„În
virtutea Botezului, credincioşii laici sunt protagonişti în vestirea
Evangheliei şi promovarea umană”, afirmă Papa Francisc într-un mesaj
trimis participanţilor la simpozionul asociaţiilor laicale bisericeşti
şi de inspiraţie creştină, organizat pe 7 şi 8 martie de dieceza Romei
pe tema „Misiunea laicilor creştini în oraş”.
Protagonismul laicilor – subliniază Papa Francisc în mesajul său – este „un element fundamental care face parte din învăţăturile Conciliului Vatican II”. Odată devenit mădular al Bisericii, fiecare creştin „este în mod nedespărţit discipol şi misionar. Trebuie să pornim din nou de la această rădăcină comună pentru noi toţi, fii ai maicii Biserici (cf Evangelii gaudium, 120)”.
Prin apartenenţa comună la Biserică şi participarea la misiunea ei – continuă mesajul Papei – este important să nu se contrapună între ele parohia, pe de o parte, şi, pe de alta, asociaţiile bisericeşti laicale. Acestea din urmă, în varietatea şi dinamismul lor, sunt o resursă pentru Biserică, prin proiecţia lor în diferitele medii şi sectoare ale vieţii sociale; dar e bine să păstreze o legătură vitală cu pastorala organică a diecezei şi parohiilor, pentru a nu construi o lectură parţială a Evangheliei şi a nu se dezrădăcina din biserica mamă (cf ibid., 29)”.
Subliniind că misiunea laicilor creştini în oraş îi face să intre „în contact cu problematici sociale şi politice complexe”, Papa îi îndeamnă „să folosească în mod frecvent Compendiul de Doctrină Socială a Bisericii, un instrument complet şi preţios. Cu ajutorul acestei busole – încheie Papa Francisc – vă încurajez să lucraţi pentru incluziunea socială a celor săraci, având mereu faţă de ei o atenţie religioasă şi spirituală prioritară (cf ibid., 200)”.
La deschiderea simpozionului, cardinalul vicar Agostino Vallini a prezentat o conferinţa pe tema „Misiunea laicilor creştini: profeţia Conciliului Vatican II”. La fel de atrăgătoare, şi conferinţa prof. Giuseppe Dalla Torre, rectorul Universităţii LUMSA, din Roma, pe tema „Laicii creştini în oraşul Roma: protagonişti ai unui nou umanism”.
Tot în aceste zile, a fost publicată la Editura Librăria Vaticană (LEV) cartea cardinalului Francis Arinze intitulată „Rolul distinctiv al laicului”. Publicaţia, interesantă atât prin modul de expunere cât şi prin întrebările abordate, se prezintă ca un adevărat manual despre rolul credincioşilor laici în Biserică şi societate.
În cele 12 capitole ale publicaţiei – se citeşte într-un comunicat al editorului – autorul îşi îndreaptă atenţia spre ceea ce este distinctiv în apostolatul credincioşilor laici, care formează 99,9% din membrii Bisericii. Se începe cu câteva reflecţii despre chemarea la apostolat, primită de toţi cei care au fost botezaţi în Cristos, natura apostolatului laicilor şi diferitele forme în care acesta se poate exprima. Dar mesajul central al lucrării constă în răspunsul la următoarea întrebare: „Ce este atât de special în apostolatul laicilor şi îl deosebeşte de apostolatul clerului şi al persoanelor consacrate?”.
Cardinalul Arinze reparcurge în acest fel ceea ce Biserica a teoretizat în privinţa laicilor într-o serie de documente decisive, începând cu Conciliul Vatican II: constituţia pastorală „Gaudium et Spes”, constituţia dogmatică „Lumen gentium” şi decretul despre apostolatul laicilor „Apostolicam Actuositatem”. Autorul analizează succesiv exhortaţiile apostolice „Evangelii nuntiandi”, a papei Paul al VI-lea, şi „Christifideles laici”, a papei Ioan Paul al II-lea, pentru a continua cu diferite intervenţii ale papei Benedict al XVI-lea.
Cardinalul Arinze prezintă în lucrarea sa o gamă vastă de motivaţii urgente pentru activitatea laicilor, de la excluderea lui Dumnezeu din viaţa societăţii la apărarea căsătoriei şi a familiei, de la evanghelizarea politicii la imaginea Evangheliei prezentată în mass-media. „Cum contribuie laicii la ţesutul social pentru ca viaţa în societate să fie cât mai aproape de idealul Evangheliei?”, se întreabă autorul, care continuă cu alte interogative: „Ce fac laicii când îşi dau seama că mass-media prezintă drept «învechite» şi «conservatoare» poziţiile catolice despre căsătorie, apărarea copiilor pe cale de a se naşte şi importanţa religiei în educaţie?”.
Publicaţia cardinalului nigerian se opreşte succesiv la rezultatele atinse de unele iniţiative din diferite ţări, oferind argumente pentru a depăşi ezitările privind angajarea activă a laicilor, care deseori provin din greşeala comună de „a identifica Biserica cu preoţii şi de a considera că misiunea Bisericii se reduce la apostolatul clerului”.
Autorul observă în această privinţă că în Biserică „există diferite roluri şi slujiri” şi că toate sunt „necesare şi complementare”, pentru că mai presus de toate rămâne o certitudine: „misiunea specifică a credincioşilor laici este să ducă spiritul lui Cristos în diferitele sfere ale vieţii seculare”.
Protagonismul laicilor – subliniază Papa Francisc în mesajul său – este „un element fundamental care face parte din învăţăturile Conciliului Vatican II”. Odată devenit mădular al Bisericii, fiecare creştin „este în mod nedespărţit discipol şi misionar. Trebuie să pornim din nou de la această rădăcină comună pentru noi toţi, fii ai maicii Biserici (cf Evangelii gaudium, 120)”.
Prin apartenenţa comună la Biserică şi participarea la misiunea ei – continuă mesajul Papei – este important să nu se contrapună între ele parohia, pe de o parte, şi, pe de alta, asociaţiile bisericeşti laicale. Acestea din urmă, în varietatea şi dinamismul lor, sunt o resursă pentru Biserică, prin proiecţia lor în diferitele medii şi sectoare ale vieţii sociale; dar e bine să păstreze o legătură vitală cu pastorala organică a diecezei şi parohiilor, pentru a nu construi o lectură parţială a Evangheliei şi a nu se dezrădăcina din biserica mamă (cf ibid., 29)”.
Subliniind că misiunea laicilor creştini în oraş îi face să intre „în contact cu problematici sociale şi politice complexe”, Papa îi îndeamnă „să folosească în mod frecvent Compendiul de Doctrină Socială a Bisericii, un instrument complet şi preţios. Cu ajutorul acestei busole – încheie Papa Francisc – vă încurajez să lucraţi pentru incluziunea socială a celor săraci, având mereu faţă de ei o atenţie religioasă şi spirituală prioritară (cf ibid., 200)”.
La deschiderea simpozionului, cardinalul vicar Agostino Vallini a prezentat o conferinţa pe tema „Misiunea laicilor creştini: profeţia Conciliului Vatican II”. La fel de atrăgătoare, şi conferinţa prof. Giuseppe Dalla Torre, rectorul Universităţii LUMSA, din Roma, pe tema „Laicii creştini în oraşul Roma: protagonişti ai unui nou umanism”.
Tot în aceste zile, a fost publicată la Editura Librăria Vaticană (LEV) cartea cardinalului Francis Arinze intitulată „Rolul distinctiv al laicului”. Publicaţia, interesantă atât prin modul de expunere cât şi prin întrebările abordate, se prezintă ca un adevărat manual despre rolul credincioşilor laici în Biserică şi societate.
În cele 12 capitole ale publicaţiei – se citeşte într-un comunicat al editorului – autorul îşi îndreaptă atenţia spre ceea ce este distinctiv în apostolatul credincioşilor laici, care formează 99,9% din membrii Bisericii. Se începe cu câteva reflecţii despre chemarea la apostolat, primită de toţi cei care au fost botezaţi în Cristos, natura apostolatului laicilor şi diferitele forme în care acesta se poate exprima. Dar mesajul central al lucrării constă în răspunsul la următoarea întrebare: „Ce este atât de special în apostolatul laicilor şi îl deosebeşte de apostolatul clerului şi al persoanelor consacrate?”.
Cardinalul Arinze reparcurge în acest fel ceea ce Biserica a teoretizat în privinţa laicilor într-o serie de documente decisive, începând cu Conciliul Vatican II: constituţia pastorală „Gaudium et Spes”, constituţia dogmatică „Lumen gentium” şi decretul despre apostolatul laicilor „Apostolicam Actuositatem”. Autorul analizează succesiv exhortaţiile apostolice „Evangelii nuntiandi”, a papei Paul al VI-lea, şi „Christifideles laici”, a papei Ioan Paul al II-lea, pentru a continua cu diferite intervenţii ale papei Benedict al XVI-lea.
Cardinalul Arinze prezintă în lucrarea sa o gamă vastă de motivaţii urgente pentru activitatea laicilor, de la excluderea lui Dumnezeu din viaţa societăţii la apărarea căsătoriei şi a familiei, de la evanghelizarea politicii la imaginea Evangheliei prezentată în mass-media. „Cum contribuie laicii la ţesutul social pentru ca viaţa în societate să fie cât mai aproape de idealul Evangheliei?”, se întreabă autorul, care continuă cu alte interogative: „Ce fac laicii când îşi dau seama că mass-media prezintă drept «învechite» şi «conservatoare» poziţiile catolice despre căsătorie, apărarea copiilor pe cale de a se naşte şi importanţa religiei în educaţie?”.
Publicaţia cardinalului nigerian se opreşte succesiv la rezultatele atinse de unele iniţiative din diferite ţări, oferind argumente pentru a depăşi ezitările privind angajarea activă a laicilor, care deseori provin din greşeala comună de „a identifica Biserica cu preoţii şi de a considera că misiunea Bisericii se reduce la apostolatul clerului”.
Autorul observă în această privinţă că în Biserică „există diferite roluri şi slujiri” şi că toate sunt „necesare şi complementare”, pentru că mai presus de toate rămâne o certitudine: „misiunea specifică a credincioşilor laici este să ducă spiritul lui Cristos în diferitele sfere ale vieţii seculare”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
