Cuvântul sculptează!

11 IULIE

A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine?

2 Samuel 9.1

Când David - omul după inima lui Dumnezeu - a fost încoronat pe tron a cercetat dacă mai există vreo sămânţă din spiţa lui Saul, împotrivitorul lui cel mai mare, dar nu ca să-l judece ci ca să-i facă bine din pricina lui Ionatan, prietenul său. Mefiboşet, fiul lui Ionatan a fost primit foarte bine, aşa cum citim în 2 Samuel cap. 9.

Şi astăzi pentru oamenii păcătoşi mai este har şi aceasta din pricina lui Isus Cristos. Nu este lumea împovărată de păcate, plină de necazuri? Şi totuşi Dumnezeu mai are răbdare. Dar oamenii merg din rău în mai râu, unii chiar se împotrivesc harului lui Dumnezeu. Dumnezeu însă care niciodată nu a fost duşmanul oamenilor nu s-a împietrit faţă de ei. Ce va fi cu soarta acelora care leapădă oferta lui Dumnezeu? Aş dori ca dumneata să nu fi un astfel de împotrivitor, stimate cititor. De aceea, recunoaşte chiar acum starea ta de păcătoşenie şi primeşte graţierea pe care ţi-o dă astăzi Dumnezeu, prin Isus Cristos. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

Când te hotărăşti să primeşti mântuirea în dar prin credinţa în jertfa Domnului Cristos duşmanul sufletului tău îţi va şopti că dacă nu faci cutare sau cutare lucru nu vei fi mântuit. În felul acesta este dată la o parte Evanghelia lui Cristos, căci Evanghelia îmi descoperă pe Dumnezeu coborându-se la mine în starea în care sunt păcătos, vinovat, ticălos şi pierdut prin vina mea; mai mult: Dumnezeu îmi aduce iertarea DEPLINĂ a tuturor păcatelor mele şi o mântuire deplină de la pierzare, prin ceea ce a făcut Isus pe cruce. Evanghelia îmi spune că Dumnezeu este TOTUL şi eu NIMIC. „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Cristos” (Gal. 2.21). Mântuirea se primeşte prin credinţa în lucrarea care a făcut-o El. Noi trebuie să luăm de-a gata ceea ce a făcut în locul nostru. Aceasta nu înseamnă că pot să-mi fac de cap în faptele firii pământeşti. Întrucât SUNT mântuit, prin harul Lui pot să umblu în faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce cred în Isus.

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

10 IULIE

Şi Saul a zis lui David: Du-te şi DOMNUL să fie cu tine!

1 Samuel 17.37

În Saul şi David putem vedea religiozitatea externă şi adevărata credinţă stând faţă în faţă. După ce David şi-a dovedit credinţa în prezenţa şi puterea lui Dumnezeu, Saul a spus: „Du-te şi Domnul să fie cu tine". Vai, ce puţin cunoştea acest om ce înseamnă de a avea pe Dumnezeu cu el. Saul căuta să dea aparenţa că se încrede în Dumnezeu, dar în realitate îşi punea nădejdea în armura lui. Este un lucru ruşinos folosirea cuvintelor frumoase care nu sunt din pornirea inimii, aşa cum e cazul lui Saul.

Cât de des vorbim şi noi despre nădejdea noastră în Domnul şi ne bazăm totuşi câte odată pe împrejurări sau cel puţin sperăm în ajutorul lor. Aşa s-a întâmplat şi cu Saul. El a spus: „Dumnezeu să fie cu tine" şi totuşi a îmbrăcat pe David cu haine, coif de aramă şi platoşă. El nici nu gândea ca David să lupte în alt mod decât în cel obişnuit.

Cât de des se întâmplă şi cu noi aşa. Ne folosim de starea materială şi-L excludem prin aceasta pe Dumnezeu. Dar nu avem voie să ne folosim de starea materială? Nu îi erau necesare lui David acele lucruri? Desigur, dar numai când stă în corelaţie cu credinţa în veşnicul Dumnezeu, şi cu slava Sa! Starea noastră materială nu are voie niciodată să-L excludă pe Dumnezeu.

Nu este nici o stare mai binecuvântată decât aceea a unui suflet care trăieşte, ca un copil, într-o deplină atârnare de Dumnezeu, mulţumindu-se pe deplin să aştepte vremea lui. E drept că această stare îşi are şi ea încercările ei. Dar omul duhovnicesc învaţă cele mai adânci lecţii şi se bucură în încercările cele mai grele căci nu este părăsit ci Îl are pe Dumnezeu de partea sa. Ce bucurie să atârni de cineva a cărui bucurie este să te binecuvânteze! Numai cei care au gustat din această stare pot preţui această bucurie. Şi în această direcţie Marele nostru exemplu este Domnul Isus care a fost totdeauna supus lui Dumnezeu.

Sursa AICI

HundredZeros.com: şi la cărţi electronice sunt oferte gratuite

Autor: radu.capan.

Vă sună ciudat HundredZeros.com? Atunci să spunem subtitlul: just free books. Corect! Dacă pentru programe şi jocuri pentru Windows avem GiveAwayOfTheDay, dacă pentru iPhone avem FreeAppADay, iată că pentru cărţi electronice există HundredZeros. Acest sit colecţionează cărţile aflate la reducere de 100% pe Amazon. Unele oferte sunt valabile 24 de ore, altele mai mult… şi drept urmare se poate să mai daţi peste câte o carte care să apară acolo, dar pe Amazon să fi revenit la un preţ diferit de 0usd.

Eu am cont pe Amazon (de când am folosit Amazon S3) şi cred că e de musai aşa ceva, chiar dacă taxarea e cu suma 0. Respectiv am făcut “cumpărăturile” pentru câteva cărţi din ofertă şi am primit emailuri prin care am fost anunţat că am fost taxat 0usd (fără taxe ascunse). Deci probabil doar cei cu un card valabil pentru cumpărături pe internet vor putea gusta ofertele. Şi ce oferte găsim? Nu vă aşteptaţi să găsiţi nu ştiu ce cărţi pe val, dar sunt oricum câteva sute, grupate frumos pe categorii. Mai sus vedeţi de exemplu categoria Computers and Technology, şi de acolo cred că pe unii i-ar putea interesa MS Office 365 sau volumul aniversar de la SmashingMagazine. Găsim şi cărţi de la prestigioasa editură O’Reilly Media (despre HTML5, Node, Dart, ePub3 ş.a.).

Unele cărţi sunt oferite gratuit de la 0.99usd, ceea ce… mă rog… pare o bagatelă… Dar am văzut şi cărţi de la 10usd oferite la 0usd, şi poate sunt şi de la preţuri mai mari. Poate vă interesează calculatoarele, dar la fel de bine poate să vă intereseze limba engleză. Descărcaţi ceva romane sau literatură pentru copii, dacă pe copii îi vizaţi. Oricum ar fi, vorbind de 0 lei (şi totuşi dispunând de un card internaţional) sunt sigur că mulţi vor fi interesaţi. Ei, dar era să închei fără să lămuresc: unde sunt cărţile?! Ei bine, dacă aveţi Kindle le veţi regăsi acolo… dar şi fără puteţi găsi cărţile online. Mergeţi la read.amazon.com şi veţi vedea ceva ca mai jos.

Şi dacă vreţi să vedeţi o carte cum arată deschisă în navigator, iată mai jos.

Sursa: http://www.cnet.ro/2012/06/18/hundredzeros-com-si-la-carti-electronice-sunt-oferte-gratuite/

Cuvântul sculptează!

9 IULIE

Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în DOMNUL! Oamenilor fără prihană le şase bine cântarea de laudă... Cântaţi-I o cântare nouă!

Psalmul 33.1-3

Credinciosul prin harul lui Dumnezeu a devenit o creaţie nouă ÎN Isus Cristos. Glasul lui Dumnezeu a răsunat odată: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.” În starea aceasta nu putea fi nici o bucurie, nici o laudă pe buze. Dar Dumnezeu a găsit o cale ca cei neprihăniţi să poată fi plini de fericire şi de laudă în faţa Lui. Este foarte important pentru fiecare copil al lui Dumnezeu să înţeleagă că el a primit neprihănirea dumnezeiască ÎN Isus Cristos şi că are un loc înaintea lui Dumnezeu. Dacă sufletul se bucură de acest har, atunci este în stare să laude pe Dumnezeu şi să intoneze „o cântare nouă." Această cântare slăveşte măreaţa mântuire şi salvare. Dacă Israel avea o mântuire temporară, atunci cel credincios de astăzi cunoaşte o mântuire veşnică pe care a pregătit-o Dumnezeu ÎN Isus. Dumnezeu ne vede numai prin Isus Cristos ca pe nişte copii curaţi pentru adorare. El „ne-a rânduit să fim înfiaţi ÎN Isus Cristos mai dinainte după buna plăcere a voii Sale. Acum El vrea „să locuiască în mijlocul cântărilor de laudă" ale credincioşilor. Toată viaţa noastră să fie o cântare de laudă; da, avem dreptul ca împreună cu toţi copiii lui Dumnezeu să venim în faţa Lui cu mulţumire şi cu adorare.

O adunare după voia lui Dumnezeu, unde se aduce adevărata adorare, se adună numai în jurul Persoanei Domnului Isus. O astfel de adunare e despărţită de orice sectă sau partidă sau biserică omenească; cei ce o alcătuiesc sunt numai creştini născuţi din nou, mădulare ale Trupului lui Cristos. Ea nu este sub povăţuirea unei singure persoane care face totul. În ea nu sunt alte rânduieli decât cele care sunt recunoscute de Noul Testament. Singura autoritate este Cuvântul lui Dumnezeu şi nu părerile unui om, oricât de dotat ar fi el. Aduci şi tu adorare într-o asemenea adunare sau te mai găseşti acolo unde omul conduce totul?

Sursa AICI

Cuvântul sculptează!

8 IULIE

DUMNEZEU a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui DUMNEZEU; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Geneza 1.27

La creaţie Dumnezeu a spus totdeauna „să se facă" şi s-a făcut. Dar când a fost vorba de om a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră." Cuvântul „chip" arată că este asemănător. Omul trebuia să fie reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ şi trebuia sa-l administreze. Această poziţie înaltă a omului era legată de o mare răspundere. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, fapt care ne arată că omul este în caracter şi calitate asemănător cu Dumnezeu deşi într-o măsură foarte mică.

Dar ce a făcut omul cu aceste asemănări şi calităţi? El nu a căutat onoarea lui Dumnezeu ci şi-a căutat interesele proprii. Chipul a fost distrus prin păcat. Dar totuşi mâna lui Dumnezeu se mai poate recunoaşte chiar şi atunci când omul se îndepărtează. Noi credincioşii putem vedea în om tot timpul chipul lui Dumnezeu pentru care Fiul Său a înfăptuit lucrarea de mântuire şi ne-a salvat din mâna Satanei.

Tot timpul Satan s-a străduit să îndepărteze pe om de Dumnezeu. Printre multele mijloace ale sale vrem să amintim una din cele mai rafinate şi anume: predestinata. Sunt idei şi oameni care susţin că nu pot crede pentru că nu au fost hotărâţi de Dumnezeu din veşnicie. Înlătură oare această teorie răspunderea sub care se află fiecare om de a crede mărturia lămurită şi simplă care se găseşte în Biblie? NU, ci dimpotrivă toate acestea ne arată răutatea inimii, chipul dezumanizat de către Satan care-l face pe om să nu primească mărturia lui Dumnezeu. Este scris clar şi pentru toţi de pe pământ: „Cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică" (2 Tes. 1.8-9). Oamenii sunt făcuţi răspunzători să creadă Cuvântul Evangheliei şi vor fi pedepsiţi pentru că nu l-au crezut. Oricine crede în Domnul Isus are viaţa veşnică (Ioan 3.16).

Sursa AICI

Mozaic bisericesc în Parohia “Naşterea Maicii Domnului” Alba Iulia II

Până în anul 1948, alături de celelalte culte, în orașul Alba Iulia a funcționat în pace şi armonie şi cultul greco-catolic, care, în momentul interzicerii de către noile autorități comunist-atee, deținea un număr de trei biserici: Maieri II, Lipoveni și Lumea Nouă, cu toate cele necesare desfășurării cultului divin, plus casele parohiale şi eclejile aferente.
După anul 1990, credincioşii reveniţi la Biserica Greco-Catolică din Alba Iulia au fost nevoiţi să asiste la slujbele religioase în locuri impropii: în aer liber, în curtea familiei actualului Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia şi Făgăraş, Preasfinţia Sa Mihai Frăţilă; la Teatrul de Păpuşi sau la Sala Sindicatelor, până la construirea demisolului actualei biserici greco-catolice din cartierul Tolstoi, în anul 1995. Toate acestea în special din cauza lipsei înțelegerii creștineşti a Bisericii sore Ortodoxă privitoare la lăcașurile deținute de noi înainte de 1948.
Parohia Greco-Catolică Maieri II a fost reînfiinţată în anul 1995 şi înregistrată cu nr. 8826 din 25.07.1995, de către o parte din membrii comitetului actual și număra 121 de membri, care au semnat actul înaintat către Primăria Municipiului Alba Iulia spre înregistrare.
În anul 2002, când Mitropolia Blajului, văzând impasul dialogului inerconfesional cu Biserica Ortodoxă, a găsit de cuviinţă să redeschidă una din cele trei parohii greco-catolice avute în oraşul vechi (centru), până în anul 1948. Conform redenumirii parohiilor deja existente, s-a stabilit ca aceasta să se numească Parohia Alba Iulia II, Parohia Alba-Iulia I fiind cea din Cetate, sediu al Protopopiatului Alba Iulia, iar cea din cartierul Bărăbanţ a devenit Parohia Alba Iulia III.

Din anul 2002, am primit o nouă misiune şi totodată încrederea Înaltpreasfințitului nostru Mitropolit Lucian, de a ridica o nouă biserică în oraşul Unirii cu Roma, Alba Iulia. Din 13 iunie 2005, Sărbătoarea Sfântului Anton, am început lucrările, având autorizaţia de construcţie la un proiect cu titlul „Schimb de destinaţie din centrală termică în biserică greco-catolică”.
Astfel, din data de 21 noiembrie 2008, avem o nouă biserică în oraşul Unirii cu Roma și al Marii Uniri, pe strada Henri Coandă 3E, (zona fostei pieţe din centru), ridicată spre mărirea lui Dumnezeu şi închinată Preasfintei Fecioare Maria, al cărui hram îl poartă, „Naşterea Maicii Domnului”. Pentru a se putea celebra sfintele slujbe în noul lăcaș de cult, Preafericitul Părinte Lucian a delegat la acea dată pe Părintele Vicar mitropolitan Ioan Fărcaş, protopop al Blajului, să binecuvânteze noul lăcaș de închinare.

În toamna anului 2008, Preafericirea Sa Lucian m-a delegat să mă deplasez la Centro Alleti din Roma, la şcoala de mozaic condusă de maestrul Ivan Rupnik, unde învăța tainele meseriei şi tânărul artist și teolog Radu Roşu, originar din Alba Iulia. Aici, dimpreună cu cei doi artiști, am perfectat un viitor proiect pe durata a doi ani începând cu anul 2009, prin care să se îmbrace iconostasul şi pereţii laterali lui cu icoane din mozaic făcute după rânduiala Bisericii răsăritene.
Urmare acestor demersuri, în biserica noastră s-a realizat un minunat proiect în tehnica mozaicului, după cum se poate vedea în imaginile alăturate.

Lucrarea este compusă din trei părţi care îmbogăţesc teologic complexul arhitectonic.

Iconostasul este partea centrală care deschide poarta către tainele dumnezeieşti. Imaginea lui Cristos binecuvântând domină întreaga compozitie. Ea face referire directă la textul sfântului Pavel care zice: “Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus” (1Tim 2,5). Întruparea, moartea şi învierea Sa l-au răscumpărat pe om din blestemul păcatului. Cristos ne-a făcut fii liberi, dăruindu-ne Spiritul Sfânt ca să ne lumineze şi să ne îndrume pe calea pe care El ne-a chemat. De aceea toţi Apostolii, împreună cu Maica Domnului şi Ioan Botezătorul, invită credincioşii din biserică, prin gesturile lor, la rugăciune către Cristos.

Sfânta Rita şi Sfântul Anton sunt reprezentaţi de o parte şi de alta a iconostasului. Ei sunt exemplul urmării lui Isus, stâlpi ai Bisericii, oameni care şi-au dăruit viaţa lui Dumnezeu și astăzi mijlocesc pentru noi.
În părţile laterale iconostasului sunt reprezentate două scene din viaţa Maicii Domnului. Scena din partea stângă reprezintă Naşterea iar cea din partea dreaptă Adormirea.

În scena Naşterii, Sfânta Ana este reprezentată pe pat, o femeie îi slujeşte, în timp ce alta o spală pe Maica Domnului prunc. În scena Adormirii, Maica Domnului este întinsă pe pat. Cristos deasupra ţine în braţe sufletul Maicii Sale, iar de o parte şi de alta Sfântul Petru şi Sfântul Pavel slujesc. În toate scenele personajele sunt reprezentate simplu, pentru a face spaţiu simbolului. Astfel, bucăţile de mozaic simbolizează multitudinea credincioşilor, fiecare având un loc bine definit în Biserica Sa, contribuind activ la realizarea chipului lui Cristos.

Împreună cu întreaga comunitate, rugăm pe Sfânta Fecioară să mijlocească pentru ca biserica noastră, frumos împodobită, să poată fi sfinţită cât mai curând.

Pr. Paroh Adrian Dobrin

Sursa: http://www.bru.ro/blaj/mozaic-bisericesc-in-parohia-nasterea-maicii-domnului-alba-iulia-ii/

Căci Tu eşti nădejdea mea, Doamne, Dumnezeule! În Tine mă încred din tinereţea mea.

Psalmul 71.5

Nu-ţi pierde nădejdea!

Pe lângă dragoste şi credinţă, nădejdea este una dintre principalele caracteristici ale creştinismului. Nădejdea este definită ca fiind încredere în sprijinul, în ajutorul altuia, certitudine că ceva va fi favorabil. Nădejdea este o forţă care îţi pune mintea să exploreze fiecare posibilitate şi să depăşească orice obstacol.

La bătrâneţe, pictorul francez Henri Matisse a fost anchilozat de o artrită gravă. Când a fost întrebat de ce mai ia penelul între degetele-i umflate, a răspuns: „Durerea trece, frumuseţea rămâne“. Pe când lucra la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit aşa de descurajat, încât a dorit să renunţe. Însă în fiecare dimineaţă, nădejdea îl îndemna să urce din nou pe schelă, pentru a-şi duce la capăt frumoasa lucrare.

Întreţinerea nădejdii este unul din mijloacele cele mai bune împotriva otrăvii nemulţumirilor. Nădejdea, asemenea luminii, oricât de mică ar fi, înfrumuseţează şi înveseleşte drumul vieţii. De aceea, cititorule, nu-ţi pierde nădejdea! Poţi supravieţui multor pierderi, însă moartea nădejdii îţi paralizează sufletul. Nădejdea rămâne o siguranţă, o încredere deplină. Ultimul cuvânt al lui Dumnezeu pentru tine nu este niciodată suferinţă, necaz, ci este ajutor, mângâiere, bucurie.

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-03-05?mini=meditatii-zilnice%2Fsamanta-buna%2F2012-03