Arătați iubirea Bisericii față de cei care suferă din cauza diavolului

Exorciștii, în slujirea specială pe care o exercită în comuniune cu respectivii episcopi, să exprime iubirea și primirea Bisericii față de cei care suferă din cauza lucrării Celui rău: scrie papa Francisc într-un mesaj trimis președintelui Asociației Internaționale a Exorciștilor, pr. Francesco Bamonte. Asociația exorciștilor a organizat zilele trecute la Roma prima sa reuniune internațională după ce a primit recunoașterea juridică, în luna iunie a.c., din partea Congregației pentru Cler.

Reuniunea de lucru a asociației, la care au luat parte aproximativ 300 de exorciști din lumea întreagă, a abordat în mod special consecințele provocate de răspândirea ocultismului, satanismului și exoterismului în timpurile noastre.

Contactat de Radio Vatican, purtătorul de cuvânt al asociației, medicul psihiatru Valter Cascioli, a spus că ” într-un anumit fel, aceste practici deschid calea pentru activitatea demoniacă extraordinară. Este în creștere constantă numărul persoanelor care se îndreaptă spre aceste practici, cu daune sociale, psihologice, spirituale și morale grave. Acest fapt ne îngrijorează pentru că, în mod indirect, se observă și o creștere a activității demoniace extraordinare, exprimată în special prin vexații, obsesii și mai ales posesii diabolice”.

Dar se poate spune că aceste riscuri sunt în general subestimate? Răspunde Valter Cascioli:
• ”Uneori, da. Câteodată, însăși activitatea demoniacă obișnuită – cum sunt de exemplu, ispitele – nu este luată în serios de cei care au o credință lâncedă. Noi îi îndemnăm pe toți să fie mai atenți. De altfel, trăim într-un moment istoric deosebit de critic, în care graba, superficialitate, individualismul exasperat și secularizarea par să fi pus stăpânire pe societatea noastră. Lupta împotriva răului și a Celui rău devine din ce în ce mai mult o adevărată urgență. Aceasta se datorează nu doar acțiunii directe comise de dușmanul lui Dumnezeu, dar și din cauza că a slăbit credința, a lipsei de valori și a relativismului cultural. În același timp, asistăm la o continuă proliferare de mesaje mediatice, cărți, emisiuni TV și producții cinematografice care, într-un fel sau altul, prin forme de senzație sau de spectacol, încurajează noile generații să se intereseze de ocultism și de satanism, iar uneori, chiar să practice aceste forme”.

Din experiența concretă a exorciștilor, care sunt țintele preferate ale diavolului și de ce? Încheie medicul Valter Cascioli:
• ”Viclenia lui este să ne facă să credem că el nu există. În această privință, anumite tendințe laiciste din societatea noastră nu ne vin în ajutor. Ținta este mereu aceleași: slăbirea credinței. Ne impresionează foarte mult impactul pe care îl au asupra tinerilor și familiilor aceste fenomene de activitate diabolică extraordinară. Știm că cel care dezbină, diavolul, încearcă să ne separe nu numai de Dumnezeu, dar separă și persoanele între ele, dezbină familiile. El îi separă pe oameni și de realitate pentru că, din păcate, avem uneori situații de alienare, inclusiv mentală, care sunt consecințe ale activității demoniace extraordinare”.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Tic, tac...

Meditație pentru Duminica a XXII-a după Rusalii (a Bogatului nemilostiv) Lc 16,19-31
De cele mai multe ori, noi oamenii nu vedem mai departe de lungul nasului. Ni se pare că tot ceea ce facem începe acum şi se sfârşeşte în clipa imediat următoare. Pe undeva e ca şi cum am scrie folosind o tastatură, însă fără să avem un ecran unde să vedem ce am scris. Sfânta Scriptură e un fel de astfel de ecran care ne dezvăluie rezultatul a ceea ce facem. Ne spune ce rezultat obţinem atunci când apăsăm una sau alta dintre tastele vieţii noastre. Fratele Mihai din Prilog, de exemplu, vorbea despre efectele cuvintelor pe care le folosim, spunând că va trebui să dăm socoteală pentru fiecare cuvânt folosit, deoarece cuvântul nostru, după chipul şi asemănarea Cuvântului lui Dumnezeu, are puterea de a crea sau a distruge. Mai mult, spunea că pentru un “da” în loc de “nu”, sau un “nu” în loc de “da”, va trebui să dăm socoteală cu o săptămână de Purgator! Nu-i aşa că parcă ne trec fiori pe şira spinării?

Evanghelia de astăzi ne spune pe undeva acelaşi lucru: acţiunile noastre, chiar cele ce par neînsemnate pentru noi, au o consecinţă concretă în eternitate. De fapt ceea ce se întâmplă în lumea noastră, ocupă doar câteva versete din evanghelia de astăzi. Restul este dedicat efectelor pe care acestea le provoacă în viaţa de apoi. Bogatul de astăzi nu pare să facă ceva cu adevărat rău. Canalele de televiziune şi emisiunile lor de ştiri ne umplu mintea cu fapte atât de grave încât bogatul nostru pare un sfânt: nu pare să fi furat, nici să fi dat în cap cuiva, nu face parte din vreo bandă de interlopi. Nu face nici măcar politică!

Problema lui pare una minoră: trece, fără să-l vadă, pe lângă un biet sărman, Lazăr, ce stă la poarta casei lui. Un Lazăr ce nu reclamă nimic. Ar dori, ce-i drept, ne spune evanghelia, să se sature cu ce cade de la masa bogatului. Dar totul rămâne la nivelul intim al dorinţei... Câte nu ne dorim şi noi!

Această aparent minoră lipsă a bogatului, îşi revelează însă cu adevărat efectul în perspectiva vieţii veşnice. Şi separaţia pe care în această viaţă omul nostru o crează între el şi Lazăr, devine în eternitate o prăpastie de netrecut. Isus ne dezvăluie cea dintâi şi mai mare lege în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, vorbindu-ne de felul în care lipsa noastră de atenţie faţă de cei de lângă noi, este de fapt o lipsă de atenţie şi de iubire faţă de Dumnezeu şi invers.

Ce înseamnă toate acestea? Că trebuie să trăim de acum înainte într-un stres continuu, uitându-ne şi unde păşim, şi ce spunem, şi ce facem? Nici vorbă! E cineva care a luat deja asupra Lui faptele mâinilor noastre, urmele paşilor noştri, efectele vorbelor noastre. Fiecare picătură din Preasfântul Sânge a Fiului lui Dumnezeu s-a vărsat pentru noi... Pentru a ne face liberi şi responsabili fii ai lui Dumnezeu.

Avem Sfânta Scriptură! Avem pe Cineva care a înviat din morţi pentru noi! E adevărat, ne-o spune evanghelia de astăzi, nu sunt argumente valabile în faţa celui ce nu vrea să creadă. Suntem tragici omnipotenţi decidenţi ai destinului nostru. Faptele noastre cu parfum de eternitatea sunt la latitudinea noastră. La fel şi eternitatea: una fericită în sânul lui Avram, sau alta, dincolo de prăpastie. Singurul lucru care ne depăşeşte puterile este timpul. Un timp limitat, dincolo de care se sfărâmă atotputernicia noastră. Tic, tac...

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Lc 16,19-31
Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Sursa

Alegerile prezidențiale 2014

Creștinii trebuie să voteze în favoarea candidaților care susțin valorile creștine și nu promovează destrămarea morală a societății: se afirmă într-un comunicat al Conferinței Episcopilor din România difuzat în vederea alegerilor prezidențiale de la 2 noiembrie. În același timp, subliniază episcopii catolici din România, nimeni nu trebuie să se lase influențat de promisiuni, bani sau alte beneficii materiale în contextul alegerilor politice.

Redăm mai jos comunicatul primit la redacție de la secretarul general al Conferinței, pr. Eduard Mihai Coșa:

COMUNICAT

Participarea la vot a credincioșilor catolici este un drept onorant dar și o obligație morală cetățenească.

Episcopii romano-catolici și greco-catolici întruniți la Timișoara, în perioada 2-4 septembrie a.c., în sesiunea de toamnă a Conferinței Episcopilor din România, au avut pe ordinea de zi și teme legate de alegerile prezidențiale de la începutul lunii noiembrie 2014.

Referindu-se la acest eveniment din viața societății românești, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de București și președintele CER, consideră că participarea la vot a credincioșilor catolici este un drept onorant dar și o obligație morală cetățenească. În acest sens, întrucât participarea cetățeanului la alegeri nu se reflectă doar asupra binelui propriu, ci al binelui comun, Arhiepiscopul îi invită pe toți creștinii de bunăvoință să participe la toate scrutinele alegerilor prezidențiale.

”Creștinul trebuie să participe în mod activ la protejarea și împărtășirea valorilor creștine. Aceste valori fundamentale se regăsesc în Sfânta Scriptură și în doctrina Bisericii”, a spus la rândul său ÎPS Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia. ”Pentru ca învățătura creștină să aducă roade în viața cotidiană – a continuat Excelența Sa - trebuie să votăm acea persoană care protejează demnitatea și libertatea omului, sprijină comunitatea familială, ocrotește viața și decursul normal al acesteia de la naștere până la moarte, se bazează pe normele morale creștine, iar prin programul său nu impune urmarea unei forme de viață care poate să conducă la destrămare morală” .

Recomandând preoților din parohii să-i îndemne pe credincioși să participe la vot, înalții ierarhi au mai subliniat că în exercitarea acestui drept constituțional și cetățenesc, nimeni nu trebuie să se lase influențat de promisiuni, bani sau alte beneficii materiale.

Conferința Episcopilor din România îi reunește pe toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România și exprimă unitatea Bisericii locale și uniunea intimă cu Sfântul Părinte Papa, Urmașul Sfântului Petru. 

Sursa:ro.radiovaticana.va

Un bătrân de 85 de ani, amendat cu 5000 de euro pentru că a îndemnat o femeie să nu avorteze

Francezul de 85 de ani Xavier Dor, militant pro-vita, a fost amendat lunea aceasta cu 5.000 EUR pentru exercitarea de „presiuni morale și psihologice” în scopul de a convinge o femeie să nu facă avort.

În 2012, pediatrul și cercetătorul pensionar și cu sănătatea șubredă, aproape orb, dăruise botoșei tricotați unei femei care era în drum spre un centru Planned Parenthood din zona centrală a Parisului.

Instanța a impus o amendă cu suspendare în sumă de 5.000 EUR, plătibilă în caz de repetare a infracțiunii, acordând câte 750 EUR daune și interese fiecăreia din cele 3 asociații pro-avort care au introdus cauza împotriva lui Dor.

Aceasta este hotărârea Curții de Apel, „îndulcită” după ce prima instanță depășise cererile procurorilor, ordonând o amendă de 10.000 EUR în septembrie anul trecut, precum și 2.000 EUR daune-interese pentru tânăra întâlnită de Dor pe scările care duceau spre centrul Planned Parenthood.

Dor este un militant pro-vita veteran și șeful asociației SOS Tout-petits (SOS Micuții), care a condus multe proteste și demonstrații prin rugăciune în apropierea unităților prestatoare de avorturi.

Acesta a declarat pentru LifeSiteNews că a fost „surprins” de reducerea sentinței, în contextul actual în care avortul a devenit un drept legal deplin în Franța, fiind compensat 100% din asigurările sociale de stat.

Dor a decis să își continue cauza la Curtea de Casație, care are drept rol verificarea interpretării corecte a legii.

Acest caz este unul dintre primele în care s-au emis hotărâri pentru capul de acuzare „presiune morală și psihologică” cu intenția „obstrucționării avortului”.

Infracțiunea este recent inventată: aceasta califică acțiunile strict non-violente, care se pot produce în orice loc, nu neapărat în apropierea spitalelor sau clinicilor în care se efectuează avorturi. Infracțiunea de obstrucționare a unui avort se pedepsește cu maxim 2 ani închisoare și o amendă maximă de 30.000 EUR, fiind posibile, suplimentar, daune civile în favoarea reclamanților.

Tactica promovării de legi împotriva protestelor pașnice pro-vita, mai ales în preajma clinicilor de avorturi, precum și activismul judiciar civil și penal împotriva persoanelor care încearcă pașnic să vorbească cu femeile care ar putea dori un avort, nu este deloc nouă.

În 2012, în Canada, Linda Gibbons a fost arestată după ce a ținut un afiș cu un bebeluș plângând, cu textul, „De ce, mamă, când am atâta dragoste de oferit?”, în preajma unei clinici de avorturi, încercând apoi să inițieze o discuție pașnică cu un cuplu care mergea spre clinică, cuplul refuzând să discute. În cadrul proceselor, în aprilie 2014, procuroarea a argumentat că afișul în sine era dezgustător, pe motiv că reprezenta un argument emoțional, și nu rațional. De aici se vede gradul mare de interpretabilitate a legilor respective, orice afirmație de bine sau înduioșătoare, afișele sau botoșeii sau orice ar putea stârni emoții materne putând fi clasificate drept infracțiuni după inspirația procurorilor/avocaților reclamanți și cu concursul instanțelor.

Istoricul cazului lui Xavier Dor

Dor a pătruns de două ori în centrul Planned Parenthood respectiv, care oferă informații despre contracepție și avort – inclusiv consiliere pentru femeile care au depășit termenul legal pentru efectuarea procedurii – dar care nu efectuează efectiv avorturi.

Cu prima ocazie, pe 25 iunie 2002, Dor a intrat în centru însoțit de o a doua persoană, reușind să vorbească cu responsabilul și să îi explice motivele pentru care se opune avortului. A doua zi, a revenit singur și a fost expulzat fără menajamente din incintă. Pe scara interioară a clădirii unde își avea sediul centrul Planned Parenthood a întâlnit o femeie care urca acolo. A oprit-o și i-a oferit un medalion cu Fecioara Maria și botoșei, pe care ea le-a acceptat.

Femeia a povestit întâmplarea celor de la Planned Parenthood, care, împreună cu o asociație și mai multe sindicate profesionale ale prestatorilor de servicii de avort și contraceptive, l-au dat în judecată pe Dor din cauza „violenței extreme” a cuvintelor sale. Femeia a declarat că, fiind catolică și mamă a trei copii, a fost „profund zdruncinată”.

La audieri, procurorul public a argumentat că bătrânul: „Ar trebui să își dea seama de lezarea morală pe care o cauzează. Este timpul să înceteze. Ca pensionar, ar trebui să își găsească alte ocupații și să lase femeile să își rezolve singure problemele de conștiință dificile, cu toată suferința puternică pe care acestea o presupun, care nu ar trebui amplificată.”

Organizațiile pro-avort implicate au declarat că nu au fost interesate să obțină o pedeapsă cu închisoarea, întrucât Dor a petrecut deja mai multe luni în închisoare pentru faptul de a se fi rugat în fața clinicilor de avorturi, detenția nedeterminându-l să își înceteze eforturile. În schimb, acestea au căutat să îl atace pe plan financiar – lucru de asemenea mai util, pe fondul tăierilor bugetare și afectării finanțării lor de către stat.

În mod ciudat, numai grupările pro-avort au primit despăgubiri, deși prima instanță acordase daune morale în sumă de 2000 EUR și presupusei victime.

Este bizar faptul că nu s-a clarificat niciodată dacă femeia a făcut de fapt avort, atunci sau la o altă dată. Astfel, este neclar dacă se poate considera, din perspectiva logicii juridice, că Dor a obstrucționat un avort, într-un caz în care nici măcar nu s-a stabilit cu certitudine că exista o sarcină.

Chiar și așa, judecătorii au dispus în favoarea reclamanților.

Claude Katz, reprezentantul Planned Parenthood, a dorit să intimideze prin următoarea declarație stupefiantă, în care numește avortul „progres al omenirii”:

„Dreptul la avort este unul cucerit printr-o luptă crâncenă, unul dintre cele mai importante progrese ale omenirii. Lupta voastră este o luptă pierdută de la început. Decizia curții nu poate permite prezența unui interes superior, deasupra legii.”

Un alt avocat al reclamanților l-a numit pe Dor un „bătrân nemernic” al cărui unic scop este de a „răni” și „cauza suferință”.

Dor a declarat: „Amenda nu mă va opri să apăr viața, există mai mult de un mod de a face acest lucru și vom continua să facem demonstrații pentru drepturile copilului nenăscut.”

Acesta a adăugat că, deși este fericit că amenda inițială a fost redusă la jumătate, consideră că „și un cent ar fi prea mult de plătit pentru dreptul de a apăra vieți nevinovate”. Dacă va fi necesar, el este dispus să înainteze cauza sa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Sursa:www.culturavietii.ro

Halloween, sărbătoarea dovlecilor... goi

„A fost odată Ziua Tuturor Sfinților...” Nu este vorba despre începutul unui basm, ci de o constatare amară: „Ziua Tuturor Sfinților” care se celebrează pe 1 noiembrie, este înlocuită de Halloween, o sărbătoare păgână, originară din SUA, și în prezent importată (prin forță) și de noi.
  
În fața unui fenomen aparent inofensiv este bine venită o reflecție și o judecată. Ce este rău în asta, s-ar întreba cineva, dacă copiii se distrează mascându-se, și merg din casă în casă în ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților, avertizându-i pe cei care au curajul să deschidă ușa cu întrebarea: „păcăleală sau dulciuri?”. Aparent nimic.
  
Faptul de a fi împreună pentru a sărbători nu este negativ în sine, acest lucru răspunde la o nevoie umană. A sărbători înseamnă a împărtăși bucuria de viață și a se simți parte dintr-o comunitate.
  
În cazul Halloween-ului două aspecte nu ar trebui să fie subestimate:

Primul: Halloween-ul este o sărbătoare total străină tradiției noastre, impusă comercial ca și modă. Se poate vedea cum în ultimii ani, la sfârșitul lunii octombrie este promovată cu insistență sărbătoarea dovlecilor.

Al doilea: Halloween-ul comunică, în spatele aparențelor sărbătorii și a distracției legitime, o idee de viață și de moarte neo-păgână și anti-creștină.
  
Conform unei presupuse tradiții, în noaptea Tuturor Sfinților, dovlecii și felinarele aprinse trebuie să țină departe spiritele rele care vin să ne viziteze pentru a ne lua cu ele. Prin alungarea spiritelor rele se salvează viața, nefiind necesar să se recurgă la o salvare care vine de sus.
  
Umbrit de zgomotul și de culorile sărbătorii, se poate găsi o modalitate plăcută și superficială de a exorciza moartea, de a o ține departe, de a o uita și de a o elimina din orizontul vieții. Trebuie să avem în schimb curajul în confrontul cu realitatea, de a afronta tema morții, mai ales în zilele când ne rugăm pentru cei dragi ai noștri care au decedat, prezentându-o ca și un semn evident al fragilității umane și al nevoii lui de răscumpărare. Pentru creștin, moartea, își găsește sensul doar în lumina misterului Învierii lui Cristos și a promisiunii acestuia că viața noastră nu se va sfârși. Evitând această dificultate prin înlocuirea ei cu o evaziune superficială, poate să însemne nu doar cenzurarea morții, dar și faptul de a nu lua viața în serios.
  
Nu intenționez să-i demonizez pe aceia care în această perioadă sărbătoresc, dar îi îndemn pe toți să vegheze la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, și în special la ceea ce este oferit cu impunitate celor mici.

Traducere: Ursu Liviu

Sursa:www.rassegnastampa-totustuus.it

Când se bucură casa ta?

Crezi că îți poți face casa fericită?

Căminul tău să radieze primitor?

Camera ta să-ți mulțumească?

Vei crede că vorbesc iar în metafore, dar să fim înțeleși de la început: casa ta merită mai mult!!!

Hai că este toamnă, până și pământul se îmbracă cu un strat de lemn uscat, cu ninsoarea de frunze ruginii. Deci oare nu ar fi logic ca și casa ta să primească un pic de culoare, căldură și respect?
Dacă gândești la fel, atunci alegerea corectă este: parchetpeviata.ro.

Mai multe informaţii despre parchetpeviata.ro găseşti în acest fişier.

Deci, cine nu își vrea casa fericită, acela nu este vrednic să locuiască în ea!
Cum poți să-i oferi această strălucire? Simplu, alegând produsele de pe parchetpeviata.ro.

De ce ei și nu alții?
Fiindcă oferă...

• O selecție mare de parchet din lemn de diverse esențe, culori, grosimi și dimensiuni;
• Varietate de esențe de lemn, de la cele locale de stejar, nuc, frasin sau  mesteacăn, la esențe de lemn exotic, cum ar fi afromosia, sucupira, iroko, teak sau merbau;
• Prețuri avantajoase la parchet triplustratificat și parchet masiv;
• Promoții frecvente cu reduceri de prețuri, gratuități sau concursuri cu premii;
• Montajul parchetului cu o echipa de meșteri parchetari certificați.
• Vezi și aici de ce!

Eu, dacă ar fi să redecorez casa, aș alege lemnul de afromosia, respectiv parchetul Afromosia masiv lacuit, pentru că îmi place culoarea lui și durabilitatea. Oricum este garantat pe viață! Apoi „Parchetul masiv din lemnul exotic Afromosia se remarcă prin eleganță și calitate. Provenit din Africa de Vest, lemnul Afromosia este dur, stabil dimensional, cu fibra regulată și aspect uniform. Culoarea lemnului variază de la auriu la maro închis, pe longitudinea fibrei prezentând o nuanță mai intensă de maro”.

Voi ce fel de parchet a-ți alege?

Parchetpeviata.ro a rămas fidel viziunii de la început de a folosi numai produse ecologice și de calitate, din lemn 100%.

Cum se roagă un Sfânt

 Ioan Paul al II-lea era o persoană mistică, credea în puterea rugăciunii sale”, mărturiseşte Wlodzimierz Redzioch, jurnalistul polonez care pentru o lungă perioadă a fost colaborator al Papei Wojtyla. Într-un interviu acordat postului nostru de radio cu ocazia primei comemorări liturgice a Sfântului Ioan Paul al II-lea, la data de 22 octombrie, Redzioch se opreşte la importanţa rugăciunii pentru pontiful polonez:

„Ioan Paul al II-lea nu poate fi înţeles fără rugăciune, fără a vorbi despre el ca de un mistic, pentru că Ioan Paul al II-lea avea un raport mistic cu Domnul. Primele dăţi când mergeam în capela privată pentru Sfânta Liturghie şi îl vedeam pe Sfântul Părinte îngenuncheat, era pentru noi un lucru impresionant: el se ruga cu tot corpul, cu mimica feţei; uneori ridica şi capul, ca şi cum ar vedea pe cineva, ca şi cum ar vorbi cu cineva. Pe genoflexor avea un plic cu foi: erau intenţiile de rugăciune ale persoanelor care cereau lucruri concrete. Papa nu se ruga într-un mod abstract, ci pentru intenţii concrete, cerute de credincioşi. O dată un colaborator al său a găsit o pagină dublă a ziarului „L’Osservatore Romano” în poloneză cu graficul Curiei Romane şi numele tuturor colaboratorilor acesteia. L-a întrebat pe Pontif la ce îi servea, fiind sigur că urmăreşte organigrama Curiei. Ioan Paul al II-lea i-a răspuns cu un glas cald: «Eu, în fiecare zi, mă rog pentru fiecare dintre voi!»”.

Întrebat ce aspect al sfinţeniei sale doreşte să menţioneze în mod special, Redzioch a răspuns:

„În primul rând sărăcia. Pentru toată viaţa familia Wojtyla a fost săracă, iar când tânărul Wojtyla a devenit preot nu avea nimic. Aspectul cel mai important este faptul că el nu ţinea la lucrurile materiale. Când era în Palatul Episcopal de la Cracovia, Palatul Curiei Romane sau în Palatul Pontifical se folosea de lucrurile puse la dispoziţie, dar nu avea nimic personal... Un alt aspect este misticismul lui Karol Wojtyla. Este însă foarte dificil să se vorbească despre viaţa sa mistică, pentru că sunt lucruri mult prea profunde şi intime. Mă gândeam că ne-am putea apropia de acestea eventual prin poezia sa. Şi de ce tocmai prin poezia sa? Pentru că orice alt document scris – scrisori, enciclice, predici – este scris pentru cineva, are o destinaţie precisă, în timp ce poezia este o izbucnire a propriului sufletului. Papa Wojtyla era şi poet, iar poeziile le scria pentru el însuşi. Dacă vrem să-l contemplăm pe Karol Wojtyla mistic ar trebui să citim şi să recitim poeziile sale”.

Sursa:ro.radiovaticana.va