Cuvântul sculptează!

8 MAI

Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat în mijlocul lor.

Luca 22.55

Petru şedea în mijlocul duşmanilor Domnului Isus şi se încălzea la focul pe care l-au aprins ei. Această istorisire este scrisă pentru avertizarea noastră. Domnul Cristos Îl roagă pe Tatăl: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău” (Ioan 17.15). În Psalmul 145.20 noi citim: „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc."

Pentru aceasta e nevoie să fim în prezenţa lui Dumnezeu şi să umblăm în dragostea Lui. Noi suntem mereu în atingere cu oamenii din lume, fie la serviciul nostru, fie în casă sau în altă parte, şi este foarte important dacă în relaţiile cu ei ne deosebim printr-un caracter înalt şi sfânt.

Dacă, de exemplu suntem invitaţi într-o familie la masă, atunci plecăm capul ca să mulţumim Domnului pentru darurile primite de la El? Putem să-I mulţumim oriunde şi pentru orice ne-a dat El? Ce trist dacă acest lucru nu se face din cauza fricii sau a ruşinii faţă de oameni.

Avem o nevoie imperioasă să ne îmbărbătăm, să ne înştiinţăm despre feluritele primejdii care se nasc din viclenia şi lucrarea Satanei şi care se arată mai ales în ultima vreme. De-am fi tot timpul în rugăciune cu psalmistul care se roagă stăruitor: „Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşerte, înviorează-mă în calea Ta!" (Ps. 119.37).

Să ocolim casele şi căminele vecinilor noştri unde Numele Domnului Isus nu este slăvit. Chiar şi cei mai apropiaţi cunoscuţi ai noştri pot să constituie o primejdie pentru noi şi copiii noştri, când cei cu care ne întâlnim nu cunosc frica de Domnul. Este mai bine singuratic dar în comuniune cu Domnul, decât să fim prieteni cu lumea.

Cu cât legătura mea cu Tatăl va fi mai adâncă, cu atât voi şti mai bine ce este lumea. Acesta este felul lui Dumnezeu de a ne învăţa. Cu cât vă veţi bucura de dragostea Tatălui, cu atât vă veţi depărta de lume.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

7 MAI

Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la DOMNUL.

Psalmul 22.27

Ce binecuvântate şi măreţe sunt consecinţele lucrării Domnului Cristos. Harul lui Dumnezeu s-a descoperit în El pe deplin pentru a mântui pe toţi oamenii care cred în El. Prima dată este Adunarea lui Dumnezeu „care a câştigat-o cu însuşi sângele Său" (Fapt. 20.28). „Cristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine pentru ea." Este mireasa Mielului şi prin caracterul ei sunt iniţiate cele mai strânse legături cu El şi aceasta pentru vecii vecilor. Dar şi poporul Israel care a rupt legământul dintâi va putea găsi în sângele „noului legământ" har şi iertare. Abia atunci va ocupa locul binecuvântărilor seminţei lui Avraam pe acest pământ. Dar împărăţia de o mie de ani nu se va rezuma numai la poporul Israel, ci Domnul se va întoarce către toate popoarele. „Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul, toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta” (vers. 27).

Ce minunat va fi când toate marginile pământului îl vor cunoaşte şi îl vor slăvi, aici unde odinioară a fost lepădat. El va birui şi va stăpâni: „Toţi cei puternici de pe pământ vor mânca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţarină, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa" (vers. 29). Toţi îl vor slăvi şi îl vor recunoaşte „căci Domnul este împăratul" şi El a făcut toate aceste lucruri.

„Dar după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui, va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea îi voi da partea Lui Ia un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici” (Isa. 53.10-12)

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

5 MAI

Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.

1 Ioan 2.15

Cred că toţi ştim pilda fiului risipitor de la Luca 15. Acolo găsim un chip minunat al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi şi a felului cum El se îngrijeşte de păcătoşi, cum îi caută ca să se întâlnească cu ei. Pentru fiul totul este gata.

Pentru el a luat sfârşit vremea când era în zdrenţe, s-a pus capăt foametei. Partea lui sunt acum cea mai bună haină din casă, inelul - pecetea tatălui, încălţămintea în picioare şi dragostea tatălui. Putem să ne închipuim acum starea fiului.

Să ne imaginăm că în aceste momente de mare bucurie, ar veni un sol de la stăpânul unde fiul a fost păzitor al porcilor şi ar spune: „Iată că vin cu paşi uriaşi după tine, deoarece stăpânul meu m-a trimis să-ţi spun că-i pare foarte rău de purtarea lui aspră faţă de tine şi te roagă să vii înapoi unde vei ocupa locul de frunte între slujitori. Vino te rog înapoi!" Sau să ne imaginăm că unul din prietenii cu care a risipit banii îl va chema la o viaţă destrăbălată, dar de data aceasta pe cheltuiala prietenului. Ce credeţi că va face fiul? Va accepta sau îi va da pe uşă afară?

Cum ne comportăm noi faţă de căpetenia acestei lumi care vrea din nou să ne hrănească cu roşcovele ei? Oare mai suspinăm şi noi, după ce am fost răscumpăraţi prin scumpul sânge a lui Cristos, după „oalele de carne ale egiptenilor"? Ce trist şi ruşinos ar fi acest lucru!

Să nu facem cum a făcut Dima care din „dragoste pentru lumea aceasta" şi-a părăsit slujba. Ceea ce numesc oamenii religie se îmbracă în zilele noastre cu farmecele cele mai puternice. Aruncând grosolăniile Evului Mediu, ea cheamă în ajutorul ei mijloacele unui gust ales, ale unui veac cu o cultură înaintată. Aceasta nu este altceva decât religia lumii.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

6 MAI

Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ... Şi casa lui Israel a numit hrana aceasta „mana". Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere.

Exodul 16.4-31

Dumnezeu a salvat poporul Israel din robia egipteană. Sângele mielului l-a salvat de judecată. Dar foarte repede după trecerea prin Marea Roşie în ale cărei valuri şi-au găsit sfârşitul duşmanii, se arată nemulţumirea lor prin gândul la oalele cu carne din Egipt. Dar Dumnezeu a purtat poporul cu deplină răbdare, dându-I pentru întreaga călătorie pâine şi carne. Din ceruri a lăsat să plouă pâine. Israeliţii nu au cunoscut-o şi s-au întrebat unii pe alţii: „Man hu?" care se traduce: „Ce este aceasta?" Vitaminele necesare corpului omenesc pentru creştere şi dezvoltare, sunt cunoscute de Dumnezeu mai bine decât ar putea cunoaşte cel mai iscusit om. Şi credeţi că nu conţinea mana aceasta vitaminele necesare vieţii?

La fel a făcut Dumnezeu cu toţi cei pe care ne-a scăpat din robia Satanei, prin sângele Domnului Isus: ne-a dat pentru călătoria prin pustie, pâinea cerească, CUVÂNTUL SĂU. Gustul pâinii cereşti pentru Israel era ca turta cu miere. Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale şi le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ier. 15.16). Apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioşi în 1 Petru 2.2: „şi ca nişte prunci născuţi de curând să doriţi laptele duhovnicesc şi curat" (adică Cuvântul lui Dumnezeu). Pâinea vieţii este Domnul Isus şi El cere ca noi să-L iubim, să ne hrănim cu El şi să ne bucurăm de dragostea Lui. Într-adevăr Cuvântul Său este un mărgăritar de mare preţ pe calea prin pustie. De-ar rămâne Cuvântul Său în inimile noastre tot timpul la loc de frunte.

Binecuvântarea stă în legătură cu ASCULTAREA, blestemul în legătură cu neascultarea.

Sursa AICI

Dragi cititori, daca doriti sa vedeti o emisiune culturala despre Blaj, acum este momentul. Apar si eu in cateva cadre. Pax.
Mai jos programul:

Draga Ciprian,

Am bucuria sa te anunt ca:

---

Emisiunea Aventura urbana la Blaj are premiera pe TVR 2 - sîmbătă, 5 mai 2012, ora 11.00

Reluare: luni, 7 mai, ora 13.00

TVR HD - HD

Difuzare: sîmbătă, 5 mai, ora 16,25

Reluare: duminica, 6 mai, ora 17,25

TVR Info

Difuzare: duminica, 6 mai, ora 9.10

TVR international

Difuzare: joi, 10 mai, ora 22.00

Reluare: vineri, 11 mai, ora 12.30

AVENTURA URBANĂ

Blaj

Invitat : Horea Cucerzan, pictor

Hyperlitaeratura.ro – un loc de întâlnire între scriitori și cititori

Scris de Andreea Chebac

Hyperliteratura.ro este o comunitate online pentru pasionații de cărți, scris și literatură în general, îmbinând atelierul de creație și revista de știri, recenzii şi articole proaspete din domeniu, cu o platformă prietenoasă ce aduce avantajele unei adevărate rețele de socializare.

Site-ul este structurat în trei părți: Magazin (conține articole, ştiri, interviuri, editoriale), Comunitate (unde cititorii pot posta orice doresc și pot pune întrebări legate de scris, literatură și alte subiecte conexe) și Atelier (aici cititorii își pot posta creațiile și tot aici au loc concursuri de debut).

Hyperliteratura.ro a fost deschis pe 18 iulie 2011, la început doar Comunitatea şi Atelierul, partea de Magazin fiind deschisă în februarie 2012.

„Cred că misiunea Hyperliteraturii este să apropie publicul de scriitori şi de cărţi, dar într-un fel nou, în care să se simtă ca făcând parte din acest „mecanism” al literaturii, pentru că doar aşa publicul se poate reapropia de titluri şi în special de cele autohtone.”, a declarat Andrei Ruse, fondator Hyperliteratura.ro

Sursa: http://www.bookblog.ro/stire/hyperlitaeratura-ro-%E2%80%93-un-loc-de-intalnire-intre-scriitori-si-cititori/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed:bookblogrobookblog.ro

Cuvântul sculptează!

4 MAI

Poporul se risipea şi o strângea, mana, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea, şi gustul ei era ca al unei turte cu untdelemn.

Numeri 11.8

Zi de zi, în afară de sabat, israeliţii culegeau mana. Ei nu duceau lipsă de nimic. Aproape doi ani Dumnezeu i-a ocrotit şi le-a dat tot ce le trebuia, dar totuşi ei plângeau şi pofteau din nou după carne. „Nu mai este nimic" au spus ei, „ochii noştri nu văd decât mana aceasta” (vers. 6). Mana cu însuşirile şi gustul ei nu le mai satisfăcea dorinţele. De aceea s-au apucat s-o transforme. Această transformare care se făcea prin măcinare, pisare, fierbere sau prin prăjire, se făcea pentru a da hranei alt gust. Când şi-a pierdut gustul ei de turtă cu miere cum a dat-o Dumnezeu, mana prelucrată a primit gust de turtă cu untdelemn, dar totodată prin încălzire a pierdut vitaminele pe care le conţinea ceea ce deschidea drum anumitor boli deoarece alimentul nu mai avea valoarea nutritivă dinainte.

Nu se întâmplă la fel şi în zilele noastre în ce priveşte Cuvântul lui Dumnezeu? Câte gânduri şi idei omeneşti se abat azi de la calea cea dreaptă şi sigură a Cuvântului Sfânt! Chiar şi scindările (grupările) cele multe care se găsesc între copiii lui Dumnezeu nu sunt oare o mărturie în plus pentru acest lucru? Oare aceste „avitaminoze" prin care multe adevăruri nu se cunosc sau nu se aplică în practică nu sunt la fel ca şi cele din poporul Israel?

Dumnezeu să ne ajute să păstrăm Sfântul Cuvânt aşa cum ni l-a dat El! Să veghem şi să nu ne facem răspunzători de călcarea Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum au făcut israeliţii. Dumnezeu se poartă cu noi ca şi cu nişte fii „căci Dumnezeu educă (pedepseşte) pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi educarea (sau creşterea): Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci, care este fiul pe care nu-l educă tatăl?" (Evr. 12.6-7).

Sursa AICI