Google Translate e tot mai amuzant. Ce scamatorie stie sa faca

Ca Google e numarul 1 la smecherii, se stie. Dar ce urmeaza sa va spunem nu e deloc o poanta, ci pura realitate. Serviciul de tradus din aproape orice limba in aproape orice limba a dat rateuri crunte de-a lungul timpului si nu putine au fost exemplele in care a interpretat cu totul altceva.

Noua smecherie este insa si mai tare. Iata ce trebuie sa faci:

1. Intra pe Google Translate.

2. Copiaza textul de mai jos in casuta in care introduci un text care vrei sa fie tradus:

pv zk bschk pv zk pv bschk zk pv zk bschk pv zk pv bschk zk bschk pv bschk bschk pv kkkkkkkkkk bschk bschk bschk pv zk bschk pv zk pv bschk zk pv zk bschk pv zk pv bschk zk bschk pv bschk bschk pv kkkkkkkkkk bschk bschk bschk pv zk bschk pv zk pv bschk zk pv zk bschk pv zk pv bschk zk bschk pv bschk bschk pv kkkkkkkkkk bschk bschk bschk pv zk bschk pv zk pv bschk zk pv zk bschk pv zk pv bschk zk bschk pv bschk bschk pv kkkkkkkkkk bschk bschk bschk pv zk bschk pv zk pv bschk zk pv zk bschk pv zk pv bschk zk bschk pv bschk bschk pv kkkkkkkkkk bschk bschk bschk

3. Seteaza GERMANA la limba in care doresti sa fie tradus textul.

4. Apasa pe difuzor, pentru ca Google sa iti citeasca traducerea.

Nu uita sa ai difuzoarele pornite la calculator.

Sursa: mashable sau http://ro.stiri.yahoo.com/google-translate-e-tot-mai-amuzant-ce-scamatorie-063500556.html

Cuvântul sculptează!

10 MAI

Moise a zis lui DUMNEZEU: Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?

Exodul 3.11

Dumnezeu a hotărât să scoată poporul Său din Egipt. Acum, după ce l-a pregătit pe Moise 40 de ani în pustie, îi încredinţează lui această lucrare. Moise nu a mai avut nici o încredere în persoana sa. În urmă cu 40 de ani, când nu a avut nici o însărcinare din partea lui Dumnezeu s-a bizuit pe propria lui putere şi a fost biruit; fraţii săi nu l-au înţeles, a fost numit tâlhar şi a trebuit să fugă. Dumnezeu I-a luat în şcoala Sa şi după 40 de ani de creştere ca păstor în pustie, Dumnezeu a putut să-i arate că nu mai are voinţă proprie şi că poate fi folosit ca o unealtă în mâna Sa. Dar când Dumnezeu îl însărcinează cu o lucrare, Moise vede numai lipsa lui de putere şi trece cu vederea că harul Celui Atotputernic poate totul. Dumnezeu îi vine în ajutor. Devotamentul pentru Dumnezeu este temelia pentru orice cale binecuvântată. Moise a ales mai bine ocara lui Cristos decât bogăţiile Egiptului şi mai bine a suferit cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. Dar atunci încă nu ştia că omul în sinea lui nu este vrednic de nimic, că nu este capabil să facă o lucrare aşa cum vrea Dumnezeu. Să învăţăm şi din viaţa lui Moise că puterea, înţelepciunea şi lumina vin de la Domnul nostru şi numai de la El. Abia atunci vom începe să trăim experienţe preţioase şi vom fi păziţi de înfrângeri ruşinoase. Abia atunci vom putea gusta din izvorul nesecat de bucurii, de mângâiere, de putere, de har şi dragoste. Atunci putem birui când alţii nu ne înţeleg, dacă alţii nu ne iubesc noi să-i putem iubi, iar dacă unii nu înţeleg adevărul noi vom avea putere să le destăinuim adevărul Domnului şi al Adunării Sale.

Cine păşeşte în public ca să slujească lui Dumnezeu are nevoie mai întâi să trăiască un timp SINGUR cu Dumnezeu. Trebuie să treacă printr-o şcoală bogată în experienţe, altfel va fi numai un om bun de vorbe.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

9 MAI

Ai puţină putere

Apocalipsa 3.8

Trăsătura aceasta “puţină putere” era unul din semnele de recunoaştere care se găsea în adunarea din Filadelfia. Această puţină putere stătea în totală contradicţie cu ceea ce se găsea în Laodicea. în Laodicea găsim laude ale firii pământeşti: fiecare se credea puternic în sinea lui. Ce stare tristă în Filadelfia găsim trăsături care plac lui Dumnezeu şi care deosebesc rămăşiţa credincioasă a creştinilor, în timpul de azi al decăderii de la adevărata credinţă (Iuda 3). Dacă avem cunoştinţa că avem “puţină putere” aceasta nu este o scuză ca să trăim în indiferenţa şi lâncezeala zilelor noastre. Această “puţină putere” este tot o judecată a lui Dumnezeu pentru că nu am rămas statornici. Cei credincioşi cu adevărat ştiu că au puţină putere dar aceasta îi face dependenţi de Domnul şi Cuvântul Său. Dacă există o astfel de gândire în adunare, starea este bună.

Faţă de dezbinările care sunt în creştinism şi faţă de cultul personalităţii care a cuprins pe mulţi creştini noi ne manifestăm tristeţea, dar vrem să stăm în starea filadelfiană ţinându-ne strâns de ceea ce a fost la început şi nu vrem cu nici un chip să înfrumuseţăm strângerile noastre laolaltă aşa cum ar fi gata firea pământească să ne dicteze. Fiecare personalitate şi independenţă este în contradicţie cu ceea ce Domnul a găsit în Filadelfia. Se poate întâmpla ca cei care vor să meargă pe cale cu seriozitate în supunere şi smerenie după Cuvântul lui Dumnezeu, să fie numiţi de ceilalţi că sînt mândri şi ca vor să se înalţe mai presus, dar este foarte important dacă Dumnezeu nu găseşte aceste păcate în viaţa lor (1 Petru 4.12-16). Şi lui Ghedeon i-a fost spus: “Du-te cu puterea aceasta pe care o ai''. De aceea şi noi să mergem pe calea Scripturii în cunoştinţa că nu putem nimic, dar Domnul poate totul. A păstra Cuvântul răbdării Sale şi Numele Său să fie dorinţa inimii noastre. El vine în curând.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

8 MAI

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat în mijlocul lor.

Luca 22.55

Petru şedea în mijlocul duşmanilor Domnului Isus şi se încălzea la focul pe care l-au aprins ei. Această istorisire este scrisă pentru avertizarea noastră. Domnul Cristos Îl roagă pe Tatăl: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.15). În Psalmul 145.20 noi citim: „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc."

Pentru aceasta e nevoie să fim în prezenţa lui Dumnezeu şi să umblăm în dragostea Lui. Noi suntem mereu în atingere cu oamenii din lume, fie la serviciul nostru, fie în casă sau în altă parte, şi este foarte important dacă în relaţiile cu ei ne deosebim printr-un caracter înalt şi sfânt.

Dacă, de exemplu suntem invitaţi într-o familie la masă, atunci plecăm capul ca să mulţumim Domnului pentru darurile primite de la El? Putem să-I mulţumim oriunde şi pentru orice ne-a dat El? Ce trist dacă acest lucru nu se face din cauza fricii sau a ruşinii faţă de oameni.

Avem o nevoie imperioasă să ne îmbărbătăm, să ne înştiinţăm despre feluritele primejdii care se nasc din viclenia şi lucrarea Satanei şi care se arată mai ales în ultima vreme. De-am fi tot timpul în rugăciune cu psalmistul care se roagă stăruitor: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşerte, înviorează-mă în calea Ta!" (Ps. 119.37).

Să ocolim casele şi căminele vecinilor noştri unde Numele Domnului Isus nu este slăvit. Chiar şi cei mai apropiaţi cunoscuţi ai noştri pot să constituie o primejdie pentru noi şi copiii noştri, când cei cu care ne întâlnim nu cunosc frica de Domnul. Este mai bine singuratic dar în comuniune cu Domnul, decât să fim prieteni cu lumea.

Cu cât legătura mea cu Tatăl va fi mai adâncă, cu atât voi şti mai bine ce este lumea. Acesta este felul lui Dumnezeu de a ne învăţa. Cu cât vă veţi bucura de dragostea Tatălui, cu atât vă veţi depărta de lume.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

7 MAI

Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la DOMNUL.

Psalmul 22.27

Ce binecuvântate şi măreţe sunt consecinţele lucrării Domnului Cristos. Harul lui Dumnezeu s-a descoperit în El pe deplin pentru a mântui pe toţi oamenii care cred în El. Prima dată este Adunarea lui Dumnezeu „care a câştigat-o cu însuşi sângele Său" (Fapt. 20.28). „Cristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine pentru ea." Este mireasa Mielului şi prin caracterul ei sunt iniţiate cele mai strânse legături cu El şi aceasta pentru vecii vecilor. Dar şi poporul Israel care a rupt legământul dintâi va putea găsi în sângele „noului legământ" har şi iertare. Abia atunci va ocupa locul binecuvântărilor seminţei lui Avraam pe acest pământ. Dar împărăţia de o mie de ani nu se va rezuma numai la poporul Israel, ci Domnul se va întoarce către toate popoarele. „Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul, toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta” (vers. 27).

Ce minunat va fi când toate marginile pământului îl vor cunoaşte şi îl vor slăvi, aici unde odinioară a fost lepădat. El va birui şi va stăpâni: „Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţarină, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa" (vers. 29). Toţi îl vor slăvi şi îl vor recunoaşte „căci Domnul este împăratul" şi El a făcut toate aceste lucruri.

„Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui, va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea îi voi da partea Lui Ia un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici” (Isa. 53.10-12)

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

5 MAI

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.

1 Ioan 2.15

Cred că toţi ştim pilda fiului risipitor de la Luca 15. Acolo găsim un chip minunat al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi şi a felului cum El se îngrijeşte de păcătoşi, cum îi caută ca să se întâlnească cu ei. Pentru fiul totul este gata.

Pentru el a luat sfârşit vremea când era în zdrenţe, s-a pus capăt foametei. Partea lui sunt acum cea mai bună haină din casă, inelul - pecetea tatălui, încălţămintea în picioare şi dragostea tatălui. Putem să ne închipuim acum starea fiului.

Să ne imaginăm că în aceste momente de mare bucurie, ar veni un sol de la stăpânul unde fiul a fost păzitor al porcilor şi ar spune: „Iată că vin cu paşi uriaşi după tine, deoarece stăpânul meu m-a trimis să-ţi spun că-i pare foarte rău de purtarea lui aspră faţă de tine şi te roagă să vii înapoi unde vei ocupa locul de frunte între slujitori. Vino te rog înapoi!" Sau să ne imaginăm că unul din prietenii cu care a risipit banii îl va chema la o viaţă destrăbălată, dar de data aceasta pe cheltuiala prietenului. Ce credeţi că va face fiul? Va accepta sau îi va da pe uşă afară?

Cum ne comportăm noi faţă de căpetenia acestei lumi care vrea din nou să ne hrănească cu roşcovele ei? Oare mai suspinăm şi noi, după ce am fost răscumpăraţi prin scumpul sânge a lui Cristos, după „oalele de carne ale egiptenilor"? Ce trist şi ruşinos ar fi acest lucru!

Să nu facem cum a făcut Dima care din „dragoste pentru lumea aceasta" şi-a părăsit slujba. Ceea ce numesc oamenii religie se îmbracă în zilele noastre cu farmecele cele mai puternice. Aruncând grosolăniile Evului Mediu, ea cheamă în ajutorul ei mijloacele unui gust ales, ale unui veac cu o cultură înaintată. Aceasta nu este altceva decât religia lumii.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

6 MAI

Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ... Şi casa lui Israel a numit hrana aceasta „mana". Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.

Exodul 16.4-31

Dumnezeu a salvat poporul Israel din robia egipteană. Sângele mielului l-a salvat de judecată. Dar foarte repede după trecerea prin Marea Roşie în ale cărei valuri şi-au găsit sfârşitul duşmanii, se arată nemulţumirea lor prin gândul la oalele cu carne din Egipt. Dar Dumnezeu a purtat poporul cu deplină răbdare, dându-I pentru întreaga călătorie pâine şi carne. Din ceruri a lăsat să plouă pâine. Israeliţii nu au cunoscut-o şi s-au întrebat unii pe alţii: „Man hu?" care se traduce: „Ce este aceasta?" Vitaminele necesare corpului omenesc pentru creştere şi dezvoltare, sunt cunoscute de Dumnezeu mai bine decât ar putea cunoaşte cel mai iscusit om. Şi credeţi că nu conţinea mana aceasta vitaminele necesare vieţii?

La fel a făcut Dumnezeu cu toţi cei pe care ne-a scăpat din robia Satanei, prin sângele Domnului Isus: ne-a dat pentru călătoria prin pustie, pâinea cerească, CUVÂNTUL SĂU. Gustul pâinii cereşti pentru Israel era ca turta cu miere. Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale şi le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ier. 15.16). Apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioşi în 1 Petru 2.2: „şi ca nişte prunci născuţi de curând să doriţi laptele duhovnicesc şi curat" (adică Cuvântul lui Dumnezeu). Pâinea vieţii este Domnul Isus şi El cere ca noi să-L iubim, să ne hrănim cu El şi să ne bucurăm de dragostea Lui. Într-adevăr Cuvântul Său este un mărgăritar de mare preţ pe calea prin pustie. De-ar rămâne Cuvântul Său în inimile noastre tot timpul la loc de frunte.

Binecuvântarea stă în legătură cu ASCULTAREA, blestemul în legătură cu neascultarea.

Sursa AICI