Cuvântul sculptează!

3 Martie – Calea imediată

Doi copii, de vreo zece ani, discută despre accidentul suferit de către tatăl unuia dintre colegii de clasă:

-Ştii ce-a păţit tatăl lui Alex?

-Ce-a păţit?

-A căzut de la etajul zece.

-Nu mai spune! Şi cum se simte acum?

-Acum este deja în cer.

-Ce fain! Halal ricoşeu!

În cer nu se ajunge nici sărind nici ricoşând, nici prin salturi nici prin ricoşeuri. În mod curios, la cer se merge razant cu pământul: strâns legaţi de datoria de fiecare zi.

„Există ceva sfânt, divin, ascuns în situaţiile cele mai obişnuite, care îi revine fiecăruia dintre voi să fie descoperit” (Sfântul Josemaria Escriva: Amar al mundo apasionadamente – A iubi lumea cu pasiune).

În aceasta constă voinţa lui Dumnezeu, dorinţa sa în ceea ce-i priveşte pe fiecare dintre fiii săi. Împlinirea fidelă a voinţei divine este cheia Împărăţiei cerurilor (Mt 7,21).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

2 Martie – O eroare a dicţionarului

Un ziarist l-a întrebat pe Vidal Sassoon, coafor şi estetician faimos, care era secretul succesului său.

-Munca – răspunse Sassoon. Singurul loc în care cuvântul succes precede munca este în dicţionar (în spaniolă cuvântul succes = exito, cuvântul muncă = trabajo).

Succesul facil este foarte ademenitor. Însă este fals. Orice progres, orice triumf, este costisitor. Lucrurile care valorează, costă.

Nu trebuie să ne încredem în ceea ce ni se oferă ieftin. Pentru ca să câştigi un meci trebuie să uzi tricoul de transpiraţie.

Succesul cere muncă şi vine după aceasta. Ordinea se schimbă doar în dicţionar. În viaţă nu este astfel.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

1 Martie – Pedagogi sau palavragii?

Răspunsul elevului: 6 + 7 = 18.

Comentariu de evaluare:

1. Caligrafia numărului şase este total corectă.

2. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cifra şapte.

3. Semnul plus ne spune că este vorba de o adunare.

4. În privinţa rezultatului vedem că unu este corect. Al doilea număr, efectiv nu este opt. Ei bine, dacă îl tăiem în două de sus în jos, observăm că elevul a scris doi de trei simetrici. Îl alegem pe cel bun, pentru că vedem că intenţia lui a fost bună.

Evaluare: Ansamblul acestor observaţii scoate în evidenţă faptul că:

a) Atitudinea elevului este pozitivă (a încercat).

b) Procedeele sunt corecte (elementele sunt ordonate corect).

c) A greşit în ceea ce priveşte conceptele în mod parţial, într-unul din cele şase elemente care formează exerciţiul. Asta înseamnă foarte bine.

În consecinţă: „Bine” şi „Progresează în mod corespunzător”.

„A învăţa prin joc”. Ce mare invenţie!

Părinţi şi profesori: Scutiţi-i pe copiii voştri de orice fel de eforturi! Destule eforturi vor avea de făcut atunci când vor fi mari.

Partea rea e că nu vor şti să le facă, pentru că nu i-aţi învăţat să se sforţeze, să se străduiască atunci când erau copii.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

CONCURS!!!

Dragă cititorule/cititoare…

Deoarece încă nu am o recenzie pentru cartea de poezii: Iubind... respiri viața!, îți propun, dacă dorești, să o ceri și o vei primi gratuit pentru lectură și recenzare.

Deoarece îmi pare că o astfel de muncă merită să fie și răsplătită, cea mai bună recenzie, va primi drept premiu, în luna august (când acest concurs va lua sfârșit), proxima carte publicată de mine!

Deci, ce spui, citești?!?…

Comandă la adresa de e-mail: cipriandeblaj@yahoo.com

Speranța menține mereu un vis, un proiect, o dorință... în viață! Chiar dacă uneori pare că nu se vede… ca această zi.

Cuvântul sculptează!

29 Februarie – Modestie aparte

Într-un sondaj realizat pentru un jurnal, ziaristul l-a întrebat pe Oscar Wilde:

-Care sunt, după părerea dumneavoastră, primele zece cărţi de literatură din lume?

Şi răspunse foarte mirat:

-Primele zece cărţi cele mai bune? Păi, nu sunt atâtea. Până acum nu am scris decât patru.

Fără îndoială că Oscar Wilde a scris multe lucruri bune, ba chiar foarte bune. Însă de aici până la a crede că ceea ce este al lui este singurul lucru bun, este o distanţă foarte mare.

Este foarte frecvent faptul de a crede că ceea ce ai făcut tu este cel mai bun lucru şi cum ai făcut tu cea mai bună modalitate de a o face. Unii cred că binele, dacă nu este făcut de către ei, deja nu mai este bine.

Compararea cu ceilalţi, rareori este corectă şi obiectivă. Pe lângă aceasta este şi paralizantă întrucât cel care procedează astfel se declară satisfăcut, „încântat de fi făcut cunoştinţă cu sine însuşi”, şi nu mai simte nevoia urgentă de a progresa.

Compararea folositoare este următoarea: a pune ceea ce facem faţă în faţă cu ceea ce putem să facem. Acest lucru, într-adevăr, stimulează.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

28 Februarie – Cârmaciul

Într-o barcă, într-o zi teribil de furtunoasă, un copil de şase ani era foarte liniştit, zâmbitor şi cânta. Unul dintre speriaţii marinari îl întreabă dezorientat:

-Ascultă, copile! Ţie nu ţi-e teamă că ne scufundăm?

-Cum să-mi fie teamă – răspunde copilul – când tatăl meu este cârmaciul?

Faptul de a şti că la cârma vieţii mele este un Dumnezeu care îmi este Tată este motiv de multă pace. La vreme de furtuni aş putea să ameţesc, însă ştiu că sunt în mâini bune.

Aceasta, desigur, nu face ca lucrurile să nu coste. Pe Isus l-a costat sudori de sânge. Însă în toiul furtunii este reconfortant şi încurajator să ştii în ce mâini se află cârma.

„Ajuns în tărâmuri pustii / El îmi dă curaj ca să continui / Şi dacă mă odihnesc, îmi stă alături”.

„Iar când trebuie să urc pe munte (Calvar / îl numeşte El), simt în mâna lui prietenoasă, / care mă ajută, o rană dureroasă” (Breviar: Imnul Orei medii, vineri din săptămâna I).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro