Biserica a aprobat o nouă traducere a rugăciunii Tatăl Nostru

Cum se va schimba rugăciunea "Tatăl Nostru"?

Rugăciunea "Tatăl Nostru", din Evangheliile lui Matei și Luca, este singura rugăciune pe care Isus Cristos a transmis-o ucenicilor săi. Este cea mai importantă rugăciune pentru toți creștinii. În cadrul traducerii complete a Bibliei în scop liturgic, încredințată din 1996 unui grup de teologi și scriitori francezi, textul rugăciunii "Tatăl Nostru", a fost subiectul unei noi traduceri. Dar doar a șasea cerere a rugăciunii - "Și nu ne duce pe noi în ispită" - a fost schimbată. Devenind: "Și nu ne lăsa pe noi în ispită."

"Noua traducere pune mult mai mult accentul pe comuniunea cu Cristos care a cunoscut ispita", spune Episcopul Bernard Podvin, purtătorul de cuvânt al Conferinței Episcopilor din Franța (CEF). De fapt, Evangheliile vorbesc despre Isus dus de Spirit în pustie, ca să fie ispitit (Matei 4:11) și despre sfaturile date ucenicilor Săi în Ghetsimani: "Rugați-vă ca să nu cădeți în ispită" (Mt 26.41). "A cere de la Tatăl să nu ne lăse în ispită, spune Mons. Podvin, se cere puterea de a lupta și de a elimina complet ispita precum Fiul a făcut-o."

 De ce o nouă traducere a rugăciunii "Tatăl Nostru" ?

Odată cu noua traducere în franceză a rugăciunii Tatăl Nostru din 1966, a apărut o problemă din punct de vedere teologic în privința celei de-a șasea cereri: ”și nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită” a devenit ”nu ne ispiti pe noi”.

De fapt, verbul eisphérô (Mt. 6, 13) din greacă care în sens literar înseamnă a duce în, a conduce, ar fi trebuit să se traducă prin ”nu ne duce pe noi în ispită sau nu ne conduce pe noi în/la ispită sau chiar nu ne purta pe noi în ispită. Acest verb exprimă o mișcare spre un loc în care pătrundem”, declară Episcopul de Soissons, Hervé Giraud.

Formularea din 1966 implica supoziția că există o anumită responsabilitate a lui Dumnezeu în tentația care duce la păcat, ca și cum El ar putea fi autorul răului. ”Această traducere putea duce la confuzie și necesita o aprofundare din punct de vedere teologic”, a completat Mons. Podvin. Cu toate acestea, trebuie să îi privim cu indulgență pastorală pe credincioșii care s-au rugat astfel de secole, adaugă acesta.

Au fost analizate diferite traduceri din cursul a cincizeci de ani: nu ne face pe noi să intrăm în ispită, nu ne duce pe noi în ispită, nu îngădui să intrăm în ispită, însă nu a fost găsită niciuna ca fiind potrivită. Astfel s-a ajuns la consensul ca expresia ”nu ne ispiti pe noi” să fie modificată cu ”și nu ne lăsa pe noi să cădem (lit. să intrăm) în ispită”.

Cum a fost făcută această nouă traducere ?

Traducerea liturgică oficială a Bibliei este o lucrare colectivă a peste 70 de specialiști, exegeți, imnografi, oameni de litere ... Este rezultatul unui ”lung proces de dialog continuu între cele trei ramuri”, afirmă Mons. Podvin.

În primul rând, Comisia episcopală francofonă pentru traducerile liturgice (CEFTL), în care în prezent sunt doi episcopi francezi: Mons. Bernard-Nicolas Aubertin, Arhiepiscop de Tours și Mons. Guy de Kerimel, Episcop de Grenoble; apoi diferitele conferințe episcopale în cauză, inclusiv Conferința Episcopală Franceză și în cele din urmă Congregația pentru Cultul Divin, după șaptesprezece ani și după multe discuții, au aprobat noua traducere.

”Suntem acum într-o a treia etapă semnificativă când în mod fizic, pe 9 noiembrie 2013, cu ocazia Sesiunii de toamnă a Conferinței Episcopilor Francezi de la Lourdes" - spune Mons. Podvin - noua Biblie liturgică va fi dată episcopilor de către editura Mame”. Și va fi publicată în 22 noiembrie de către Asociația episcopală liturgică pentru țările francofone  (AELF), care include Conferințele Episcopale din Franța, Belgia, Luxemburg, Elveția, Canada și Africa de Nord .

Când credincioșii vor vedea efectul acestei schimbări?

În 2014, marți 11 martie și joi 19 iunie, atunci când va fi proclamată în parohiile catolice Evanghelia rugăciunii lui Isus către Tatăl (Matei 06.13), credincioșii nu vor auzi noua versiune a rugăciunii ”Tatăl Nostru". Pentru că noua traducere nu va intra oficial în vigoare în Lecționar (cartea liturgică catolică) și, prin urmare, nu se va citi în parohii și comunitățile creștine decât după "recognitio" (recunoaștere):  "probabil în 2014", conform Mons. Podvin. Și numai atunci, "nu înainte de 2015", noul Liturghier, cu noua versiune "Tatăl Nostru", va fi aprobat și tipărit." În tot acest timp, spune Mons. Podvin, creștini au timp să se pregătească."

Ce gândesc ceilalți creștini?

Traducerea în limba franceză a celei de-a șasea cerere din Tatăl Nostru a fost adoptată de către toate cultele creștine încă din 1966, ca "versiune ecumenică". Protestanții și ortodocșii, prin urmare, se arată foarte interesați de această nouă versiune a rugăciunii Tatăl Nostru. Pastorul Jean Tartier, fost membru al Consiliului Bisericilor Creștine din Franța (CECEF), este de părere că noua versiune "este mult mai bună decât cea veche".

De asemenea, Antoine Arjakovsky, ortodox, istoric și profesor la Collège des Bernardins din Paris, salută cu multă bucurie această nouă traducere deoarece "vechea formulă din 1966 lăsa să se înțeleagă că Dumnezeu ar fi originea răului." Și citează activitatea importantă a ortodoxului Jean-Marie Gourvil care în 2004 a publicat "Nu ne-a lăsat în ispită. O nouă traducere la "Tatăl Nostru". Acum trebuie ca această nouă versiune a rugăciunii Tatăl Nostru "să capete o dimensiune ecumenică, după Jean Tartier: pentru ca protestanții și ortodocșii să nu păstreze vechea formulă!"

Traducere: ACC

Sursa:www.la-croix.com

si aici 

Ecaterina Hanganu: Papa Francisc – o întreită premieră

Dr. Ecaterina Hanganu este autoarea cărţii “Papa Francisc – o întreită premieră”, apărută recent la Editura Presa Bună din Iaşi. Cartea poate fi cumpărată din Librăria “Presa Bună” la preţul de 12 lei. Cele 250 de pagini ale cărţii includ capitolele: “Cuvânt înainte”, semnat de pr. Mihai Budău, “Cine este Papa Francisc?”, “Papa Francisc, SJ”, “Jorge Mario Bergoglio în anii dictaturii”, “Documentul de la Aparecida”, “Lunea Îngerului şi continuitatea slujirii petrine”, “Punţi, nu ziduri!”, “Liniile generale ale învăţăturii”, “Încep reformele”, “Papa Francisc, o legendă vie”, “Cuvinte de înţelepciune ale Papei Francisc”, “Despre Papa Francisc şi pentru Papa Francisc”; urmează două anexe: “Evenimente importante din viaţa şi activitatea Papei Francisc” şi “Pro-life”, iar la final a fost realizat şi un index alfabetic, citim în prezentarea de pe Ercis.ro.

“Cartea de faţă este o adevărată surpriză, deoarece este… prima scrisă în limba română de către un autor român, dr. Ecaterina Hanganu, iar în paginile cărţii descoperim cu multă uşurinţă adevărata personalitate a Papei Francisc”, a scris pr. Mihai Budău în “Cuvânt înainte”. Pe coperta cărţii, pr. Marius Taloş, SJ, subliniază: “Un Papă al unei întreite premiere: primul Papă din emisfera sudică, primul Papă iezuit, primul care şi-a luat, ca Papă, numele de Francisc. Un Papă deschis dialogului interconfesional. Un Papă care promite, prin misiunea împlinită până acum, că va face în privinţa umanismului secular, egoist prin excelenţă, acelaşi lucru pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a făcut în privinţa comunismului”.

“‘Întreita premieră’ a doamnei doctor Ecaterina Hanganu se cere citită la rândul ei după o întreită tipologie a lecturii. În cea dintâi se descoperă o ‘textură’ întreţesută de două fire: unul al uimirii, celălalt al argumentării. Uimirea descoperă cum cel mai aşteptat eveniment din istoria religioasă şi politică recentă, alegerea noului Papă după retragerea anunţată a predecesorului său, ajunge să depăşească toate aşteptările, prin desemnarea lui Jorge Mario Bergoglio. De aceea se face imediat necesară acribia documentării pentru a arăta că surpriza pe care a produs-o această numire, precum şi efectele sale imediate, nu sunt rezultatul unei euforii de moment, fiind, dimpotrivă, cât se poate de credibile şi convingătoare. O a doua lectură îndrăznesc să spun că merge mai departe, întrucât ne dezvăluie o cercetare izvorâtă deopotrivă din pasiune şi obiectivitate: dincolo de portretizarea unui destin, primim şi o profesiune de credinţă înveşmântată într-un gen literar apropiat de romanul jurnalistic. În fine, a treia lectură este poate cea mai importantă, deoarece obiectul ei îl constituie în cele din urmă nu textul unei cărţi, ci însăşi contemporaneitatea noastră: altfel spus, ‘Întreita premieră’ ne provoacă să ne apropiem cu încredere de viitor; de un viitor înzestrat în pofida aparenţelor şi cu semne bune, pe cât de neaşteptate, pe atât de credibile!”

Sursa: Ercis.ro si aici

Vizite virtuale la cele mai fascinante muzee din lume

Pentru toți pasionații de cultură, o mulțime de muzee celebre își mențin porțile larg deschise, spre a fi descoperite. Muzeul Louvre, Muzeul Britanic sau Muzeul Vaticanului sunt doar câteva dintre obiectivele culturale care permit internauților vizitarea lor prin intermediul unui tur virtual.

Împreună cu sute de muzee, arhive sau instituții culturale, Google a pus bazele proiectului Cultural Institute. Aici pot fi vizualizate o multitudine de opere de artă sau situri de patrimoniu mondial. Tot aici se află o mulțime de povești ale instituțiilor culturale din toată lumea, reprezentate în expoziții digitale.

Fascinantul muzeu Louvre din Paris, Franța, poate fi vizitat cu doar câteva click-uri. Tururile virtuale ale muzeului, împărțite în fragmente, oferă internauților posibilitatea de a vizita diferite secțiuni ale elegantului muzeu, notează Make Use Of. Muzeul își așteaptă vizitatorii virtuali cu peste 35.000 de replici digitale ale renumitelor lucrări expuse, dar și cu o imensă bază de date cu detalii despre acestea, informează Digi24.

Cei care și-au dorit întotdeauna să vadă Capela Sixtină, însă nu au putut ajunge până acum în „orașul papal", o pot admira pe site-ul Muzeului Vaticanului. De asemenea, instituția pune la dispoziția publicului internaut o serie de lucrări impresionante, de la sculpturi și tablouri, până la fresce.

Muzeul Virtual European permite vizitatorilor să exploreze istoria Europei atât prin vizualizarea colecțiilor culturale în funcție de muzeu, cât și prin sortarea lucrărilor în funcție de zonă, de eră sau de artefactele pe care vor să le studieze.

Muzeul Britanic ascunde circa 8 milioane de obiecte, iar colecțiile virtuale pun la dispoziție internauților mai mult de 750.000 de imagini cu acestea, informează Digital Trends. Imaginile pot fi mărite și privite din mai multe unghiuri, lucru care pot oferi o experiență deosebită vizitatorilor online.

De asemenea, Muzeul Țăranului Român oferă un tur virtual tuturor celor interesați să descopere „arta națională". Un alt muzeu românesc ce permite vizitarea sa virtuală este Muzeul Astra din Sibiu.

Acestea sunt doar câteva din muzeele care oferă posibilitatea efectuării de tururi virtuale. Chiar dacă explorarea online a celor mai fascinante și mai impresionante muzee din lume nu poate fi comparată cu experiența reală trătită în momentul vizitării acestor locuri încărcate de istorie și cultură, tururile virtuale se pot dovedi o modalitate deosebită și importantă de îmbogățire și descoperire a culturii întregii lumi.

SURSA 

Capcană pentru părinți: supraprotejarea copiilor

Din grijă, dragoste și din dorința de a-i sprijini pe cei pe care i-au adus pe lume, părinții cad deseori în capcana supraprotejării copilului, uneori pentru a-i scuti de evenimente mai mult sau mai puțin periculoase, alteori pentru a-i opri sa repete greșelile pe care ei le-au făcut în trecut. Acest comportament le face însă copiilor mai mult rău decât bine.

Copiii supraprotejați de părinți au mari șanse să devină ținta batjocurilor și intimidărilor, arată o analiză a 70 de cercetări care au inclus 200.000 de copii efectuată de experții de la Universitatea din Walrwick, scrie BBC. „Copiii au nevoie de sprijin, dar unii părinți încearcă să amortizeze toate experiențele negative ale copiilor. În acest proces, ei îi privează pe copii de învățarea metodelor prin care pot face față intimidărilor și îi fac mai vulnerabili", a declarat coordonatorul studiului, profesorul de psihologie Dieter Wolke.

Totodată, copiii supraprotejați riscă să dezvolte probleme legate de anxietate, notează organizația Health Guidance. De exemplu, unii părinți pot fi exgerat de grijulii cu privire la igienă, lucru care îl poate face pe micuț să devină ipohondru. În loc să fie încurajați să își depășească temerile, copiii care se confruntă cu diverse frici, ori care sunt timizi vor fi cocoloșiți și apărați de lumea din exterior, lucru care îi va priva de o mulțime de experiențe și greșeli menite să îi pregătească pentru maturitate. Ei vor crește ca niște adulți fără experiență de viață, ușor naivi, nepregătiți să facă față provocărilor din lumea reală.

„Atunci când presupunem că ai noștri copii au nevoie de mai mult decât le trebuie, le subestimăm abilitățile și le știrbim încrederea", scria dr. Lisa Firestone, expert în creșterea copiilor și directorul de Cercetare și Educație la Asociația Glendon, într-un articol pentru Psychology Today. Lucrul acesta are consecințe ulterioare, atunci când copilul devine adult și trebuie să își croiască singur un drum în viață, bazându-se doar pe propriile puteri. Supraprotejarea copiilor îi determină să devină dependenți de părinții lor, lucru care îi face, mai departe, incapabili să aibă grijă de ei înșiși.

Un alt studiu efectuat de cercetătorii americani sublinia că protejarea excesivă a copiilor îi determină pe aceștia să aibă o autoeficacitate mai mică la maturitate, dar și un sentiment mai pronunțat că totul li se cuvine, potrivit unui comunicat publicat de Universitatea din Arizona. Mai mult, situația are repercursiuni și asupra părinților care sunt nemulțumiți de relația și de comunicarea din interiorul familiei.

Pentru a afla dacă sunt părinți supraprotectori, dr. Firestone propune un exercițiu simplu. Astfel, ei sunt încurajați să își evalueze comportamentul atunci când ies cu micuțul în parc, pentru a vedea cât de mult le dau voie să exploreze parcul și să se joace singuri, cât de mult le controlează comportamentul, cât de îngrijorați sunt de siguranța copilului, cât de mult îi încurajează sau își învingă temerile sau cât de mult îi cocoloșesc.

Cei care descoperă că au tendința de a fi supraprotectori, trebuie să adopte strategii care să le diminueze tendința de a se implica exagerat în viața copilului, dar și să încerce să îl învețe pe micuț abilitățile necesare pentru a deveni mai puternici. Dr. Tim Elmore, fondatorul organizației non-profit Growing Leaders, este de părere că unul din lucrurile esențiale pe care părinții trebuie să îi învețe pe copii este abilitatea de a-și rezolva problemele, scrie el într-un articol pentru Psychology Today. Această lecție îl va ajuta să facă față provocărilor cu care se va confrunta în viață. Totodată, ei trebuie să deprindă arta negocierii, să își dezvolte inteligența emoțională și să învețe să își seteze singuri așteptări fezabile pe care să le poată duce la bun sfârșit. Nu în ultimul rând, părinții trebuie, la rândul lor, să evite să le ofere copiilor totul de-a gata. „Nu le oferi peștele; învață-i să pescuiască", sublinia dr. Elmore.

SURSA 

Sunt visătorii mai creativi?

Iată un scenariu familiar: ești la o ședință și realizezi că nu ai auzit nimic din ce s-a vorbit în ultimele minute pentru că te gândeai ce să faci când ajungi acasă, sau citind un articol realizezi că repeți același paragraf de câteva minute.

Conform oamenilor de știință, ne petrecem o mare parte din viață visând cu ochii deschiși, cam 50% din fiecare zi mintea noastră o ia pe arătură. Pentru că asta presupune că ne gândim la lucruri care nu sunt direct legate de ceea ce facem pe moment, acest proces cognitiv este considerat o pierdere de vreme și semnalează lipsa capacității de control mental.

Acum însă, cercetătorii se gândesc de două ori la impactul pe care îl poate avea asupra organismului. Dr. Jonathan Schooler, de la departamentul de psihologie al Universității Santa Barbara, din California, SUA, crede că visatul cu ochii deschiși ajută procese mentale creative.

„Aici este locul unde activități precum rezolvarea problemelor, creativitatea, planificarea viitorului, vederea în perspectivă găsesc spațiu să existe", spune Kaufman. De aceea, el crede că se pot obține mari beneficii atunci când li se permite angajaților să își ia timp să reflecteze asupra unei probleme, sau să se deconecteze complet de ea, pentru a reveni mai târziu, scrie CNN.

SURSA 

Revista National Geographic – editia noiembrie 2013

Editia noiembrie 2013 a revistei National Geographic poate fi gasita la chioscurile de ziare de maine, 5 noiembrie 2013.
Pret revista : 15 lei.
Din cuprins :

• cata nevoie are Romania de Microhidrocentrale
• vanatorul de tornade
• reciful idilic din Kimbe
• razboiul pentru nigeria
• fiorduri norvegiene

 

 SURSA

Concurs: „Capcanele istoriei” de Lucian Boia

Librarie.net vă oferă trei exemplare din cartea Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 de Lucian Boia. Pentru a te număra printre câștigători, răspunde corect în comentarii la întrebarea de mai jos.

Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930 şi 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuţiei este omenescul, cu toate nuanţele sale. Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecată fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi îngăduinţa faţă de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.

Spune-ne titlul unei alte cărți scrise de același autor.

Câștigătorul va fi desemnat prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes !

Intra AICI pentru concurs!