Ultimul discurs al unui elev de 18 ani cu cancer în fază terminală

Iată cuvintele lui Jake Bailey,  de 18 ani, înainte de a muri:

"Nici unul dintre noi nu iese viu din viață. Nu știm unde se va termina, sau atunci când se va încheia. Prin urmare, fiți curajoși, fiți mari, fiți altruiști și fiți întotdeauna recunoscători pentru oportunitatea pe care o aveți; pentru oportunitatea de a învăța de la cei care au trăit înaintea voastră și de la cei care merg alături de voi."

Sunt cuvintele emoționante a acestui băiat, elev de liceu din Christchurch, Noua Zeelandă, bolnav de cancer în fază terminală. I-au mai rămas câteva săptămâni de viață. A fost diagnosticat cu o tumoare fulminantă și agresivă, fără nici o posibilitate de tratament: limfom Burkit Hodgkinson.

După ce a scris aceste cuvinte adresate colegilor săi, Jake a vrut să plece din camera sa de spital pentru a le citi personal în fața camarazilor de liceu. Acesta s-a prezentat într-un scaun cu rotile cu o luciditate demnă de admirat, emoționându-i până la lacrimi pe cei prezenți, care i-au mulțumit cu aplauze la finalul discursului.

"Lăsați-i pe alții să ducă o viață mediocră, nu voi. Lăsați-i pe alții să plângă și să-și facă griji pentru lucrurile mici, nu voi. Lăsați-i pe alții să-și lase viitorul în mâinile altora, nu voi. Viitorul este doar în mâinile voastre. Lăsați fantasmele pentru mai târziu și folosiți-vă timpul pentru a atinge obiectivele imediate."

Tânărul Jake și-a încheiat discursul cu motto-ul școlii: "Tindeți spre lucrurile mari."

Ce pot să spun? O poveste frumoasă de împărtășit și de păstrat în minte atunci când problemele de zi cu zi par de netrecut. Asta ne învață acest mare om mic.

Non solum, sed etiam

Vestea a ajuns la mine printr-un prieten drag. Prima impresie despre mărturia acestui tânăr ar fi trebuit să apară în ultimul paragraf de știri, dar am vrut să-i găsesc și alte perspective. Iată prima: "Ferice de cei care știu că vor muri."

Vor fi în curând 41 de ani de la moartea tatălui meu. Cu două zile înainte de a muri a vrut ca fiul său, în vârstă de 9 ani, să stea un pic singur cu el în camera de spital. La momentul respectiv nu am înțeles, dar mai târziu am descoperit că tatăl meu a vrut să se despartă de mine, încercând să-mi lase o moștenire mult mai important decât cea care apărea în testament: imensa șansă de a spune câteva cuvinte celor dragi înainte de a muri.

Aceasta este posibilitatea tânărului Jake Bailey. Este marea avere pe care acest tânăr de 18 ani a transmis-o într-un moment tragic.

Nu sunt prostii, dar dacă credeți asta întrebați membrii familiilor acelora care au murit în accidente aeriene sau de trenuri ori în trafic; întrebați membrii familiilor celor moriți în război sau în lupte ori în atacuri teroriste; întrebați familiile celor care au intrat într-o sală de operație și au ieșit acoperiți cu o folie; întrebați apropiații celor care au pierdut pe cineva fără a putea măcar să spună la revedere.

Sunt încântat pentru acest băiat, care a fost capabil să-și realizeze un vis, lăsând un testament fundamental colegilor săi; alegând să rămână în mintea celor care l-au cunoscut, dincolo de moarte, nu doar ca o amintire, dar cu cuvintele pe care a vrut să le spună în mod explicit.

Ferice de cei care mor și înainte pot să-și ia rămas bun de la cei dragi ai lor, lăsându-le un cuvânt, poate unul care-i va ajuta să-și amintească cu afecțiune de ei și care-i va face fericiți pentru tot restul vieții lor.

Traducere: ACC

Sursa:aleteia.org

MĂRTURIE: Céline Dion este în viață datorită unui preot

În 1967 Thérèse Dion, mama a 13 copii, și-a dat seama că este din nou însărcinată. Familia ei era săracă și numeroasă și nu dorea să aibă mai mulți copii. De aceea a mers cu mare greutate la un preot căruia i-a spus că ar lua în considerare ideea unui avort.

Preotul catolic i-a răspuns că nu ar trebui să pună capăt unei vieți care nu-i aparține, că nu are dreptul de a merge împotriva naturii și mai presus de toate că nu poate merge împotriva voinței lui Dumnezeu.

Astfel pe 30 martie 1968 s-a născut Celine Dion, ultima din 14 frați, dotată cu o voce spectaculoasă care a făcut-o să devină una dintre cele mai mari staruri de pe scena muzicii.

"Am 13 frați și eu sunt ultima, sunt un accident... Trebuie să recunosc că-i datorez viața mea unui preot. De îndată ce mama mea și-a revenit din disperare, nu a pierdut un singur minut pentru a-și cere iertare și m-a iubit într-un mod pasional, la fel cum i-a iubit pe toți ceilalți frați", a mărturisit cântăreața într-un interviu în 2001.

Celine Dion, precum Beethoven, a fost concepută în circumstanțe nefavorabile. Ambii au avut mulți frați, s-au născut în sărăcie și din mame disperate. Nașterea celor doi muzicieni nu a fost dorită, dar în momentul de criză maximă mamele lor au ajuns să realizeze că au și o altă opțiune și au decis să ducă sarcina la termen.

Cu aceste decizii curajoase, omenirea a putut beneficia de nouă simfonii, lucrări minunate de artă realizate de Beethoven, iar astăzi ne putem bucura de frumoasele cântece interpretate de Celine Dion, Because You Loved Me sau My Heart Will Go On, din filmul Titanic, care spune povestea romantică a doi tineri ce, în ciuda circumstanțelor au ales, de asemenea, dragostea.

Fiecare ființă umană are o valoare infinită cu un potențial uimitor. În acest sens, Celine Dion este o mărturie vie în fața a milioane de oameni că voința lui Dumnezeu este întotdeauna bună și desăvârșită. În această poveste, cu toate acestea, nu este implicată numai voia lui Dumnezeu ci și cea aThérèsei.

Trebuie să ne amintim că de obicei atunci când o femeie decide să facă un avort, este cufundată într-o stare de criză care nu-i permite să analizeze problema și de a lua în considerare toate alternativele. În cazul în care mama lui Céline ar fi făcut avortul, acesta ar fi fost considerat un avort din cauze socio-economice sau din cauza sărăciei. De aceea avortul, este de asemenea un eșec colectiv, un simptom al unei societăți bolnave, care a întors spatele femeii aflate în fața unei sarcini neașteptate sau dificile.

Oamenii, cu toate acestea, au capacitatea de a transcende propriile limite, de a depăși orice influențe externe schimbându-și atitudinea în fața problemelor. Viktor Frankl, un neurolog și psihiatru trecut prin lagărul de concentrare de la Auschwitz, a spus că "omului îi poate fi luat totul, cu excepția unui singur lucru: ultima dintre libertățile umane - alegerea atitudinii personale în fața unei serii de circumstanțe pentru a decide propria cale." Astfel, a alege, lăsând în urmă condiționarea, este un act care umanizează, iar omul devine mai uman pe măsură ce reușește să decidă în mod liber, depășind dificultățile.

Deși libertatea implică posibilitatea de a alege între bine și rău, noi creștinii știm că libertatea umană atinge perfecțiunea când  se îndreaptă spre Dumnezeu. Voința Thérèsei în armonie cu voia lui Dumnezeu a dat un minunat cadou lumii: viața lui Celine Dion. Și deciziile voastre bazate pe voința lui Dumnezeu vor da întotdeauna rezultatul perfect.

Nu uitați că frica și problemele sunt de fapt temporare și acestea pot dispărea într-o clipă, dar viața umană este unică și de neînlocuit. Pe bună dreptate se spune că toate au un remediu dar nu și moartea, deoarece pierderea unei vieți omenești nu se poate recupera.

Maica Tereza de Calcuta a înțeles foarte bine aceasta. Când a fost întrebată dacă nu crede că sunt prea mulți copii în India, aceasta a răspuns: "Credeți că sunt prea multe flori pe pajiște? Oare sunt prea multe stele pe cer? Uitați-vă la acest copil, este purtătorul vieții. Nu este o minunăție? Cum să nu-l iubești? ".

Uitați-vă la Celine Dion, este o purtătoare a vieții. Nu este o minunăție? Cum să nu o iubești?

Traducere: ACC

Sursa:aleteia.org

Keanu Reeves, mărturie cutremurătoare...

A depășit recent 5 decenii de existență, însă a trăit cât alții în 7 vieți. Cu toate acestea, starul american este OM înainte de toate, reușind să rămână cu picioarele pe pământ.

Viața i-a dat câteva lecții dure lui Keanu Reeves. Și-a pierdut copilul, iubita și prietenul cel mai bun într-un timp foarte scurt.

Este văzut zâmbind foarte rar, dar acest lucru nu-l împiedică să aducă fericire în viețile celor din jur, prin gesturile extraordinare pe care le face în fiecare zi.

Printr-o mărturie inspirațională, actorul readuce în discuție valorile pe care mulți le-au uitat de multă vreme: "Eu nu pot face parte dintr-o lume în care bărbații își îmbracă soțiile ca pe niște femei ușuratice, ajutându-le să puna în evidență lucrurile care ar trebui prețuite. O lume în care nu mai există conceptele de onoare și demnitate și ai încredere în oameni doar atunci când spun «Promit!»...

O lume în care femeile nu își mai doresc copii, iar bărbații nu își mai doresc o familie... În care fraierii se cred superiori, se consideră importanți stând la volanul unor mașini care aparțin părinților lor și oricine are un pic de influență încearcă să îți demonstreze că ești un nimeni... O lume în care oamenii sunt ipocriți și se cred religioși, însă în timp ce pretind credința în Dumnezeu, stau cu o sticlă de alcool în mână, iar apoi râd de prima persoană care le vine în minte.

Nu mai pot trăi în această lume în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este văzută ca un dezavantaj, în care oamenii au uitat să fie sensibili și nu mai știu ce înseamnă iubire, căutând doar cea mai simplă opțiune pentru ei... O lume în care oamenii ajung să arunce toți banii pentru a își repara mașina la prima zgârietură, în care nu se economisește niciun ban, în care timpul nu mai contează. O lume în care tinerii cheltuie banii părinților pe băutură, pe cluburile de noapte... iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri.

Cei care aleg o cale diferită (dreaptă) sunt văzuși imediat ca niște înapoiați și despoți.

Aleg calea mea! Îmi pare rău că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii pe care i-am iubit cel mai mult.

ÎNTREAGA MEA VIAȚĂ VOI FI ÎNDRĂGOSTIT DE IUBIRE. Respir pentru iubire."

Sursa:m.libertatea.ro

Lansare de carte

„Postul Crăciunului ne ajută să trăim mai profund acest mare praznic” (pr. Florin Marusciac)

Credincioşii care sărbătoresc Naşterea Domnului pe stil nou încep să ţină de mîine Postul Crăciunului, care se întinde pînă în Ajun (24 decembrie). În această perioadă, se obişnuieşte atît abţinerea totală sau parţială de la anumite alimente, cît şi intensificarea preocupărilor spirituale prin rugăciune şi fapte bune. Preotul Florin Marusciac (mănăstirea greco-catolică „Sfînta Maria” din Baia Mare) subliniază faptul că această perioadă care precedă sărbătoarea Crăciunului e mai blîndă, ca grad de suportabilitate, în comparaţie cu cea de dinaintea Paştelui, postul fiind etichetat drept unul al bucuriei.

• 40 de zile de post

Reporter: De ce este important Postul Crăciunului?

Pr. Florin MARUSCIAC: În primul rînd, Postul Crăciunului este o perioadă de pregătire, aşa cum, în Vechiul Testament, găsim postul de 40 de zile al lui Moise sau al altora. Apoi, Postul Crăciunului ne ajută să trăim mai profund acest mare praznic. De asemenea, are şi o semnificaţie de aşteptare, aşa cum Drepţii Vechiului Testament aşteptau Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat şi proroceau acest lucru.

R.: Putem vorbi de o manieră corectă de respectare a acestei perioade premergătoare Naşterii Domnului?

Pr. F.M.: De obicei, acest post începe în 15 noiembrie şi se termină în 24 decembrie (40 de zile). În tradiţia ascetică, orientală sau bizantină, postul presupune o abţinere totală de la alimente sau o reţinere parţială de la anumite alimente (de exemplu: carne, ouă, lapte etc.). Dar Postul Crăciunului este cunoscut ca şi un post al bucuriei, nu este aşa de aspru precum cel al Paştelui. Doar în ziua de Ajun, în 24 decembrie, în seara premergătoare sărbătorii, nu se mănîncă. În completare, există şi o parte spirituală a postului care este foarte importantă. Chiar dacă postul se defineşte ca fiind o abţinere totală sau parţială de la alimente pentru o perioadă mai scurtă sau îndelungată de timp, el trebuie însoţit – iar acest lucru îl regăsim şi în Vechiul Testament – de rugăciune şi fapte bune, de milostenie.

• persoanele bolnave, scutite

Pr. F.M.: Această trilogie – postul, rugăciunea şi milostenia – sînt cele trei arme pe care creştinul le foloseşte în lupta sa. Iar dacă ar fi să mergem pe această parte spirituală, postul nu este un sacrificiu pe care îl aducem lui Dumnezeu, pentru că El nu are nevoie de sacrificiile noastre, ci îl ţinem pentru a-I aduce mulţumire. Ceea ce Dumnezeu vrea de la om în această jertfă este inima înfrîntă şi smerită. Doar aşa postul capătă o altă semnificaţie, mai profundă, nu este doar o simplă dietă.

R.: E un post obligatoriu?

Pr. F.M.: Codul canoanelor Bisericilor orientale nu specifică într-un mod concret, dar în Biserica Greco-Catolică există un decret general privitor la post prin care este în vigoare, dar se lasă şi la latitudinea preotului spiritual sau a duhovnicului să dezlege persoanele, din pricini binecuvîntate, de a nu ţine postul. Cum e cazul persoanelor bolnave ori al celor care lucrează în medii foarte dificile şi cărora le este foarte greu să ţină postul. Deci, dacă există un motiv obiectiv, Biserica este foarte flexibilă în acest sens. Tot decretul despre care am menţionat prevede faptul că postul poate fi ţinut de la vîrsta de 14 ani, dar ajunul – doar de la 21 de ani. Totodată, persoanele peste 60 de ani sînt scutite de post.

• „postul ne ajută să dezrădăcinăm unele patimi”

Pr. F.M.: Dar nu e vorba doar de mîncare, ci şi de alte acţiuni. În capitolul 58 de la Isaia, întîlnim, spre exemplu, acest reproş al profetului care le spune oamenilor că degeaba postesc dacă nu fac dreptate. Apoi, mai exista un sfînt care explica foarte frumos care este finalitatea întregilor practici ascetice pe care le facem şi, printre care este şi postul: toate sînt pentru a dobîndi Spiritul Sfînt. Tot el mai spunea faptul că un creştin trebuie să fie ca un negustor, să ştie să facă negoţ cu lucrurile din care „cîştigă” mai bine. Adică, dacă el „cîştigă” prin post sau dobîndeşte mai mult har prin post, atunci el trebuie să postească mai mult. Mai mult, Mîntuitorul subliniază că nu ceea ce intră pe gură îl spurcă pe om, iar părinţii Bisericii vedeau postul nu ca o jertfă adusă lui Dumnezeu, ci ca o pregătire pentru rugăciune. Postul este un mijloc de a obţine ceva, un fel de medicament ce se administrează, în funcţie de pacient, persoanelor care au nevoie de mai mult post, de asceză. Un alt aspect important e şi faptul că postul ne ajută să dezrădăcinăm unele patimi, îl eliberează pe om de vicii.

R.: Cînd există dezlegări la alimente în timpul acestui post?

Pr. F. M.: De obicei, există dezlegare la alimente în zilele de sărbătoare care se celebrează pe durata postului, iar în perioada premergătoare Crăciunului vorbim de Intrarea în Templu a Maicii Domnului (21 noiembrie, n.r.) ori de Sfîntul Nicolae (6 decembrie, n.r.).

Sursa