Alcoolul nu strică, ci opreşte "alarma" creierului

Un experiment bazat pe scanarea creierului a demonstrat că alcoolul nu îi determină pe oameni să se poarte greşit, ci doar le "anulează" frica de consecinţe.

Ceea ce face alcoolul este că înhibă semnalele creierului care transmit înrijorarea cu privire la acţiuni, susţin cercetătorii de la Universitatea din Missouri, care au organizat experimentul. Oamenii care au consumat alcool îşi dau seama că ceea ce fac nu este bine însă nu le pasă, relatează Daily Mail.

Experimentul a urmărit reacţiile cerebrale ale mai multor tineri de 21-35 de ani care, sub influenţa alcoolului sau în afara ei, au încercat să rezolve nişte probleme pe computer.

Una dintre reacţiile observate de specialişti a fost că centrul cerebral care ar fi trebuit să acţioneze un semnal de alarmă atunci când subiectul greşea era mult mai puţin pronunţat în cazul participanţilor care au băut. Aceştia au fost, totodată, şi mai puţin dispuşi să lucreze cu ai multă atenţie ca să nu mai greşească.

Sursa: http://www.semneletimpului.ro/stirescurta/Alcoolul-nu-strica--ci-opreste--quot-alarma-quot--creierului-4146.html

Cuvântul sculptează!

8 Septembrie – Oportunităţi

În ajunul bătăliei decisive de la Termopilas, o santinelă grecească dădu alarma strigând:

-«Îi avem deja pe persani deasupra noastră.»

Leonidas I al Spartei îl corectă şi spuse:

-«Nu-i avem deasupra, ci dedesubt.»

-«Domnule, deasupra ori dedesubt» – replică soldatul – «este atât de mare numărul arcaşilor lor încât cu săgeţile lor vor întuneca soarele.»

Leonidas, care în orice moment căuta să-i încurajeze pe soldaţii săi, spuse:

-«Mai bine. În felul acesta vom lupta la umbră.»

Când un altul dintre generalii săi îi spuse că persanii se aflau deja foarte aproape, îi replică:

-«Spune mai degrabă că noi suntem deja mai aproape de ei.»

Acolo unde cel timorat vede greutăţi, curajosul vede oportunităţi. Realitatea obiectivă este aceeaşi pentru amândoi. Ceea ce se schimbă este atitudinea fiecăruia dintre ei. Şi în funcţie de această atitudine variază, de asemenea, şi rezultatul.

Văd, de obicei, dificultăţi sau văd oportunităţi? De viziunea mea va depinde, în mare parte, eşecul sau reuşita mea.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

7 Septembrie – Târguială

Michelangelo termină un tablou pe care îl comandase un oarecare André Doni, om pe cât de avar pe atât de bun cunoscător de artă. I-l trimise împreună cu o factură de şaptezeci de ducaţi. Destinatarul primi cu admiraţie tabloul şi cu nemulţumire preţul, pe care căută să-l reducă la patruzeci de ducaţi.

Michelangelo nu se tulbură deloc şi trimise din nou după tablou, de data aceasta cu o altă notă în care îi aducea la cunoştinţă faptul că preţul se ridicase la o sută de ducaţi. Avarul crâcnea şi-i dădu cei treizeci de ducaţi pe care-i reţinuse înainte.

Marele artist nu se conformă cu aceasta. Îl trimise din nou pe argatul său cu un ordin clar: ori îi înmânează o sută patruzeci de ducaţi ori trebuia să-i înapoieze tabloul. Întrucât avarul era îndrăgostit de pânză, plăti ceea ce i se ceru: dublul a ceea ce ar fi trebuit să plătească dacă nu ar fi crâcnit prima dată.

Pânza l-a costat dublul a ceea ce l-ar fi costat dacă nu s-ar fi târguit.

În viaţă – şi nu este o poveste – acest lucru are loc de infinite ori. În momentul în care trebuie să facem ceva care ne costă, dacă începem să ne codim şi să ne târguim, sfârşim prin a ne costa mult mai mult. Greutatea nu stă atât în acţiunea în sine, cât în atitudinea cu care ne confruntăm cu ea.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

6 Septembrie – Legături mintale

Cine va avea ocazia de a vizita un circ s-ar putea să se confrunte cu o scenă curioasă: un elefant corpolent legat cu un lanţ de un ţăruş mic înfipt în pământ.

Eu nu înţelegeam cum acel animal puternic, capabil să dărâme un copac, nu smulgea micul ţăruş.

Într-o zi l-am întrebat pe îngrijitorul de elefanţi şi mi-a dat o explicaţie destul de clară:

-«De foarte mic a fost legat de un ţăruş ca acesta. Atunci încerca să se elibereze şi nu putea. Întrucât înainte nu a putut, acum continuă să creadă că nu poate. De aceea, nici măcar nu încearcă.» (Jorge Bucal).

A crede că nu putem este ceea ce limitează cel mai mult posibilităţile noastre. Din faptul că ieri am greşit nu trebuie să trag concluzia că şi astăzi trebuie să greşesc. Ca şi în atletism, avem posibilitatea – şi obligaţia – de a face mai multe încercări.

Cu mult simţ al umorului, catalanul Noel Clarasó spune că la toate locurile de muncă: fabrici, birouri, ateliere etc. există multe lucruri care sunt imposibile, care nu se pot face. Până când soseşte un imbecil care nu ştie lucrul acesta, şi le face.

Nu putem totul, însă, cu stăruinţă şi efort, putem multe.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Reumatismul, boala care te scoate forţat la pensie (EVZ)

O avalanșă de cărți despre 9/11 (France24)

Sorin Oprescu a cerut demolarea clădirii Cathedral Plazza

Arhiepiscopia Romano-Catolică din Bucureşti este cu un pas mai aproape de obiectivul de protejare a catedralei Sf. Iosif. Dezvoltatorul Cahedral Plazza a făcut plângere împotriva primarului. (HotNews)