Cuvântul sculptează!

29 Aprilie – Invidia ridicolă

Un om a murit, lăsând în urma sa o avere imensă împărţită între cei doi fii ai săi. Însă ambii erau lacomi şi, în mintea lor bolnavă, s-a cuibărit suspiciunea că celălalt a fost favorizat cu o parte mai mare. După ce au discutat la nesfârşit, fără a ajunge la vreo înţelegere, s-au hotărât să poarte disputa în faţa judecătorului din localitate.
Judecătorul a luat act cu mare grijă de toate argumentele pe care ambii le expuneau, apoi l-a întrebat pe unul dintre ei:
-Tu ai fi capabil să juri că fratele tău a primit ca moştenire o parte mai mare decât a ta?
-Da – răspunse cel întrebat fără să şovăie.
-Iar tu – adresându-se celuilalt frate – eşti capabil să juri că şi fratele tău a primit o parte mai mare decât a ta?
-Da – răspunse cel interpelat, la fel de categoric.
-Atunci dacă amândoi sunteţi convinşi, sentinţa mea este să vă schimbaţi între voi respectivele voastre moşteniri.
Iar judecătorul a ordonat executarea imediată a sentinţei sale.
(Poveste orientală)

A te gândi şi a dori ceea ce au ceilalţi te împiedică şi te face incapabil să te bucuri de ceea ce-ţi aparţine, de ceea ce ai. Pentru aceasta, invidia ne amărăşte cumplit existenţa.
Invidia este păcatul cel mai absurd şi ridicol. Practic, în toate celelalte păcate se caută o satisfacţie care ne este interzisă. Cu invidia, ceea ce se caută şi se obţine este o suferinţă, de asemenea interzisă.
Este un păcat care încape doar în inimile rahitice.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Pentru a sluji Biserica şi lumea preoţii trebuie să fie sfinţi

Congregaţia pentru Cler îi încurajează pe preoţi să îşi amintească de datoria lor de a fi sfinţi, într-o scrisoare pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Sfinţirea Preoţilor, care va fi în acest an în 15 iunie. Scrisoarea, semnată de prefectul şi de secretarul Congregaţiei, include material pentru lectură şi o rugăciune. “Expresia găsită în Scriptură ‘Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră’ (1Tesaloniceni 4,3), deşi adresată tuturor creştinilor, se referă la noi preoţii în particular, deoarece noi am acceptat invitaţia la ‘a ne sfinţi pe noi înşine’ şi a deveni ‘miniştri ai sfinţeniei’ pentru fraţii noştri”, se explică în scrisoare. “În cazul nostru, această ‘voie a lui Dumnezeu’ este, să spunem aşa, dublată şi multiplicată la infinit, şi trebuie să o urmăm în tot ceea ce facem”.

“Acesta este destinul nostru minunat: nu ne putem sfinţi fără a lucra la sfinţirea fraţilor noştri, şi nu putem lucra la sfinţirea fraţilor noştri dacă nu am lucrat mai întâi şi dacă nu continuăm să lucrăm la propria noastră sfinţire”. Scrisoarea vorbeşte şi despre scandalul abuzurilor sexuale, înainte de a se îndrepta spre celebrarea Anului Credinţei care va începe în octombrie 2012. “Astăzi în special preoţii, în cultul şi în slujirea lor zilnică, trebuie să raporteze totul la comuniunea trinitară: doar pornind de la ea şi scufundându-se în ea, credincioşii pot cu adevărat să descopere chipul Fiului lui Dumnezeu… şi să ajungă cu adevărat la inima fiecărui om şi a patriei în care sunt chemaţi”. “Doar în acest mod putem noi, preoţii, să redăm omului contemporan demnitatea, simţul relaţiilor umane şi al vieţii sociale, şi scopul întregii creaţii”.

Oficialii Vaticanul au susţinut faptul că noua evanghelizare poate fi posibilă doar dacă “creştinii sunt capabili să surprindă şi să mişte lumea din nou proclamând Natura Dumnezeului nostru care este Iubire, în cele trei Persoane Divine care o exprimă şi care ne implică în propria lor viaţă”. “Lumea de astăzi, cu sfâşierile ei tot mai dureroase şi mai îngrijorătoare, are nevoie de Dumnezeu – Preasfânta Treime – şi Biserica are datoria de a-l vesti”, se încheie scrisoarea. “Pentru a îndeplini această datorie, Biserica trebuie să rămână indisolubil unită cu Cristos şi să nu se despartă niciodată de El; are nevoie de sfinţii care locuiesc ‘în inima lui Isus’ şi sunt martori fericiţi ai iubirii trinitare a lui Dumnezeu. Pentru a sluji Biserica şi lumea, preoţii trebuie să fie sfinţi!”

Sursa: http://www.catholica.ro/2012/04/28/pentru-a-sluji-biserica-si-lumea-preotii-trebuie-sa-fie-sfinti

Cuvântul sculptează!

28 Aprilie – Îngheţată pentru suflet

Într-o zi, un tată i-a dus pe copiii săi ca să ia masa la un restaurant. Cel mai mic, de 6 ani, îl întrebă dacă poate să facă el rugăciunea dinainte de masă. Fiind tatăl de acord, copilul spuse:
-Dumnezeule preabun şi atotputernic, îţi mulţumim pentru hrana oferită. Eu aş fi şi mai mulţumit dacă tata ne-ar da la desert îngheţată. Amin.
Pe lângă râsetele clienţilor care se aflau în apropiere, o doamnă spuse cu dispreţ:
-Lucrurile stau foarte prost. Copiii de astăzi nu ştiu să se roage. Cui îi poate trece prin minte să-i ceară lui Dumnezeu o îngheţată?... Niciodată nu am mai auzit aşa ceva!
Auzind acestea, copilul începu să plângă şi-l întrebă pe tatăl său:
-Am spus ceva rău, tată? S-a supărat Dumnezeu pe mine?
Tatăl îi spuse că a făcut foarte bine rugăciunea şi că, fără îndoială, lui Dumnezeu i-a plăcut tare. Un domn în vârstă s-a apropiat de masă, i-a făcut cu ochiul copilului şi i-a spus:
-Eu ştiu că Dumnezeu s-a gândit că a fost o rugăciune de binecuvântare excelentă.
-E adevărat? – întrebă copilul.
-Fără îndoială! Apoi, şoptindu-i, adăugă arătând spre femeia al cărei comentariu determinase acea situaţie: Foarte rău pentru dânsa. Ea nu a cerut niciodată o îngheţată lui Dumnezeu. Puţină îngheţată, uneori este foarte bună pentru suflet.
Cum era de aşteptat, tatăl a cumpărat copiilor îngheţată la sfârşitul mesei. Copilul rămase privind fix la îngheţata sa pentru câteva momente, apoi făcu ceva de neuitat: a luat îngheţata lui şi fără să spună nici un cuvânt a mers şi i-a întins-o doamnei respective. Cu un surâs nevinovat i-a spus:
-Luaţi-o, este pentru dumneavoastră. Îngheţata este bună pentru suflet, iar sufletul meu deja se simte bine.

O lecţie dublă, aceasta a puştiului:
Prima: Simplitatea în momentul în care ne adresăm lui Dumnezeu.
A doua: Iertarea şi gestul de caritate faţă de acea doamnă care credea că lui Dumnezeu întotdeauna trebuie să-i vorbeşti despre lucruri serioase şi plictisitoare.
„Îngheţata este bună pentru suflet?” Nu ştiu. „A deveni asemenea copiilor”, da, este!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

27 Aprilie – Închisoarea urii

Doi oameni au făcut puşcărie pe nedrept vreme de câţiva ani buni. În timpul detenţiei au avut parte de tot felul de maltratări şi umiliri. După câţiva ani de libertate, s-au întâlnit din nou. Unul dintre ei îl întrebă pe celălalt:
-Îţi mai aduci aminte vreodată de gardieni?
-Nu, slavă Domnului, am uitat totul! – spuse acesta. Dar tu?
-Eu continui să-i urăsc cu toată fiinţa mea – răspunse celălalt.
Prietenul său îl privi câteva clipe, apoi spuse:
-Îmi pare rău pentru tine. Dacă astfel stau lucrurile, înseamnă că încă te ţin închis.
(Poveste orientală)

Ura constituie o adevărată închisoare. În realitate constă în a continua să suferi pentru ceea ce a trecut deja.
Cu siguranţă, nu dispunem de o gumă de şters pentru a elimina din memorie răul pe care ni l-au făcut. Însă a răscoli în continuu această amintire proastă înseamnă a continua să suferi. Acest lucru, pe lângă faptul că nu este creştinesc, este o afacere proastă.
A suferi pentru ceea ce a trecut deja este o suferinţă inutilă şi prostească.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

CONCURSUL NATIONAL DE LITERATURA “RETEAUA LITERARA” 2012

Reţeaua literară în parteneriat cu editura Tracus Arte organizează cea de-a III -a ediţie a concursului naţional de literatură ”Reţeaua literară” (secţiunile poezie şi proză).

Perioada de înscriere: 01 martie – 30 aprilie 2012

Finaliştii vor fi desemnaţi în ultima parte a lunii mai 2012. Câştigătorii vor beneficia de publicarea unui manuscris la editura Tracus Arte şi de lansare la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus iar finaliştii de promovare preferenţială atât în Reţeaua literară cât şi prin intermediul site-urilor partenere.

Textele vor fi trimise pe mail (reteaualiterara@yahoo.es), alături de o prezentare (cv literar + date de contact) până la data de 30.04.2012.

Condiţii de înscriere:

- să nu fi debutat până acum în volum cu poezie sau proză

- nu există limită de vârstă pentru înscriere

- se vor trimite maximum 15 poeme sau 15 pagini de proză în format A4, scrise pe o singură faţă

- cu specificaţiile: font times new roman 12, la două rânduri

Câştigătorii vor fi desemnaţi de către un juriu format din: Paul Cernat, Alexandru Matei, Alex Goldiş, Crina Bud, Şerban Axinte, George Neagoe si Gelu Vlaşin.

Sursa: http://totuldesprecarti.com/concursul-national-de-literatura-reteaua-literara-2012

Amintiri...

Deși pare cumva incredibil, mai există încă și astăzi generații de tineri ce citesc și chiar scriu. Iar unii, cu o doză de energie peste medie, pentru vârsta aferentă, își iau „inima în dinți” și-și publică gândurile. Așa este și cazul mai tânărului publicist Grațian Lascu, ce ne dăruiește cartea lui cu care debutează în lumea literelor frumoase: Amintiri din prezent.
Ceea ce m-a atras la autor, înainte de a publica materialul, a fost dorința fermă de a trimite gândurile sale scrise pentru a vedea „lumina” tiparului. Am rămas uimit când am văzut campania lui de a aduna banii necesari, punând în vânzare 100 de cărți din biblioteca personală. Sincer să fiu nu aș putea face o astfel de renunțare. Sunt precum copiii mei. Ți-ai vinde copiii?
Cumva a obținut acei bănuți și cartea s-a publicat.

Fiind plecat la Oradea pentru un simpozion la care participam, m-am gândit să-i cer tânărului autor să ne întâlnim. Am fost bucuros că a răspuns pozitiv invitației mele. Atunci am făcut un schimb de cărți și gânduri bune, și astfel am aflat mai multe detalii despre „istoria cărții”.
Aflam printre altele că prima ediție s-a „evaporat” și astfel s-a publicat a doua… Oare la a câta a ajuns acum?
Ok, se pare că romanul are succes, asta este bine, mai ales la început. Dă un imbold sănătos ce îl poate ajuta pe orice scriitor începător.
Acum despre carte…
Autorul, cum mai spuneam, deși tânăr, scrie captivant și interesant pentru vârsta lui.
Cu experiențe personale și culese, el realizează o poveste, juvenilă, a timpurilor noastre, cu metehnele ei și te face să crezi că ești protagonistul.
Un astfel de material, cu siguranță va fi apreciat de generația lui, cărora se și adresează, dar nu numai, pentru că orice minte deschisă se poate delecta cu lectura romanului său.
Nu știu cum va fi receptat peste 10 ani, dar acest fapt va spune ceva despre lucrarea în sine, despre autor, și poate chiar el va zâmbi revăzând materialul.
Povestea este simplă, aceleași motive întâlnite și în alte opere adolescentine: iubirea, dorința, viciile, școala, plictisul, prietenii etc. Tot tacâmul lumii moderne…
Ar trebui știut că totul este o poveste, o istorisire cu personaje fictive și, sper, cu viciile prezentate la fel de fictive în viața autorului și al cititorilor săi. Ideea este că autorul ne prezintă un personaj foarte viciat, mai ales în ale tutunului, și nu este indicat de a se lua în serios și aplica la viața de zi cu zi a vieții noastre meteahna lui. Mai în glumă, mai în serios, la câte țigarete a fumat personajul principal, vai de el, va fi acum într-un spital, sau mai rău…
Oricum, deși știu că aceste povești atrag astăzi, trebuie să limităm totul la pură ficțiune și la a nu pune în practică chestiunile mai puțin pozitive prezentate în roman. Unii se vor întreba iar: dar ce este bine și ce este rău? Întrebare clasică, răspuns clar: totul cu măsură! ORI: Toate le pot face, dar nu toate îmi sunt de folos! Dar, până la urmă, libertatea de-a alege vă aparține…
Nu-mi rămâne decât să-l felicit pe Cristian pentru romanul publicat și să-i mulțumesc pentru faptul că mi l-a dăruit și astfel onorat cu lectura lui, urându-i în același timp multe gânduri bune, sănătate, nopți cu muze, pagini imaculate și multă cerneală în stilou…

P.S. Pentru cei curioși ori interesați de carte, mergeți de-i faceți o vizită lui Cristian pe site-ul personal: http://www.gratianlascu.com

Scrisoarea PF Cardinal Lucian despre proiectul de lege privind restituirea proprietăţilor

Excelenţei Sale
Domnului Mihai Răzvan Ungureanu
Prim Ministru al României

Stimate Domnule Prim-Ministru,

Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, alături de Biserica Romano-Catolică a luat act cu îngrijorare despre proiectul de lege pe care Guvernul l-a propus pentru rezolvarea situaţiei proprietăţilor confiscate de regimul comunist şi solicită retragerea acestuia şi prezentarea unui alt proiect de lege care într-adevăr să repare nedreptăţile făcute de regimul comunist.

Anularea, prin această lege, a restituirii în natură a bunurilor naţionalizate de regimul comunist reprezintă de fapt o nouă naţionalizare şi o continuare a practicii comuniste de sfidare a dreptului de proprietate. Acest proiect, care se doreşte lege, încalcă fundamental drepturile omului, statul de drept, Convenţia Europeană a Drepturilor omului şi angajamentele internaţionale luate de România de a repara nedreptăţile făcute de regimul comunist.

Proiectul de lege propus loveşte nu numai în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică şi Biserica Romano-Catolică, ci şi în atâţia cetăţeni şi familii din România care de 20 de ani speră să reintre în posesia bunurilor de care au fost deposedaţi abuziv. Guvernul României intenţionează acum să îi anunţe că va legifera jaful şi abuzurile la care au fost supuşi de către comunişti şi umilinţele pe care le-au răbdat în ultimele două decenii.

Cu alte cuvinte, prin acest proiect de lege proprietarii nu primesc înapoi ceea ce li s-a confiscat abuziv, în timp ce alţii primesc ceea ce nu au avut niciodată.

Oferirea acestui proiect de lege ca soluţie de “urgenţă” pentru rezolvarea acestei situaţii, în termenul prescris de CEDO, considerăm că este profund nedreaptă; aşteptăm din partea autorităţilor Statului Român să-şi asume cu responsabilitate atribuţiile.

Pe lângă discriminarea creată între cei care deja şi-au primit proprietăţile confiscate şi cei care vor primi despăgubirea derizorie de 15% din valoarea proprietăţii neretrocedate, actualul proiect de lege discriminează direct Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, îngrădindu-i exercitarea liberă a cultului şi acţiunile sale sociale şi educative.

Statul comunist a confiscat de la Biserică atât lăcaşuri de cult cât şi imobile care erau pentru uz public, cum ar fi şcoli sau spitale. Este responsabilitatea Statului Român să restituie aceste proprietăţi în natură, restituire care nu ar reprezenta nici o cheltuială pentru bugetul de stat.

Biserica noastră nu cere din partea Statului Roman nici favoruri şi nici concesii. Cererea noastră este ca Statul Român să binevoiască a-şi asuma responsabilitatea de a restitui proprietăţile pe care le-a confiscat abuziv regimul dictatorial trecut.

Solicităm totodată ca Guvernul României să elaboreze o lege de restituire a lăcaşurilor de cult greco-catolice care au fost confiscate în baza legii nr. 358/1948. Solicităm lucrul acesta în baza legii naturale, dar şi a legii 247/19.07.2005, titlu II, art. 1 alin. 1, care prevede că “Regimul juridic al imobilelor care au destinaţia de lăcaş de cult va fi reglementat prin lege specială”.

Cu încrederea că Guvernul României nu va promova o măsură atât de nedreaptă şi discriminatorie, Vă încredinţăm, stimate Domnule Prim Ministru, de întreaga noastră consideraţie.

Domnul înviat să Vă întărească şi să Vă însoţească mereu în misiunea şi în viaţa Dumneavoastră.

† Lucian Cardinal Mureşan
Arhiepiscop Major
Preşedintele Sinodului
Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Sursa: http://www.bru.ro/documente/scrisoarea-pf-cardinal-lucian-despre-proiectul-de-lege-privind-restituirea-proprietatilor