O noapte furtunoasă a... publicității!

Reclamele fac parte din viața noastră, ne întâlnim cu ele la orice colț, ne îneacă la TV... să nu mai vorbim de momentele cele mai bune dintr-un film când... reclamă!!! Dar, după cum am auzit zilele trecute, reclamele trebuie să aibă ceva aparte, atractiv, care să te inunde și să nu o uiți și, mai ales, să te convingă de necesitatea de a avea acel produs. Însă partea cea mai importantă este aceea de a te relaxa, amuza sau șoca.

Pentru cei care nu s-au săturat de ele și vor să le deguste, trebuie să știe că pe 7 noiembrie se organizează, pentru a 19-a oară, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, un eveniment dedicat celor cărora le place publicitatea. Da, la București! MAI MULTE INFO AICI!

Acum, pentru a mă mărturisi, una dintre multele reclame ce îmi place mie este aceea ce îi face publicitate firmei Volvo... de ce? Pentru că îmbină performanța umană cu aceea a tehnicii... Dar ce atâtea vorbe, dați un ochi mai jos... sigur o să vă amintiți de ea... mai ales de parodii!

Bilete sunt disponibile pe http://www.bilete.ro/comanda.asp?eveniment=5678, in oficiile Postei Romane, in magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro, in magazinele Germanos, pehttps://www.myticket.ro/evenimente/noaptea-devoratorilor-de-publicitate-sala-polivalenta-bucuresti-07-noiembrie-2014.html si in reteaua Diverta, Libraria Eminescu si magazinul Muzica.

VEZI ȘI: http://devoratori.ro

Regiunea Veneto aprobă o moţiune privind protejarea familiei naturale

Consiliul regional al regiunii italiene Veneto a aprobat o moţiune privind apărarea familiei naturale şi a dreptului părinţilor de a-şi educa fiii potrivit propriilor principii morale şi religioase. Moţiunea vine ca răspuns la documentul “Standard pentru educaţia sexuală în Europa”, difuzat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. De asemenea, a fost aprobată cererea de instituire a unei zile dedicate familiei naturale. O încurajare în vederea promovării moţiunii a venit din partea Papei Francisc, prin intermediul unei scrisori a Secretariatului de Stat al Vaticanului.

Consiliera care a promovat moţiunea, Arianna Lazzarini, a oferit mai multe detalii privind iniţiativa, într-un interviu realizat de Paolo Ondarza de la redacţia centrală a postului Radio Vatican: “Această moţiune este legată de unele aspecte prezentate în documentul ‘Standard pentru educaţia sexuală în Europa’, aprobat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Documentul conţine unele linii indicative, precum masturbarea infantilă precoce, contactul fizic ca expresie a iubirii, dreptul de explorare a libertăţii de gen de la zero la patru ani şi de la patru la nouă ani. Acest document circulă deja în unele şcoli şi consider că dreptul şi datoria fiecărei familii este de a-şi educa proprii fii după propriile valori şi raportat la valorile creştine.”

Privind dura contestare a moţiunii înainte de aprobare, Arianna Lazzarini a explicat: “Da, a fost o perioadă dificilă, chiar complicată. Personal, am fost atacată şi numită rasistă, homofobă şi aşa mai departe. Aproape că ar trebui să mă simt vinovată că am înaintat o moţiune de acest fel, în care o familia este definită familie pentru că este compusă dintr-un bărbat şi o femeie care îşi cresc împreună proprii fii urmând valorile naturale pe care se fondează societatea noastră şi propria identitate.” În acest context de dezbatere aprinsă şi de obstrucţionism, consiliera din regiunea italiană Veneto a decis să îi scrie Papei Francisc. “Dând ascultare unei porniri interioare, mi-am permis să îi scriu Papei doar pentru a-i cere o părere, explicându-i desigur ceea ce făcusem ca instituţie”, a spus Lazzarini.

Ca răspuns, a sosit pe numele consilierei Lazzarini o scrisoare de la secretariatul de stat al Vaticanului, semnată de Mons. Brian Wells, conţinând încurajarea Papei de “a persevera în favoarea persoanei umane pentru o adecvată tutelare a valorilor tradiţionale şi pentru recunoaşterea dreptului la educaţia fiilor potrivit valorilor creştine”. Trebuie menţionat şi faptul că Veneto se pregăteşte să devină prima regiune din Italia care instituie o sărbătoare a familiei naturale. “Intenţia mea”, a spus consiliera, “este de a institui sărbătoarea până la Crăciun. Vom implica instituţii locale, şcoli, parohii şi întreaga societate civilă din regiune. Există deja o Zi Internaţională a Familiei stabilită de ONU în 1993, zi sărbătorită pe 15 mai. Şi atunci, de ce să nu instituim o sărbătoare a familiei la nivel naţional, mai ales că familia a fost atât de mult atacată în ultima perioadă?”

“Mă refer la o zi dedicată familiei naturale, compuse dintr-un bărbat şi o femeie care îşi cresc împreună fiii. Acesta este punctul principal al moţiunii. Doresc să precizez că există deja o zi împotriva homofobiei în luna mai şi nu văd de ce nu putem institui o Zi a Familiei Naturale. Sper să se realizeze. Am primit numeroase mesaje de sprijin şi de încurajare de a merge mai departe şi de la instituţii dinafara regiunii Veneto şi îmi doresc ca această moţiune aprobată să fie de exemplu pentru alte instituţii din ţara noastră.” (Radio Vatican)

Sursa:www.culturavietii.ro

“Dragă Brittany, te rog nu te sinucide! Suferința ta are un sens”

-Extras din scrisoarea lui Philip, un seminarist  în vârstă de 30 de ani ce suferea de cancer cerebral -

 
Brittany Maynard, tânăra de 29 de ani diagnosticată cu cancer cerebral, cu toate că și-a amânat sinuciderea își dorește să fie eutanasiată. Bolnav de aceași boală, Philip îi răspunde: “Plâng și sufăr așa cum o faci și tu, dar asta nu mă face mai puțin uman”.
      
Tânăra americancă bolnavă de cancer de aproximativ un an, a luat decizia de a se muta împreună cu soțul în Oregon pentru a trăi ultimele clipe ale vieții, loc în care urmează să își pună și capăt zilelor.  Inițial, într-un videoclip postat pe Youtube, ea a anunțat că va fi eutanasiată după data de 1 noiembrie, dată la care sărbătorește ziua de naștere a soțului ei.  Întreg mesajul este sponsorizat de Asociația pro-eutanasiere “Compasiune și alegere”, cu care Brittany a organizat o strângere de fonduri pentru a convinge toate statele din SUA să legalizeze eutanasia.
  
Primul videoclip a împărțit America în două tabere, pro și contra. În urmă acestui rezultat, ieri într-un alt videoclip intitulat: ”Reînprospătarea deciziei”, Brittany a declarant că se simte încă destul de bine și că se  bucură  de trăirea în armonie cu familia și cu prietenii. “Acum, eu nu cred că e momentul potrivit, dar acesta va veni și asta pentru că simț că voi fi din ce în ce mai rău”.
    
Fragment extras din scrisoarea publică a Episcopiei de Raleigh (North Dakota) autorul fiind Philip Johnson, seminarist catolic în vârstă de 30 de ani, suferind de aceeași afecțiune că Brittany:
      
Săptămâna trecută am dat peste povestea sfâșietoare a tinerei Brittany Maynard (…) Am fost foarte impresionat pentru că a fost diagnosticată cu cancer cerebral incurabil la fel ca mine, în 2008, când aveam 24 de ani.(…) În medie, supraviețuirea în astfel de cazuri este de 18 luni și asta chiar dacă pacientul apelează la chimioterapie agresivă și radiații. Aveam o mulțime de speranțe și vise care păreau să dispară într-o clipă (…).
  
Am fost diagnosticat cu cancer  în timpul celei de-a două repartizări în Serviciul Marin din Golful Arabiei de Nord. (…) Îmi amintesc momentul când am văzut imaginile cu creierul meu pe computer și m-am întristat, apoi am plecat în capelă unde am căzut la pământ plângând. L-am întrebat pe Dumnezeu: “De ce eu?” A două zi m-am întors în SUA pentru a mă trata. După mai multe luni de radioterapie și chimioterapie, am plecat din Marină, iar în urma vocației care o simțeam de la vârstă de 19 ani am intrat într-un seminar.  Tot ce îmi doresc acum este să devin diacon, iar într-un an să devin preot.
  
Am trăit șase ani de frământări constante, chinuri și crize. (…) Așa ca Brittany, nu am vrut să sufăr și să mor din cauza bolii. Cred că nimeni nu vrea să moară așa. (…) Potrivit medicilor, efectele acestei boli sunt pierderea treptată a controlului asupra funcțiilor corpului, apariția paraliziei, iar în ultima fază pierderea facultățiilor mintale. Acest lucru mă îngrozește, dar nu mă face mai puțin uman! Viață mea are un sens pentru mine, pentru Dumnezeu, pentru familia mea, pentru prietenii mei. Familia mea și prietenii mă iubesc pentru ceea ce sunt, nu doar pentru acele trăsături ale personalității mele atunci când îmi doresc să mă gândesc foarte puțin la boală. Desigur, am trăit mai mult decât m-aș fi așteptat. (…) Am avut momente în acest ultimi șase ani când îmi doream ca boala să mă învingă și să mă omoare mai repede, dar am știut că acestă abordare este una inutilă. Boală a devenit parte din mine și chiar dacă nu mă definește, mi-a schimbat viziunea despre ceea ce sunt și ceea ce voi fi.
      
La fel ca mama tinerei Brittany, și eu am început să sper într-un miracol. (…) Dar acum am înțeles că “minunea” nu înseamnă neapărat vindecarea imediată. Nu murim oare cu toți mai târziu din alte motive? (…) Fiecare zi din viață este un dar, iar acest dar poate îndepărta orice moment trist de mai târziu. Oricine suferă de o boală terminală știe acest lucru foarte bine. Am supraviețuit și am depășit așteptările cele mai optimiste și cred că acest lucru este un miracol. În timpul seminarului am stat foarte aproape de cei bolnavi și suferinzi și asta pentru că am fost în stare să îi înțeleg. (…) Am fost suficient de norocos pentru a servi bolnavii din Lourdes, bolnavi care se încred în Dumnezeu cu toată inimă lor pentru  găsi un sens al existenței. Prin relaționarea cu ei am primit mai mult decât am dat.
  
Am înțeles că suferința face parte din condiția umană care nu trebuie să fie afectată de teamă pierderea controlului. Poate acesta este cea mai mare minune pe care Dumnezeu o da existenței noastre. Suferința nu este lipsă de sens ci poate fi de mare importanță atunci când o asociem cu Suferința lui Cristos. Chiar dacă ești fricos, suferința pe care o experimentăm în viața noastră poate fi transformată în ceva pozitiv. Aceasta este o sarcină dificilă pentru oricare dintre noi, dar este ceva realizabil. (…)
      
Momentul pe care îl trăiește Brittany este unul foarte dificil, dar alegerea sa nu este una curajoasă (…) pentru că niciun diagnostic nu justifică sinuciderea. Acum ea se confruntă cu o ispită (...) care o îndepărtează de importanța vieții. Din păcate, Brittany va pierde cele mai intime momente ale vieții sale și anume consolarea familiei când își trăiește ultimele clipe în fața marelui mister al morții și alege opțiunea cea mai rapidă și mai “nedureroasa”.

    
 Din cauza bolii mele am avut momente de mare suferință dar și de mare bucurie. (…) Eu voi continua să mă rog pentru Brittany ca ea să poată să aibă curajul să lupte cu boală. Eu și acum continui să fiu trist, să plâng, dar nu renunț. Și acum cotinui să-i cer lui Dumnezeu să-mi arate voia Lui prin această durere pentru a-mi permite să fiu preot, și știu că nu sunt singur. Eu am familia, prietenii și sprijinul întregii Biserici. Am intrat în aceași situație ca Brittany, dar niciodată nu am fost singur pe acest drum. Aici este momentul în care descoperi frumusețea credinței și a Bisericii. Brittany trebuie să înțeleagă că este iubită și că decizia sinuciderii poate fi luată ca exemplu negativ pentru toți ceilalți oameni aflați în aceași situație și în același timp poate fi un exemplu pozitiv dacă renunță la aceasta.

 Cu siguranță va fi pentru mine, cel care am ales să lupt cu cancerul meu.

Traducere: Orian Remus-Anghel

Sursa:www.tempi.it

Arătați iubirea Bisericii față de cei care suferă din cauza diavolului

Exorciștii, în slujirea specială pe care o exercită în comuniune cu respectivii episcopi, să exprime iubirea și primirea Bisericii față de cei care suferă din cauza lucrării Celui rău: scrie papa Francisc într-un mesaj trimis președintelui Asociației Internaționale a Exorciștilor, pr. Francesco Bamonte. Asociația exorciștilor a organizat zilele trecute la Roma prima sa reuniune internațională după ce a primit recunoașterea juridică, în luna iunie a.c., din partea Congregației pentru Cler.

Reuniunea de lucru a asociației, la care au luat parte aproximativ 300 de exorciști din lumea întreagă, a abordat în mod special consecințele provocate de răspândirea ocultismului, satanismului și exoterismului în timpurile noastre.

Contactat de Radio Vatican, purtătorul de cuvânt al asociației, medicul psihiatru Valter Cascioli, a spus că ” într-un anumit fel, aceste practici deschid calea pentru activitatea demoniacă extraordinară. Este în creștere constantă numărul persoanelor care se îndreaptă spre aceste practici, cu daune sociale, psihologice, spirituale și morale grave. Acest fapt ne îngrijorează pentru că, în mod indirect, se observă și o creștere a activității demoniace extraordinare, exprimată în special prin vexații, obsesii și mai ales posesii diabolice”.

Dar se poate spune că aceste riscuri sunt în general subestimate? Răspunde Valter Cascioli:
• ”Uneori, da. Câteodată, însăși activitatea demoniacă obișnuită – cum sunt de exemplu, ispitele – nu este luată în serios de cei care au o credință lâncedă. Noi îi îndemnăm pe toți să fie mai atenți. De altfel, trăim într-un moment istoric deosebit de critic, în care graba, superficialitate, individualismul exasperat și secularizarea par să fi pus stăpânire pe societatea noastră. Lupta împotriva răului și a Celui rău devine din ce în ce mai mult o adevărată urgență. Aceasta se datorează nu doar acțiunii directe comise de dușmanul lui Dumnezeu, dar și din cauza că a slăbit credința, a lipsei de valori și a relativismului cultural. În același timp, asistăm la o continuă proliferare de mesaje mediatice, cărți, emisiuni TV și producții cinematografice care, într-un fel sau altul, prin forme de senzație sau de spectacol, încurajează noile generații să se intereseze de ocultism și de satanism, iar uneori, chiar să practice aceste forme”.

Din experiența concretă a exorciștilor, care sunt țintele preferate ale diavolului și de ce? Încheie medicul Valter Cascioli:
• ”Viclenia lui este să ne facă să credem că el nu există. În această privință, anumite tendințe laiciste din societatea noastră nu ne vin în ajutor. Ținta este mereu aceleași: slăbirea credinței. Ne impresionează foarte mult impactul pe care îl au asupra tinerilor și familiilor aceste fenomene de activitate diabolică extraordinară. Știm că cel care dezbină, diavolul, încearcă să ne separe nu numai de Dumnezeu, dar separă și persoanele între ele, dezbină familiile. El îi separă pe oameni și de realitate pentru că, din păcate, avem uneori situații de alienare, inclusiv mentală, care sunt consecințe ale activității demoniace extraordinare”.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Tic, tac...

Meditație pentru Duminica a XXII-a după Rusalii (a Bogatului nemilostiv) Lc 16,19-31
De cele mai multe ori, noi oamenii nu vedem mai departe de lungul nasului. Ni se pare că tot ceea ce facem începe acum şi se sfârşeşte în clipa imediat următoare. Pe undeva e ca şi cum am scrie folosind o tastatură, însă fără să avem un ecran unde să vedem ce am scris. Sfânta Scriptură e un fel de astfel de ecran care ne dezvăluie rezultatul a ceea ce facem. Ne spune ce rezultat obţinem atunci când apăsăm una sau alta dintre tastele vieţii noastre. Fratele Mihai din Prilog, de exemplu, vorbea despre efectele cuvintelor pe care le folosim, spunând că va trebui să dăm socoteală pentru fiecare cuvânt folosit, deoarece cuvântul nostru, după chipul şi asemănarea Cuvântului lui Dumnezeu, are puterea de a crea sau a distruge. Mai mult, spunea că pentru un “da” în loc de “nu”, sau un “nu” în loc de “da”, va trebui să dăm socoteală cu o săptămână de Purgator! Nu-i aşa că parcă ne trec fiori pe şira spinării?

Evanghelia de astăzi ne spune pe undeva acelaşi lucru: acţiunile noastre, chiar cele ce par neînsemnate pentru noi, au o consecinţă concretă în eternitate. De fapt ceea ce se întâmplă în lumea noastră, ocupă doar câteva versete din evanghelia de astăzi. Restul este dedicat efectelor pe care acestea le provoacă în viaţa de apoi. Bogatul de astăzi nu pare să facă ceva cu adevărat rău. Canalele de televiziune şi emisiunile lor de ştiri ne umplu mintea cu fapte atât de grave încât bogatul nostru pare un sfânt: nu pare să fi furat, nici să fi dat în cap cuiva, nu face parte din vreo bandă de interlopi. Nu face nici măcar politică!

Problema lui pare una minoră: trece, fără să-l vadă, pe lângă un biet sărman, Lazăr, ce stă la poarta casei lui. Un Lazăr ce nu reclamă nimic. Ar dori, ce-i drept, ne spune evanghelia, să se sature cu ce cade de la masa bogatului. Dar totul rămâne la nivelul intim al dorinţei... Câte nu ne dorim şi noi!

Această aparent minoră lipsă a bogatului, îşi revelează însă cu adevărat efectul în perspectiva vieţii veşnice. Şi separaţia pe care în această viaţă omul nostru o crează între el şi Lazăr, devine în eternitate o prăpastie de netrecut. Isus ne dezvăluie cea dintâi şi mai mare lege în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, vorbindu-ne de felul în care lipsa noastră de atenţie faţă de cei de lângă noi, este de fapt o lipsă de atenţie şi de iubire faţă de Dumnezeu şi invers.

Ce înseamnă toate acestea? Că trebuie să trăim de acum înainte într-un stres continuu, uitându-ne şi unde păşim, şi ce spunem, şi ce facem? Nici vorbă! E cineva care a luat deja asupra Lui faptele mâinilor noastre, urmele paşilor noştri, efectele vorbelor noastre. Fiecare picătură din Preasfântul Sânge a Fiului lui Dumnezeu s-a vărsat pentru noi... Pentru a ne face liberi şi responsabili fii ai lui Dumnezeu.

Avem Sfânta Scriptură! Avem pe Cineva care a înviat din morţi pentru noi! E adevărat, ne-o spune evanghelia de astăzi, nu sunt argumente valabile în faţa celui ce nu vrea să creadă. Suntem tragici omnipotenţi decidenţi ai destinului nostru. Faptele noastre cu parfum de eternitatea sunt la latitudinea noastră. La fel şi eternitatea: una fericită în sânul lui Avram, sau alta, dincolo de prăpastie. Singurul lucru care ne depăşeşte puterile este timpul. Un timp limitat, dincolo de care se sfărâmă atotputernicia noastră. Tic, tac...

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Lc 16,19-31
Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, Căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.

Sursa

Alegerile prezidențiale 2014

Creștinii trebuie să voteze în favoarea candidaților care susțin valorile creștine și nu promovează destrămarea morală a societății: se afirmă într-un comunicat al Conferinței Episcopilor din România difuzat în vederea alegerilor prezidențiale de la 2 noiembrie. În același timp, subliniază episcopii catolici din România, nimeni nu trebuie să se lase influențat de promisiuni, bani sau alte beneficii materiale în contextul alegerilor politice.

Redăm mai jos comunicatul primit la redacție de la secretarul general al Conferinței, pr. Eduard Mihai Coșa:

COMUNICAT

Participarea la vot a credincioșilor catolici este un drept onorant dar și o obligație morală cetățenească.

Episcopii romano-catolici și greco-catolici întruniți la Timișoara, în perioada 2-4 septembrie a.c., în sesiunea de toamnă a Conferinței Episcopilor din România, au avut pe ordinea de zi și teme legate de alegerile prezidențiale de la începutul lunii noiembrie 2014.

Referindu-se la acest eveniment din viața societății românești, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de București și președintele CER, consideră că participarea la vot a credincioșilor catolici este un drept onorant dar și o obligație morală cetățenească. În acest sens, întrucât participarea cetățeanului la alegeri nu se reflectă doar asupra binelui propriu, ci al binelui comun, Arhiepiscopul îi invită pe toți creștinii de bunăvoință să participe la toate scrutinele alegerilor prezidențiale.

”Creștinul trebuie să participe în mod activ la protejarea și împărtășirea valorilor creștine. Aceste valori fundamentale se regăsesc în Sfânta Scriptură și în doctrina Bisericii”, a spus la rândul său ÎPS Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia. ”Pentru ca învățătura creștină să aducă roade în viața cotidiană – a continuat Excelența Sa - trebuie să votăm acea persoană care protejează demnitatea și libertatea omului, sprijină comunitatea familială, ocrotește viața și decursul normal al acesteia de la naștere până la moarte, se bazează pe normele morale creștine, iar prin programul său nu impune urmarea unei forme de viață care poate să conducă la destrămare morală” .

Recomandând preoților din parohii să-i îndemne pe credincioși să participe la vot, înalții ierarhi au mai subliniat că în exercitarea acestui drept constituțional și cetățenesc, nimeni nu trebuie să se lase influențat de promisiuni, bani sau alte beneficii materiale.

Conferința Episcopilor din România îi reunește pe toți episcopii romano-catolici și greco-catolici din România și exprimă unitatea Bisericii locale și uniunea intimă cu Sfântul Părinte Papa, Urmașul Sfântului Petru. 

Sursa:ro.radiovaticana.va

Un bătrân de 85 de ani, amendat cu 5000 de euro pentru că a îndemnat o femeie să nu avorteze

Francezul de 85 de ani Xavier Dor, militant pro-vita, a fost amendat lunea aceasta cu 5.000 EUR pentru exercitarea de „presiuni morale și psihologice” în scopul de a convinge o femeie să nu facă avort.

În 2012, pediatrul și cercetătorul pensionar și cu sănătatea șubredă, aproape orb, dăruise botoșei tricotați unei femei care era în drum spre un centru Planned Parenthood din zona centrală a Parisului.

Instanța a impus o amendă cu suspendare în sumă de 5.000 EUR, plătibilă în caz de repetare a infracțiunii, acordând câte 750 EUR daune și interese fiecăreia din cele 3 asociații pro-avort care au introdus cauza împotriva lui Dor.

Aceasta este hotărârea Curții de Apel, „îndulcită” după ce prima instanță depășise cererile procurorilor, ordonând o amendă de 10.000 EUR în septembrie anul trecut, precum și 2.000 EUR daune-interese pentru tânăra întâlnită de Dor pe scările care duceau spre centrul Planned Parenthood.

Dor este un militant pro-vita veteran și șeful asociației SOS Tout-petits (SOS Micuții), care a condus multe proteste și demonstrații prin rugăciune în apropierea unităților prestatoare de avorturi.

Acesta a declarat pentru LifeSiteNews că a fost „surprins” de reducerea sentinței, în contextul actual în care avortul a devenit un drept legal deplin în Franța, fiind compensat 100% din asigurările sociale de stat.

Dor a decis să își continue cauza la Curtea de Casație, care are drept rol verificarea interpretării corecte a legii.

Acest caz este unul dintre primele în care s-au emis hotărâri pentru capul de acuzare „presiune morală și psihologică” cu intenția „obstrucționării avortului”.

Infracțiunea este recent inventată: aceasta califică acțiunile strict non-violente, care se pot produce în orice loc, nu neapărat în apropierea spitalelor sau clinicilor în care se efectuează avorturi. Infracțiunea de obstrucționare a unui avort se pedepsește cu maxim 2 ani închisoare și o amendă maximă de 30.000 EUR, fiind posibile, suplimentar, daune civile în favoarea reclamanților.

Tactica promovării de legi împotriva protestelor pașnice pro-vita, mai ales în preajma clinicilor de avorturi, precum și activismul judiciar civil și penal împotriva persoanelor care încearcă pașnic să vorbească cu femeile care ar putea dori un avort, nu este deloc nouă.

În 2012, în Canada, Linda Gibbons a fost arestată după ce a ținut un afiș cu un bebeluș plângând, cu textul, „De ce, mamă, când am atâta dragoste de oferit?”, în preajma unei clinici de avorturi, încercând apoi să inițieze o discuție pașnică cu un cuplu care mergea spre clinică, cuplul refuzând să discute. În cadrul proceselor, în aprilie 2014, procuroarea a argumentat că afișul în sine era dezgustător, pe motiv că reprezenta un argument emoțional, și nu rațional. De aici se vede gradul mare de interpretabilitate a legilor respective, orice afirmație de bine sau înduioșătoare, afișele sau botoșeii sau orice ar putea stârni emoții materne putând fi clasificate drept infracțiuni după inspirația procurorilor/avocaților reclamanți și cu concursul instanțelor.

Istoricul cazului lui Xavier Dor

Dor a pătruns de două ori în centrul Planned Parenthood respectiv, care oferă informații despre contracepție și avort – inclusiv consiliere pentru femeile care au depășit termenul legal pentru efectuarea procedurii – dar care nu efectuează efectiv avorturi.

Cu prima ocazie, pe 25 iunie 2002, Dor a intrat în centru însoțit de o a doua persoană, reușind să vorbească cu responsabilul și să îi explice motivele pentru care se opune avortului. A doua zi, a revenit singur și a fost expulzat fără menajamente din incintă. Pe scara interioară a clădirii unde își avea sediul centrul Planned Parenthood a întâlnit o femeie care urca acolo. A oprit-o și i-a oferit un medalion cu Fecioara Maria și botoșei, pe care ea le-a acceptat.

Femeia a povestit întâmplarea celor de la Planned Parenthood, care, împreună cu o asociație și mai multe sindicate profesionale ale prestatorilor de servicii de avort și contraceptive, l-au dat în judecată pe Dor din cauza „violenței extreme” a cuvintelor sale. Femeia a declarat că, fiind catolică și mamă a trei copii, a fost „profund zdruncinată”.

La audieri, procurorul public a argumentat că bătrânul: „Ar trebui să își dea seama de lezarea morală pe care o cauzează. Este timpul să înceteze. Ca pensionar, ar trebui să își găsească alte ocupații și să lase femeile să își rezolve singure problemele de conștiință dificile, cu toată suferința puternică pe care acestea o presupun, care nu ar trebui amplificată.”

Organizațiile pro-avort implicate au declarat că nu au fost interesate să obțină o pedeapsă cu închisoarea, întrucât Dor a petrecut deja mai multe luni în închisoare pentru faptul de a se fi rugat în fața clinicilor de avorturi, detenția nedeterminându-l să își înceteze eforturile. În schimb, acestea au căutat să îl atace pe plan financiar – lucru de asemenea mai util, pe fondul tăierilor bugetare și afectării finanțării lor de către stat.

În mod ciudat, numai grupările pro-avort au primit despăgubiri, deși prima instanță acordase daune morale în sumă de 2000 EUR și presupusei victime.

Este bizar faptul că nu s-a clarificat niciodată dacă femeia a făcut de fapt avort, atunci sau la o altă dată. Astfel, este neclar dacă se poate considera, din perspectiva logicii juridice, că Dor a obstrucționat un avort, într-un caz în care nici măcar nu s-a stabilit cu certitudine că exista o sarcină.

Chiar și așa, judecătorii au dispus în favoarea reclamanților.

Claude Katz, reprezentantul Planned Parenthood, a dorit să intimideze prin următoarea declarație stupefiantă, în care numește avortul „progres al omenirii”:

„Dreptul la avort este unul cucerit printr-o luptă crâncenă, unul dintre cele mai importante progrese ale omenirii. Lupta voastră este o luptă pierdută de la început. Decizia curții nu poate permite prezența unui interes superior, deasupra legii.”

Un alt avocat al reclamanților l-a numit pe Dor un „bătrân nemernic” al cărui unic scop este de a „răni” și „cauza suferință”.

Dor a declarat: „Amenda nu mă va opri să apăr viața, există mai mult de un mod de a face acest lucru și vom continua să facem demonstrații pentru drepturile copilului nenăscut.”

Acesta a adăugat că, deși este fericit că amenda inițială a fost redusă la jumătate, consideră că „și un cent ar fi prea mult de plătit pentru dreptul de a apăra vieți nevinovate”. Dacă va fi necesar, el este dispus să înainteze cauza sa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Sursa:www.culturavietii.ro