Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu şi-au dat întâlnire în bazilica Sfântului Mormânt din Ierusalim

Ut unum sint ("ca să fie una") este motoul ales pentru apropiata călătorie a papei Francisc în Ţara Sfântă. Acest lucru a fost anunţat de situl Terrasanta.net care vorbeşte despre lucrările ultimei adunări ale Ordinariilor catolici din Ţara Sfântă, care s-a desfăşurat la 11 şi 12 martie 2014, la Tiberiada. Chiar în cursul acestei reuniuni responsabilii comunităţilor catolice din Israel, Palestina, Iordania şi Cipru au prezentat logoul şi motoul pentru pelerinajul Pontifului, prevăzut din 24 în 26 mai.

Motoul pelerinajului - subliniază acelaşi sit - "face trimitere la ceea ce Papa Bergoglio consideră inima călătoriei sale, adică întâlnirea cu patriarhul ecumenic Bartolomeu şi cu responsabilii Bisericilor din Ierusalim". Aşa cum se ştie, Francisc şi Bartolomeu şi-au dat întâlnire în bazilica Sfântului Mormânt pentru a comemora şi a reînnoi dorinţa şi nostalgia de unitate dintre creştini exprimată de Papa Paul al VI-lea şi de patriarhul ortodox Atenagora în urmă cu cincizeci de ani la Ierusalim.

Tot pe această linie este logoul călătoriei, care propune îmbrăţişarea dintre cei doi fraţi sfinţi, apostolii Petru şi Andrei, primii doi discipoli chemaţi de Isus în Galileea, patroni a Bisericii de Roma respectiv a celei de Constantinopol. În Biserica mamă din Ierusalim - este imaginea propusă de logo - cei doi se îmbrăţişează, la bordul unei bărci care reprezintă Biserica universală. Care are drept catarg crucea Domnului, în timp ce velele ambarcaţiunii sunt umflate de vânt, Duhul Sfânt care conduce barca în navigaţia sa pe apele din această lume. Este, aşadar, un mod de a da formă dorinţei exprimate de Domnul în timpul ultimei cine - "ca toţi să fie una" - conform relatării din Evanghelie (In 17,20-23).

Logoul şi motoul au fost prezentat şi pe situl internet deschis înadins de Bisericile locale în vederea călătoriei Papei Francisc: popefrancisholyland2014.lpj.org, o cutumă care pregăteşte şi însoţeşte de acum orice vizită papală. "Unitatea creştinilor - se citeşte pe situl on line - este un mesaj de unitate pentru toată omenirea. O chemare de a depăşi tuturor diviziunilor din trecut pentru a merge spre un viitor de dreptate, pace, reconciliere, iertare şi iubire fraternă". Un apel deosebit de semnificativ pentru Ţara Sfântă.

În timpul adunării Ordinariilor catolici din Ţara Sfântă, prezidată de patriarhul de Ierusalim al latinilor, Fouad Twal, au fost tratate numeroase alte probleme pe ordinea de zi. Între ele prezentarea, din partea vicarului patriarhal pentru Iordania, arhiepiscop Maroun Elias Lahham, a unei sinteze a răspunsurilor la chestionarul despre familie în vederea Sinodului Episcopilor din octombrie. Patriarhul emerit Michel Sabbah a prezentat două texte ale Comisiei "Dreptate şi Pace", unul despre situaţia creştinilor în Israel, celălalt referitor la raporturile în lumea arabă. Părintele Maroun Abi Nader, nou capelan al comunităţii maronite libaneze din nordul Israelului, a prezentat după aceea realitatea acestei comunităţi, constituite din circa şase sute cincizeci de familii fugite din Liban în urmă cu cincisprezece ani.

(După L`Osservatore romano, 16 martie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:www.ercis.ro

Voi citiţi în fiecare zi un text din Evanghelie? - Pentru Aurelia

Vatican: Angelus (16 martie 2014)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi Evanghelia ne prezintă evenimentul Schimbării la faţă. Este a doua etapă a drumului Postului Mare: prima, ispitirile din deşert, duminica trecută; a doua: Schimbarea la faţă. Isus "a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-a dus deoparte pe un munte înalt" (Mt 17,1). Muntele în Biblie reprezintă locul apropierii de Dumnezeu şi al întâlnirii intime cu El; locul rugăciunii, unde se stă în prezenţa Domnului. Acolo sus pe munte, Isus se arată celor trei discipoli transfigurat, luminos, foarte frumos; şi apoi apar Moise şi Ilie, care stau de vorbă cu El. Faţa lui este aşa de strălucitoare şi hainele sale aşa de albe, încât Petru este străfulgerat, aşa că ar vrea să rămână acolo, aproape să oprească momentul acela. Imediat răsună din înălţime glasul Tatălui care-l proclamă pe Isus ca Fiul său preaiubit, spunând: "Ascultaţi de el!" (v. 5). Acest cuvânt este important! Tatăl nostru care a spus acestor apostoli, şi ne spune şi nouă: "Ascultaţi-l pe Isus, pentru că este Fiul meu preaiubit". Să ţinem, săptămâna aceasta, acest cuvânt în minte şi în inimă: "Ascultaţi-l pe Isus!". Şi asta n-o spune Papa, o spune Dumnezeu Tatăl, tuturor: mie, vouă, tuturor, tuturor! Este ca un ajutor pentru a merge înainte pe drumul Postului Mare. "Ascultaţi-l pe Isus!". Nu uitaţi.

Este foarte importantă această invitaţie a Tatălui. Noi, discipoli ai lui Isus, suntem chemaţi să fim persoane care ascultă glasul său şi iau în serios cuvintele sale. Pentru a-l asculta pe Isus, trebuie să fim aproape de El, să-l urmăm, aşa cum făceau mulţimile din Evanghelie care mergeau după el pe străzile din Palestina. Isus nu avea o catedră sau un pupitru fixe, ci era un învăţător itinerant, care propunea învăţăturile sale, care erau învăţăturile pe care i le dăduse Tatăl, de-a lungul drumurilor, parcurgând trasee nu întotdeauna previzibile şi uneori mai puţin uşoare. A-l urma pe Isus pentru a-l asculta. Dar îl ascultăm pe Isus şi în Cuvântul său scris, în Evanghelie. Vă pun o întrebare: voi citiţi în fiecare zi un text din Evanghelie? Da, nu... da, nu... Jumătate şi jumătate... Unii da şi unii nu. Dar este important! Voi citiţi Evanghelia? Este un lucru bun; este un lucru bun a avea o mică Evanghelie, mică, şi a o purta cu noi, în buzunar, în geantă, şi a citi din ea un mic text în orice moment al zilei. În orice moment al zilei eu iau din buzunar Evanghelia şi citesc ceva, un mic text. Acolo este Isus cel care ne vorbeşte, în Evanghelie! Gândiţi-vă la asta. Nu este greu, nici nu este necesar să fie cele patru: una dintre Evanghelii, micuţă, cu noi. Mereu Evanghelia cu noi, pentru că este Cuvântul lui Isus pentru a-l putea asculta.

Din acest episod al Schimbării la faţă aş vrea să subliniez două elemente semnificative, pe care le sintetizez în două cuvinte: urcare şi coborâre. Noi avem nevoie să mergem deoparte, să urcăm pe munte într-un spaţiu de tăcere, pentru a ne găsi pe noi înşine şi a percepe mai bine glasul Domnului. Asta facem în rugăciune. Dar nu putem să rămânem acolo! Întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune ne determină din nou "să coborâm de pe munte" şi să ne întoarcem jos, la câmpie, unde întâlnim atâţia fraţi împovăraţi de trude, boli, nedreptăţi, ignoranţe, sărăcie materială şi spirituală. Acestor fraţi ai noştri care sunt în dificultate, suntem chemaţi să le ducem roadele experienţei pe care am avut-o cu Dumnezeu, împărtăşind harul primit. Şi acest lucru este curios. Atunci când noi auzim Cuvântul lui Isus, ascultăm Cuvântul lui Isus şi îl avem în inimă, acel Cuvânt creşte. Şi ştiţi cum creşte? Dăruindu-l celuilalt! Cuvântul lui Cristos în noi creşte atunci când noi îl proclamăm, atunci când noi îl dăm altora! Şi aceasta este viaţa creştină. Este o misiune pentru toată Biserica, pentru toţi cei botezaţi, pentru noi toţi: a-l asculta pe Isus şi a-l oferi altora. Nu uitaţi: săptămâna aceasta, ascultaţi-l pe Isus! Şi gândiţi-vă la acest lucru din Evanghelie: veţi face asta? Veţi face asta? Apoi duminica viitoare îmi veţi spune dacă aţi făcut asta: să aveţi o mică Evanghelie în buzunar sau în geantă pentru a citi un mic text de-a lungul zilei.

Şi acum să ne adresăm Mamei noastre Maria şi să ne încredinţăm călăuzirii ei pentru a continua cu credinţă şi generozitate acest itinerar al Postului Mare, învăţând un pic mai mult să "urcăm" cu rugăciunea şi să-l ascultăm pe Isus şi să "coborâm" cu caritatea fraternă, vestindu-l pe Isus.

_______________

După Angelus

Fraţi şi surori,

Vă salut pe voi toţi, iubiţi credincioşi din Roma şi pelerini!

Saludo a los peregrinos de Valencia, Espa?a [Salut pelerinii din Valencia, Spania]; precum şi grupurile care provin din Mannheim (Germania) şi Skara (Suedia).

Salut şi mulţumesc grupurilor de fanfară şi corale venite din Piemonte, Liguria, Emilia şi Toscana, cu câteva autorităţi civile.

Un cuvânt se îndreaptă spre Comunitatea "Papa Ioan al XXIII-lea", întemeiată de pr. Oreste Benzi, care vinerea viitoare, seara, va conduce pe străzile din centrul Romei o specială "Via Crucis" pentru femeile victime ale traficului de persoane. Sunt buni aceştia!

Vă invit să-i amintim în rugăciune pe pasagerii şi echipajul avionului din Malaysia şi pe rudele lor. Suntem aproape de ei în acest moment dificil.

Salut grupurile parohiale, îndeosebi pe credincioşii din Giave, Liedolo, San Prospero, Sorrento, Codogno şi Stăpâna Noastră de Czestochowa din Roma; şi pe Surorile Franciscane Minime ale Preasfintei Inimi.

Salut numeroasele şcoli din atâtea părţi ale Italiei şi din alte ţări - nu pot să le nominalizez pe toate! - dar amintesc şcoala catolică "Mar Qardakh" din Ebil, în Kurdistan. S-o amintim împreună: este departe, dar cu inima noastră s-o amintim; şi pe cea din dieceza de London în Ontario - Canada.

Îi salut pe tinerii din Societatea Sfântul Vincenţiu de Paoli, Rotary Club din Massafra-Mottola, pe tinerii din Calcio şi pe cei din None, pe copiii din Soliera şi San Felice sul Panaro.

Tuturor vă doresc o duminică frumoasă şi poftă bună. La revedere!

Francisc

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro

Amprenta invizibilă a design-ului care ne guvernează viața

„Design-ul este una dintre cele mai puternice forțe din viața noastră, care ne influențează rezultatele în aproape tot ceea ce facem, fără să ne dăm seama de acest lucru", susține Alice Rawsthorn, critic de design. La orice pas, suntem înconjurați de roadele design-ului, ce reprezintă mai mult decât o simplă îmbinare a utilului cu frumosul, ci un element care ne transformă comportamentele, alegerile, ne îmbunătățește sau ne pune în pericol viața.

Putea Al Gore să ajungă cel de-al 43-lea președinte al Americii? Ar fi putut, este de părere Rawsthorn, autoarea cărții Hello World: Where Design Meets Life. Ce l-a împiedicat? Un element de design. Mai exact modul alambicat în care au fost proiectate buletinele de vot pentru alegerile din 2000, defășurate în Palm Beach County, Florida. Drept rezultat, mulți susținători din regiune ai candidatului democrat Al Gore au sunat la birourile electorale, îngrijorați că au votat greșit cu candidatul Pat Buchanan, după cum relata atunci Associated Press. 

Fără să ne dăm seama, design-ul obiectelor ne influențează chiar și acțiunile. Gândește-te la degetul pe care îl folosești pentru a apăsa butonul soneriei. Este un exercițiu aparent banal, dar care arată impactul puternic pe care îl are asupra noastră modul în care sunt proiectate lucrurile, sugerează Rawsthorn, pentru The Atlantic. De exemplu, tinerii vor folosi, cel mai probabil degetul mare. Acesta este mult mai puternic și mult mai receptiv deoarece a fost „antrenat" prin butonarea frecventă a telefonului mobil. În schimb, o persoană mai în vârstă va folosi, cel mai probabil, indexul.

Design-ul care îți schimbă viața în bine sau în... rău

„Design-ul ar trebui întotdeauna să fie în serviciul unei vieți mai bune, dar din păcate, nu atinge întotdeauna acest obiectiv", este de părere Rawsthorn. Un exemplu pozitiv, evocat în lucrarea sa, este cel al lui Aimee Mullins, model și atletă căreia i-au fost amputate ambele picioare. Alături de o echipă de designeri, tânăra a lucrat la proiectarea unor proteze mult mai bune pentru membrele inferioare, scrie The Guardian. Mullins i-a inspirat chiar și pe cunoscuții artiști Alexander McQueen și Matthew Barney, care au contribuit la realizarea protezelor sale.

„Design-ul îți poate crește sau diminua puterea în cele mai multe aspecte din viața noastră. Când este configurat cu înțelepciune poate aduce plăcere, alternativă, putere, frumusețe, confort, decență, sensibilitate, integritate, prosperitate, diversitate și multe altele", scrie Rawsthorn într-un articol pentru The School of Life.

Cu aceeași intensitate însă, design-ul poate acționa în direcția opusă, distrugătoare. „Atunci când se abuzează de puterea sa, rezultatul poate fi o risipă, poate fi confuz, umilitor, înfricoșător, poate stârni mânie și poate deveni chiar periculos", adaugă Rawsthorn. În acest sens, ea oferă ca exemplu programele malware, care conțin viruși. Acestea nu au fost proiectate în scopul de a compromite computerele. Pe parcurs, însă, s-au transformat într-un instrument periculos.

Design pentru inovație și o viață mai bună

„Design-ul este aici pentru a ne face viața de zi cu zi mai ușoară. Design-ul are implicații importante și un potențial pentru creșterea economică și este un factor care face un produs diferit de un altul. Acest lucru este relevant atunci când țintim către o valoare mai mare", puncta fostul ministru de economie al Finlandei, Jyri Häkämies, într-o conferință dedicată inovației design-ului în viitor.

Soluția evidentă pentru sporirea calității modului de proiectare, care poate crește semnificativ și calitatea vieții este prin atragerea designerilor pricepuți în „câmpul muncii". Însă Rawsthorn punctează că acest lucru nu este prea ușor, în special în condițiile în care design-ul nu este privit cu ochi la fel de buni precum arta.

Din fericire, însă, atrage ea atenția, această concepție a pierdut teren în ultima vreme. „Dacă crezi că design-ul este un mediu puternic și productiv, care poate construi o viață mai bună, este evident că avem nevoie de cei mai buni designeri posibili pentru a face asta. Nu avem șanse să ajungem la ei, dacă design-ul este privit ca o disciplină atât de marginală, încât practicienii săi sunt dornici să se reclasifice ca artiști. De asemenea, cu cât design-ul devine mai bogat, mai diversificat și mai inclusiv, cu atât va părea mai convingător, lucru care îi va permite să atragă designerii de înalt calibru de care societatea are nevoie", a declarat Rawsthorn pentru The Atlantic.

În ceea ce privește construirea unui design de calitate, Dieter Rams, designer industrial german la compania Vitsœ, care a contribuit la proiectarea produselor popularului brand Braun, propunea 10 principii. Acestea au fost construite pornind de la o întrebare născută din interesul lui Rams pentru îmbunătățirea vieții și a lumii. „Design-ul meu este bun?", era gândul care îl măcina pe acesta, în urmă cu vreo 40 de ani.

Astfel, în viziunea lui Rams, un design bun este definit de inovație, utilitate, estetică, discreție, onestitate, durabilitate, atenție la detalii, simplitate („design-ul bun folosește cât mai puțin design posibil". Totodată, o bună proiectare a lucrurilor trebuie să facă produsul prietenos cu mediul și ușor de înțeles. Popularitatea acestor principii este atât de mare, încât au devenit cunoscute și drept „cele 10 porunci" ale desingn-ului bun.

Foto: stockvault.net

 

Sursa

Capcane...

Meditație pentru Duminica a II-a din Post (Vindecarea paraliticului) Ev Mc 2,1-12.
Pe calea înspre mântuire, cuvintele Sfintei Scripturi ne însoțesc pas cu pas. Ne ocrotesc de pericolele și de capcanele disimulate de-a lungul drumului, așa cum ne spune psalmul: “Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Fiindcă făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.”

Duminica trecută eram invitați să ne apropiem de Isus, pentru a fi înflăcărați de dragoste și pentru a fi capabili, la rândul nostru, să încălzim și să luminăm pe cei de lângă noi, aduncându-i mai aproape de Dumnezeu, adevărata lumină a vieții noastre.

Astăzi, în a doua duminică din Postul Mare, facem un pas în plus. Ni se revelează într-un mod uimitor, un adevăr de bază al credinței noastre: acela că nimeni nu se mântuiește de unul singur. Toți avem nevoie câteodată să fim purtați pe brațele spirituale ale altcuiva. Și tot la fel, alții au nevoie de brațele noastre pentru a rămâne tari în credință.

Este demascată astfel una dintre marile capcane ale zilelor noastre: aceea a individualismului. Imaginați-vă un scenariu exagerat, cel puțin deocamdată: suntem împinși tot mai mult și cu o presiune tot mai mare, înspre un soi de peșteră sau de carcera invizibilă, în care avem televizorul nostru, computerul nostru, prietenii noștri virtuali, tabieturile noastre, dar în care nu avem ceva esențial: oameni reali. În jurul nostru e pustiu. Chiar și atunci când suntem lângă alții, suntem de fapt singuri, cu căștile pe urechi, cu muzica noastră și numai a nostră și cu un sens al vieții al nostru și numai al nostru. Devenim tot mai mult o masă de singurătăți călătoare. Ajungem astfel să percepem lucrurile pe dos; citim realitatea anapoda. La fel ca și acel copil modern sau postmodern, care iese în natură împreună cu tatăl său și în fața unui câmp verde, minunat, exclamă: “Uauuu ce frumos, parcă-i Windows!”

Dintr-un astfel de scenariu absurd, pe care începem să-l întrevedem în lumea noastră, un fel de infern plin de tehnologie dar lipsit de comuniune, Isus vrea să ne elibereze. Vindecarea de astăzi este una singulară, fiindcă în mod normal Dumnezeu vindecă în funcție de credința persoanei bolnave. Aici Isus vindecă în funcție de credința celor care mijlocesc: “Văzând Isus credința lor...”

Cine știe câte dintre darurile primite, câte dintre primejdiile de care am scăpat, câte dintre binecuvântările cu care am fost învredniciți, nu se datorează altcuiva? Unei persoane care ne-a dus pe brațe în fața lui Isus, în fața altarului, în rugăciune și sacrificiu. Și căreia nici măcar nu putem să-i mulțumim fiindcă a făcut-o cu discreție și în ascuns, în fața unui Dumnezeu care vede în ascuns.

Fratele Mihai din Prilog spunea un lucru minunat: spunea că toate sufletele pe care noi le-am scos din Purgator cu rugăciunile noastre, ne vor întâmpina atunci când vom trece din această viață, în Viața cea Adevărată, pentru a ne conduce înspre Isus.

Ce-ar fi să încercăm, în timpul Postului Mare, acest minunat schimb de bogății spirituale, nu doar cu sufletele din Purgator ci și cu cei de lângă noi?

PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 2,1-12.
1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu spiritul Sau, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată. 

Sursa

Capcane...

Meditație pentru Duminica a II-a din Post (Vindecarea paraliticului) Ev Mc 2,1-12.
Pe calea înspre mântuire, cuvintele Sfintei Scripturi ne însoțesc pas cu pas. Ne ocrotesc de pericolele și de capcanele disimulate de-a lungul drumului, așa cum ne spune psalmul: “Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Fiindcă făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.”

Duminica trecută eram invitați să ne apropiem de Isus, pentru a fi înflăcărați de dragoste și pentru a fi capabili, la rândul nostru, să încălzim și să luminăm pe cei de lângă noi, aduncându-i mai aproape de Dumnezeu, adevărata lumină a vieții noastre.

Astăzi, în a doua duminică din Postul Mare, facem un pas în plus. Ni se revelează într-un mod uimitor, un adevăr de bază al credinței noastre: acela că nimeni nu se mântuiește de unul singur. Toți avem nevoie câteodată să fim purtați pe brațele spirituale ale altcuiva. Și tot la fel, alții au nevoie de brațele noastre pentru a rămâne tari în credință.

Este demascată astfel una dintre marile capcane ale zilelor noastre: aceea a individualismului. Imaginați-vă un scenariu exagerat, cel puțin deocamdată: suntem împinși tot mai mult și cu o presiune tot mai mare, înspre un soi de peșteră sau de carcera invizibilă, în care avem televizorul nostru, computerul nostru, prietenii noștri virtuali, tabieturile noastre, dar în care nu avem ceva esențial: oameni reali. În jurul nostru e pustiu. Chiar și atunci când suntem lângă alții, suntem de fapt singuri, cu căștile pe urechi, cu muzica noastră și numai a nostră și cu un sens al vieții al nostru și numai al nostru. Devenim tot mai mult o masă de singurătăți călătoare. Ajungem astfel să percepem lucrurile pe dos; citim realitatea anapoda. La fel ca și acel copil modern sau postmodern, care iese în natură împreună cu tatăl său și în fața unui câmp verde, minunat, exclamă: “Uauuu ce frumos, parcă-i Windows!”

Dintr-un astfel de scenariu absurd, pe care începem să-l întrevedem în lumea noastră, un fel de infern plin de tehnologie dar lipsit de comuniune, Isus vrea să ne elibereze. Vindecarea de astăzi este una singulară, fiindcă în mod normal Dumnezeu vindecă în funcție de credința persoanei bolnave. Aici Isus vindecă în funcție de credința celor care mijlocesc: “Văzând Isus credința lor...”

Cine știe câte dintre darurile primite, câte dintre primejdiile de care am scăpat, câte dintre binecuvântările cu care am fost învredniciți, nu se datorează altcuiva? Unei persoane care ne-a dus pe brațe în fața lui Isus, în fața altarului, în rugăciune și sacrificiu. Și căreia nici măcar nu putem să-i mulțumim fiindcă a făcut-o cu discreție și în ascuns, în fața unui Dumnezeu care vede în ascuns.

Fratele Mihai din Prilog spunea un lucru minunat: spunea că toate sufletele pe care noi le-am scos din Purgator cu rugăciunile noastre, ne vor întâmpina atunci când vom trece din această viață, în Viața cea Adevărată, pentru a ne conduce înspre Isus.

Ce-ar fi să încercăm, în timpul Postului Mare, acest minunat schimb de bogății spirituale, nu doar cu sufletele din Purgator ci și cu cei de lângă noi?

PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 2,1-12.
1. Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.
2. Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.
3. Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.
4. Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Iisus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.
5. Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!
6. Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:
7. Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?
8. Şi îndată cunoscând Iisus, cu spiritul Sau, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
9. Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?
10. Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:
11. Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.
12. Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată. 

Sursa

Medalia Sf. Benedict și exorcismul imprimat

Având origini antice, medalia Sfântului Benedict a avut cea mai mare popularitate începând cu sec. al XI-lea, datorită Papei Leon al IX-lea. În 1742, Papa Benedict al XIV-lea a aprobat devoţiunea faţă de medalie, stabilind în mod definitiv desenul medaliei. Aceasta, pe una din feţe, poartă imaginea Sf. Benedict ce ţine în mână o cruce, în timp ce pe reversul ei este încrustată o altă cruce cu iniţialele în latină ale unei rugăciuni.

Există și varianta în care medalia este încrustată într-un crucifix.

Explicația medaliei:


I.H.S. Ihesus sau Iesus Hominum Salvator
V.R.S. Vade retro Satana! ("Inapoia mea, Satano!")
N.S.M.V. Nunquam suade mihi vana! ("Niciodată să nu mă înşeli cu deşertăciuni!")
S.M.Q.L. Sunt mala quae libas. ("Sunt rele cele pe care le raspandesti")
I.V.B. Ipse venena bibas! ("Bea-ţi singur otrăvurile!")

Între braţele crucii: CSPB Crux Sancti Patris Benedicti ("Crucea Sf. Părinte Benedict")

Pe braţul vertical: CSSML Crux sancta sit mihi lux ("Sfânta Cruce să-mi fie lumină")

Pe braţul orizontal: NDSMD Non draco sit mihi dux ("Nu șarpele să-mi fie stăpân")

Pe faţă: S. Benedictus, Monachorum Patriarcha ("Sf. Benedict, patriarhul monahilor"); PAX - "Pace".

 

Sursa