Cuvântul sculptează!

27 Ianuarie – Struţul

Un instructor auto foarte răbdător şi îngăduitor o învăţa să conducă pe o tânără extrem de timidă. De fiecare dată când se întâlnea cu un camion care venea din direcţia opusă, tânăra se pierdea cu firea.

Într-o zi conduceau pe o şosea din afara localităţii iar dânsa părea foarte liniştită. Profesorul îi spuse:

-Astăzi vă descurcaţi foarte bine, sunteţi mult mai liniştită.

Iar bietul om rămase îngrozit când auzi răspunsul fetei:

-Da. Acum, când văd că se apropie un camion, închid ochii şi astfel mă sperii mai puţin.

A conduce cu ochii închişi este foarte periculos. În felul acesta nu se poate ajunge departe.

Câţi oameni nu merg prin viaţă cu ochii închişi, pe bază de impulsuri, fără a şti încotro merg!

Lumina credinţei este singurul far capabil să dea sens fiecărui pas al existenţei noastre. Cel care este lipsit de această lumină călătoreşte fără direcţie.

Noi creştinii, făcând ca credinţa să ne ghideze viaţa noastră zilnică, trebuie să fim „lumină” pentru ceilalţi: „voi sunteţi lumina lumii”, ne-a spus Domnul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Fii voluntar la All căci merită....

Dacă tot îți place să citești, de ce nu ai face și un serviciu altora scriind o recenzie. Cartea... este cea pe care o vrei și o primești gratuit să o lecturezi în tihnă și apoi sa scrii câteva cuvinte dar care să pătrundă inimi, să le convingă, să fie chiar ei viitori cumpărători...
Încercați să nu regretați!!!!

FOARTE INTERESANT PENTRU FANII ALL!!!


Regulament campanie vALLuntar

Pentru a putea participa în campania vALLuntar:
- trebuie să aveţi de cel puţin un an un blog activ (adică să scrieţi minimum un post pe săptămână) în limba română.
- să trimiteţi, cât mai curând, un email la adresa loredana.modoran@all.ro în care să specificaţi blogul avut, de cât timp scrieţi pe el, ce carte de pe all.ro* vă doriţi pentru recenzie şi datele de livrare.

* Cartea va fi expediată prin poştă sau curier, în limita stocului disponibil, în maxim şapte zile lucrătoare de la data la care este cerută

Se vor lua în considerare:
- doar posturile ce conţin recenzii la cartea primită publicate pe blogul personal în perioada 24 ianuarie – 16 martie. Posturile din afara perioadei, precum şi republicările unei recenzii mai vechi, nu se iau în considerare.
- doar posturile ce conţin idei personale despre carte. Simpla preluare a descrierii de pe coperta cărţii nu este luată în considerare.
- doar posturile al căror link a fost semnalat pe adresa de email loredana.modoran@all.ro, pe Facebook folosind tagul @Editura ALL sau pe Twitter folosind hashtagul #vALLuntar
- doar posturile la sfârşitul cărora este specificat că articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL.

Există posibilitatea de a participa cu mai multe recenzii în campanie. Puteţi cere o a doua carte abia după ce aţi publicat prima recenzie.

Pentru fiecare post scris echipa ALL va lucra 15 minute pentru un centru ales de bloggeri**, iar pentru fiecare comentariu referitor la carte şi la campanie se mai adaugă încă 3 minute de voluntariat.

** Centrele vor fi alese de către primii trei bloggeri ce vor aduna cele mai multe minute.

Validarea comentariilor:
- Comentariile ce vor primi minute vor fi validate de către un reprezentant al Editurii ALL la un interval de o săptămână şi vor fi făcute publice.
- Dacă un utilizator a dat mai multe comentarii la postul cu recenzia, se va lua în calcul un singur comentariu.

Munca voluntară va fi făcută de o echipă ALL în perioada 26 martie – 8 iunie (cu posibilitate de prelungire în cazul în care numărul de ore este prea mare).

SUCCES TUTUROR!

Sursa: http://www.allcafe.ro/2012/01/regulament-campanie-valluntar/

Cuvântul sculptează!

26 Ianuarie – Lecţia unui cerşetor

Într-unul din caietele sale intime, publicate după moartea lui, Giovanni Papini ne povesteşte despre întâmplările care au contribuit la convertirea sa: de la un scriitor antireligios la un apărător aprig al credinţei catolice.

Prima Împărtăşanie a celor două fiice ale sale l-a emoţionat în mod deosebit. Însă lovitura de graţie i-a fost dată de lecţia unui bătrân cerşetor. Se plimba cu un prieten de-al său, la fel de ateu ca şi el, într-o dimineaţă friguroasă de noiembrie. Deodată au văzut la un colţ un bătrânel livid de frig. Cei doi prieteni au trecut pe lângă el. Bătrânul a întins mâna, plină de zbârcituri, către Papini. Prietenul său îmbrăcat într-o haină confortabilă, se opri, scoase din buzunar o monedă de argint, i-o întinse bătrânelului şi-i spuse surâzând:

-Uite, moneda aceasta este pentru tine dacă spui două-trei blasfemii…

Bătrânul abia schiţă un gest de uimire. Tristeţea îi apăru apoi în priviri. Se uită la Papini şi la prietenul său şi rupse acea tăcere apăsătoare:

-Sărmane domn! Dumnezeu să te ierte.

Îşi retrase mâna. Fără să mai spună ceva se îndepărtă de cei doi prieteni.

Papini spune că niciodată nu a putut uita privirea acelui bătrânel. Povestea se termină cu aceste cuvinte. „Am continuat să mergem, însă fără a mai scoate vreun cuvânt nici unul dintre noi, fără a îndrăzni să ne privim faţă în faţă. Am simţit că în interiorul meu palpita o jenă neaşteptată.”

Lecţia bătrânului l-a ajutat să descopere sărăcia sa. „Sărmane domn”, spuse bătrânul. Mizeria ateului era mult mai mare decât a acelui cerşetor.

Nu există îndoială: credinţa este o comoară imensă.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Ninge peste pământ!

„Ninge, ninge neîncetat

Din cerul parcă infinit

Cu albul ce acum e înecat

De păcate pe pământ

E înnegrit.

Ce e pur se murdăreşte

De răutăţi şi vicii-boală

Inima noastră se orbeşte

Nu mai simte minunea

E goală.

Adună-n palme neaua blândă

Soabe topirea ei căruntă

Şi poate fiinţa ta imundă

Se va spala devenind

Mai sfântă!”

Cuvântul sculptează!

25 Ianuarie – O mică scăpare

Lui Juanin, de trei sau patru ani, i s-a născut un frăţior. Tatăl său îl ia cu el la spital pentru ca să-l cunoască.

Îl priveşte pe noul născut care se află într-un pătuţ. Se uită la brăţara de identificare pe care o are la mână şi, cu un aer de mirare, îi spune tatălui său:

-Tată. Au uitat să-i ia preţul jos.

Nu este preţul, pentru că bebeluşul nu are preţ. Nimic şi nimeni nu ar putea să plătească viaţa, acum recent născutului, nici după aceea a omului matur care va fi. Desigur că de multe ori „se schimbă” pentru mai nimic: comoditate, concediu, maşină nouă… O afacere păguboasă pentru părinţi şi pentru societate…

Atunci când este pierdut din vedere Dumnezeu, viaţa omenească se devalorizează. Atunci când nu este percepută categoria, importanţa vieţii umane, cu atât mai puţin se va percepe importanţa de a o transmite. Pierderea viziunii supranaturale, cu siguranţă că are ceva de-a face cu scăderea naşterilor.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

24 Ianuarie – Speranţă exagerată

Un domn, complet chel, intră într-o farmacie şi cere un flacon de soluţie pentru creşterea părului. Vânzătorul îl întreabă:

-Mare sau mic?

-Nu, mic, mic… Mie nu-mi place părul prea lung.

Avea o speranţă exagerată în eficacitatea soluţiei. Atunci când aşteptăm de la un lucru mai mult decât ne poate oferi, sfârşeşte prin a ne decepţiona. Speranţa neîntemeiată duce, în mod necesar, la decepţie.

De multe ori li se cere celorlalţi: soţului, prietenului, profesiei sau banului, mai mult decât ne poate da. Decepţia care urmează nu este din vina lor, ci din cauza speranţei noastre neîntemeiate.

Singurul capabil de a ne da şi care, de fapt, ne dă mult mai mult decât putem noi aştepta este Dumnezeu.

Nu este logic să cerem de la ceilalţi ceea ce doar Dumnezeu ne poate da.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

23 Ianuarie – Deprecierea vieţii

Genialul umorist şi pictor Emilio Castelano prezintă într-una din benzile sale desenate următoarea scenă.

Apare un ţăran cu un căţel jegos, lihnit de foame, căruia i se puteau număra oasele care, împreună cu pielea, formau întregul său trup redus. Un prieten se întâlneşte cu el şi îi spune:

-Omule, dă-i ceva de mâncare bietului animal.

-Bine… - răspunse stăpânul câinelui. Ei aş, la cât de puţine face…

-Atunci omoară-l – îi replică prietenul.

-Ei aş, la cât de puţin mănâncă…

„La cât de puţine face…”. A măsura valoarea câinelui în raport cu utilitatea sa, mai este de înţeles. În cele din urmă câinele, ca animal, există pentru ca să slujească omului. Partea rea este atunci când se foloseşte acelaşi calapod pentru a aprecia omul.

În societatea noastră – „care l-a scos pe Dumnezeu din orizontul existenţial” – „putem constata că tema vieţii umane, atunci când este dezbătută în ambientele sociale, se abordează întotdeauna din perspective şi cu criterii utilitariste, prin calcule raportate la bunuri. Viaţa umană, într-o societate de consum, este evaluată prin modul în care contribuie la mărirea bunăstării generale şi nu ca un bine de dezvoltat în vederea propriei vocaţii personale” (Conf. Episcopală spaniolă: Familia, sanctuarul vieţii… 27-IV-2001 – nr. 40).

Pierzându-l pe Dumnezeu din vedere, omul se devalorizează, iar primii care plătesc pentru aceasta sunt cei mai neputincioşi: copiii şi bătrânii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro