Voyager - The Golden Record (1977)

"Acesta este prezentul, dintr-o lume mica si indepartata, un semn al sunetelor, stiintei, imaginilor, muzicii, gandurilor si simtamintelor noastre. Incercam sa supravietuim timpurilor noastre pentru ca sa putem trai in ale voastre."
Jimmy Carter, presedintele Statelor Unite Ale Americii

Voyager's Golden Record

in memoria lui Carl Sagan (1934-1996)

Pe 20 august s-au implinit 35 de ani de la lansarea Voyager 2, una din cele doua sonde spatiale ale programului Voyager, care isi propunea sa efectueze un tur al planetelor aflate dincolo de centura de asteroizi (Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun). Desi Voyager 2 a fost lansata mai devreme decat Voyager 1, ea a fost depasita de aceasta din urma din cauza ca Voyager 2 a parcurs o orbita mai circulara. In acest moment, cele doua sonde sunt cele mai indepartate obiecte create de om aflate in spatiul interstelar, Voyager 1 aflandu-se la 17.9 miliarde de kilometri distanta de Terra, iar Voyager 2 la 14.7 miliarde de kilometri, chiar la granita Sistemului Solar cu gazul interstelar.
Atat Voyager 1 cat si Voyager 2 au montate pe ele cate un disc de cupru placat cu aur, pe care sunt inregistrate imagini si sunete de pe Terra. Selectia continutului discului a fost decisa de o comisie condusa de regretatul astronom american Carl Sagan. Spre deosebire de placutele montate pe sondele Pioneer 10 si 11, care contineau informatii despre locatia Sistemului Solar si a planetei Pamant, alaturi de figurile nude ale unui barbat si a unei femei, pe Discul de Aur de pe sondele Voyager apar gravate doar informatii despre locatia Sistemului Solar si instructiuni pentru rularea discului (cu ajutorului pickup-ului atasat de disc), folosind insa aceeasi unitate de masura: lungimea de unda a tranzitiei hiperfine a atomului simplu de hidrogen (168 cm).
Discul de Aur este un mesaj simbolic din partea locuitorilor de pe planeta Pamant catre civilizatia care va avea sansa sa se intalneasca cu una din sondele spatiale Voyager. Tinand cont ca traiectoria actuala a sondei Voyager 2 este indreptata catre steaua Sirius, pe care o va atinge in 296 de mii de ani, iar a Voyager 1 catre steaua Proxima Centauri pe care o va atinge in 40 de mii de ani, mesajul purtat de sondele Voyager - chiar daca durabilitatea discurilor este proiectata pentru 1 miliard de ani - este mai degraba o capsula a timpului decat o incercare de comunicare cu o posibila inteligenta extraterestra.
Imaginile inregistrate pe disc infatiseaza oameni, plante, animale, cladiri, constructii si activitati uzuale practicate in diverse comunitati umane de pe mapamond. Unele imagini au precizate pe ele si informatii despre marimea originala a subiectului prezentat, tot in unitatea de masura gravata pe disc. Sunetele cuprind atat saluturi in mai multe limbi de circulatie internationala si in dialecte rare (chiar si in limba latina, care este o limba disparuta), cat si o lista de melodii ce ar trebui sa prezinte extraterestrilor o parte semnificativa din creatiile artistice muzicale ale pamantenilor. Melodiile sunt foarte variate, de la cantece din folclorul popoarelor, pana la muzica clasicilor si muzica rock.

Enjoy!

Continutul discului

• Fata A:
  1. 116 imagini
  2. primele doua masuri din Cavatina de Beethoven - audio
  3. salutari din partea Presedintelui Statelor Unite Ale Americii (Jimmy Carter) - fotografie (scrisoare)
  4. lista membrilor Congresului American – imagini (text)
  5. salutari din partea Secretarului General al Organizatiei Natiunilor Unite (Kurt Waldheim) - audio
  6. salutari in 55 de limbi - audio
  7. salutari din partea membrilor ONU - audio
  8. sunete de balene - audio
  9. sunete de pe Terra - audio
  10. muzica (cca. 30 min) - audio
• Fata B:
  1. muzica (cca. 60 min) – audio
  
  
  
  • Etichete fotogravate pe Fata A: THE SOUNDS OF EARTH, Side 1(2), NASA, UNITED STATES OF AMERICA, PLANET EARTH
  • Scris de mana gravat pe Fata B: TO THE MAKERS OF MUSIC - ALL WORLDS ALL TIMES ; SIDE / A (B)

Date tehnice

• • Material: cupru placat cu aur
  • Greutate: 570 g
  • Dimensiuni: 300 mm diametru, 1,25 mm
  • Viteza de rulare: 16 2/3 rpm
  • Durabilitate: ~1 miliard de ani
  • Productie: CBS, James G. Lee Record Processing Centre
  • Discul are atasat un pickup cu ac.
  • Greutatea totala: ~ 1 kg
  •  
  • Exista 11 copii din care 2 copii sunt la bordul sondelor spatiale Voyager 1 si 2, 1 copie la Smithsonian National Air and Space Museum, 8 copii la Arhiva Jet Propulsion Laboratory, Statele Unite ale Americii
• • Coperta discului contine scheme ce indica cum se pot extrage datele foto si audio, locatia planetei Pamant relativ la pozitia a 14 pulsari din apropierea Sistemului Solar si forma cea mai simpla a atomului de hidrogen ca indicator de baza pentru extragerea informatiei codate pe disc.
  •  
  • Coperta este electroplacata cu un strat fin de Uraniu 238 (care are un timp de injumatatire de 4,51 miliarde de ani) pentru ca discul sa poata fi datat.

Echipa stiintifica

• • Director executiv: Carl Sagan (1934-1996), astronom, fizician, cosmolog, scriitor
  • Director tehnic: Frank Drake (n. 1930), astronom, fizician, presedinte si foundator al SETI
  • Director artistic: Jon Lomberg (n. 1948), artist, jurnalist de stiinta
  • Director asistent: Linda Salzman Sagan (n. 1940), artist, scriitor
• • Director de creatie: Ann Druyan (n. 1949), scriitor, producator
  • Producator: Timothy Ferris (n. 1944), jurnalist de stiinta, (editor la revista Rolling Stone Magazine la acea vreme)
  • Consilieri stiintifici: Philip Morrison, Frank Drake, A.G.W. Cameron, Leslie Orgel, Bernard M. Oliver, Stephen Toulmin, Isaac Asimov, Arthur C. Clarke, Robert Heinlein

Pentru o listă audio și sursa, intră aici 

7 LUCRURI NECONVENTIONALE, LANSATE IN SPATIU

De-a lungul timpului, cercetatorii au dorit sa afle cum reactioneaza unele obiecte comune in spatiu. In plus, astronautii au simtit nevoia de a lua cu ei obiecte familiare in misiunile lor. Tocmai de aceea, lucruri neconventionale si neobisnuite au fost lansate in spatiu, in diverse ocazii.

Iata cateva dintre aceste exemple, informatii oferite de HowStuffWorks.

Celule HeLa

Celulele HeLa sunt numite astfel intrucat au fost prelevate de la Henrietta Lacks, o pacienta diagnosticata cu cancer in anii ’50. Aceasta a fost rapusa de boala, dar celulele sale au rezistat pana astazi.

In anii ’60, celulele HeLa au fost trimise in spatiu cu ajutorul unui satelit rusesc, oamenii de stiinta observand ca se divid mult mai repede in acel mediu cu gravitatie zero. Astazi, celulele sunt baza multor studii privind diverse vaccinuri, teste HIV etc.

Sabia de lumina a lui Luke Skywalker

In 2007, nava spatiala Discovery a fost lansata in spatiu avand la bord un set de marturii ale realizarilor omului, inclusiv sabia folosita de actorul Mark Hamill, cel care l-a intruchipat pe Luke Skywalker in “Intoarcerea lui Jedi”. La sfarsitul calatoriei ce a durat 14 zile, sabia a fost returnata producatorului Star Wars, George Lucas.

Se pare ca astronautii rusi au mereu cu ei arme atunci cand merg in spatiu, si asta nu de frica extraterestrilor. In cazul in care nava spatiala se abate de la ruta stabilita la intoarcere si aterizeaza intr-un loc periculos, armele ii pot ajuta sa supravietuiasca.

Decizia a fost luata in urma unui episod din 1965, atunci cand astronautii rusi au aterizat in Muntii Urali si au incercat sa tina deoparte lupii, desi nu aveau arme de foc.

Vin de impartasanie

Cand primii oameni au aterizat pe Luna, in iulie 1969, a avut loc o alta premiera: astronautul Buzz Aldrin a baut o fiola cu vin de impartasanie. Desi au circulat zvonuri conform carora gestul lui a fost condamnat de superiori, planul se pare ca nu a fost secret, ba chiar dimpotriva.

Aldrin a sustinut ca gestul sau era mai mult un ritual pentru a marca descoperirea unei noi lumi, asa cum procedase si Columb.

Praful de pe stadionul Yankees

Exista o multime de lucruri care plutesc in spatiu, cum ar fi satelitii vechi, care nu mai functioneaza corespunzator. Ei bine, acum putem adauga pe lista si praful de pe stadionul Yankee. Se pare ca responsabil de existenta acestuia in spatiu este astronautul Garrett Reisman, un sustinator al echipei Yankee. Praful de pe teren a fost urcat la bordul navei Endeavour in 2008.

Ramasite umane

Contra unei taxe, o parte din ramasitele umane incinerate pot fi lansate in spatiu. In cele mai multe cazuri, cenusa este integrata intr-un satelit menit sa orbiteze Pamantul saptamani sau ani, atat cat este nevoie pana ca nava sa reintre in atmosfera Pamantului si sa se dezintegreze.

Pritre primii care au ajuns in spatiu dupa moarte, in 1997, a fost si Gene Roddenberry, de al carui nume se leaga Star Trek. De atunci, sute de oameni au ales aceasta varianta, inclusiv James Doohan, actorul care l-a jucat pe Scootty in serialul Star Trek.

Moastele unor sfinti

In 2012, a fost lansata prima nava spatiala comericala, care se indrepta spre Statia Spatiala Internationala. Desi fara pilot, aceasta ducea produse alimentare, pungi de depozitare si peste 12.000 de suveniruri pentru cei implicati in proiect.

Cu toate ca acestea nu ar fi trebuit sa ramana acolo, se pare ca astronautii rusi au lasat in urma ramasite ale credintei lor, cum ar fi cruciulite, iconite, unul dintre acestia sustinand ca detine un pic din lemnul pe care Iisus fusese crucificat. Si astronautii americani au lasat in spatiu moastele unor sfinti.

Margelele curajului

Jean Baruch era asistenta in sectia de oncologie a unui spital din Arizona atunci cand si-a dat seama ca poate face mult mai mult pentru copiii diagnosticati cu cancer. In timpul atelierelor de lucru manual din taberele de vara, femeia a vazut cat de incantati sunt copiii de lucrul cu margelele.

Tocmai de aceea, Baruch a fondat organizatia “Margelele curajului”, aceste obiecte fiind un simbol al puterii si rabdarii unui copil bolnav de cancer.

Desi conceptul a castigat rapid in popularitate, nici macar Jean Baruch nu s-a gandit ca margelele ei vor ajunge pana in spatiu. Acest lucru s-a intamplat in mai 2010, atunci cand un astronaut NASA, a carui fiica se lupta cu aceasta maladie, a cerut permisiunea de a lua cu el margelele sperantei la bordul navei Atlantis.

Calatoria margelelor a simbolizat nu doar rezistenta si puterea unui copil, dar si importanta elementului uman in spatiu.

Sursa

Cartea romantica gratuita cu Libertatea pentru femei – 9 mai 2014

Luna mai 2014 marcheaza 3 ani de la aparitia colectiei de “carti romantice” cu revista Libertatea pentru femei.

Pentru a marca acest eveniment, pe 9 mai 2014 veti primi gratuit cartea romantica “Legaturi primejdioase. Mana destinului” de Nora Roberts.

Veti plati doar pretul revistei, 1.5 lei.

Sursa

Concurs: „Omul de zăpadă” de Jo Nesbo

Librărie.net vă oferă trei exemplare din thrillerul Omul de zăpadă de Jo Nesbo. Pentru a te număra printre câștigători, răspunde corect în comentarii la întrebarea de mai jos.

Crimele „Omului de zăpadă" se petrec doar când cade prima zăpadă, iar ucigaşul îşi alege drept victime soţii infidele, transformându-le, literalmente, în oameni de zăpadă. Ritmul perfect şi nivelul mare de complexitate al acestei triste poveşti despre paternitate, vanitate şi pierdere nu fac decât să confirme poziţia lui Jo Nesbo drept unul dintre cei mai renumiţi autori internaţionali de romane poliţiste.

Al câtelea roman din seria dedicată detectivului Harry Hole este „Omul de zăpadă”?

Câștigătorii vor fi desemnați prin tragere la sorți. Concursul va dura o săptămână. Mult succes!

SURSA

Colectia “1001 de nopti” de la Erc Press la doar 44.85 lei

Pana pe 7 mai 2014, in reteaua de hipermarket-uri Carrefour veti putea gasi colectia de 15 volume “1001 de nopti” de la Erc Press la doar 44.85 lei.

Mentionez ca volumele sunt vandute la bucata, la pretul de 2.99 lei.

Nu cred ca vor fi probleme in a le gasiti pe toate.

Sursa

Filmele Spiderman la 9.99 lei in reteaua Lidl

Pana pe 11 mai 2014, in limita stocului disponibil, in reteaua Lidl veti putea gasi dvd-urile Spiderman (1,2,3) si The Amazing Spiderman la doar 9.99 lei / buc.

Cumparand unul din aceste dvd-uri, aveti sansa de a castiga un televizor Sony, un Playstation 3 sau un blueray cu filmul “The Amazing Spiderman”.

Informatiile pot fi gasite si in pliantul Lidl din aceasta perioada.

Sursa

Mister la închisoarea din Aiud

Titlu: Urma
Autor: Adrian Alui Gheorghe
Rating:
Editura: Cartea Românească
Anul aparitiei: 2013
Numar pagini: 152
ISBN: 978-973-233-021-0

Am scris Urma dintr-o respirație, în trei, patru săptămâni, după ce am purtat în mine subiectul vreo doi ani. E o poveste care intră în intimitatea teribilei închisori de la Aiud, în anul 1960, un an de vârf al torturii din perioada comunistă. Paradoxal, drama alunecă în comedie, râsul amar încearcă să exorcizeze acea lume demonizantă.

Iată că subiectul încarcerării partizanilor anticomuniști din perioada de început a regimului comunist poate fi tratat și cu ironie, cu o oarecare hilaritate, chiar dacă se păstrează nota de respect pe care o impune suferința acestor martiri ai neamului românesc. Adrian Alui Gheorghe ne oferă o imagine care frizează comedia caragialeană a rigorilor unei instituții din interstițiile căreia era cel mai bine să nu faci parte deloc. Fie ca deținut, fie ca gardian, viața în această instituție nu era deloc de invidiat. „Acolo, înăuntru, laolaltă gardieni și deținuți, ajunseseră să se cunoască, să se compătimească uneori reciproc. E posibil, de altfel, ca în multe cazuri, niciunul să nu fi dorit să-și schimbe soarta cu a celuilalt, din tabăra adversă.”

Intriga, de o simplitate deconcertantă, pune în mișcare o serie de evenimente care îi oferă autorului prilejul de a analiza în profunzime viața din temuta închisoare politică. Romanul este de fapt un prilej de a analiza cele mai intime evenimente, sentimente, relații, din închisoare: frica pe care o simt deținuții în preajma gardienilor, tratamentul inuman la care sunt supuși, felul în care sunt percepuți, ca bandiți, foamea, setea, frigul, oboseala, stresul, iar de cealaltă parte cruzimea gardienilor, frica acestora de superiori, gândirea lor limitată, metodele inumane de interogare.

Totul în închisoare se bazează pe ură: deținuții îi urăsc pe gardieni, gardienii pe deținuți, gardienii își urăsc superiorii, iar superiorii, în speță comandantul închisorii, urăște pe toată lumea. „Da, el trebuia să îi urască, ura era trecută în fișa postului. Și trebuia să se comporte cu ei ca și cum fiecare gest era dictat de ură.” O astfel de societate este, în esență, una bolnavă, care ignoră umanitatea, care nu se raportează la valorile față de care este, în mod normal, educat un om să se raporteze. Iar cei ce trăiesc în această societate nu pot fi decât alienați, indiferent de care parte a gratiilor se află. Și cu toate astea, se creează o rutină, un modus vivendi la care se adaptează fiecare cum poate. Iar când această rutină este întreruptă, haosul va descinde.

Urma își împrumută titlul de la intrigă. În închisoarea politică de la Aiud nimeni (nici măcar gardienii) nu intră de bună voie. Cu toate astea, într-o dimineață, „…un gardian a observat pe zăpada proaspătă, căzută peste noapte, urme de bocanci care veneau dinspre gardul de sârmă ghimpată și care duceau spre pavilioanele deținuților.” Problema este că aceste urme nu păreau să ducă și înapoi. Iar de la acest simplu eveniment, se naște o întreagă tevatură, care degenerează în interogatorii în masă, în descinderi de la centru și în drame de anvergură. Chiar dacă sunt doar niște urme, ele sunt importante. Nu e doar pătrunderea pe un teritoriu interzis, ci este „un semn limpede de înfruntare pe care și-o permite cineva care se joacă cu noi. Aceste urme sunt o declarație de război.” Paradoxal, acest lucru este o ușurare pentru comandantul închisorii, pentru că este de preferat să treacă printr-o anchetă minuțioasă, prin ședințe umilitoare interminabile, decât să deranjeze pe cineva de la centru pentru un fleac.

Interogarea deținuților este hilară. Fie că este vorba despre alienare mintală autentică sau doar o simplă dorință de răzbunare, răspunsurile pe care le primesc gardienii la întrebarea „Ce știi despre urmele din curte?” sunt de-a dreptul halucinante:

„- Domnule șef, urmele din curtea închisorii sunt ale mele, spuse bătrânelul oftând.
- Cuuuum? izbucni fără să se controleze Geangu.
- Nu știu cum fac, dar ies când vreau din închisoare. Spun o rugăciune, pe care am învățat-o de la un părinte care a murit, Dumnezeu să îl ierte și în momentul acela pot să fac ce vreau, nimic nu mă mai poate reține.”

Un alt deținut povestește cum nevasta unui coleg de celulă vine noapte de noapte la soțul ei pentru a-l poseda, iar un altul este ferm convins că urmele sunt lăsate de Maica Domnului. Comicul rezidă de fapt din confuzia gardienilor, care nu știu dacă să treacă în raport astfel de răspunsuri sau pur și simplu să recunoască faptul că nu au obținut niciun răspuns serios. Într-un fel, tergiversarea anchetei în maniera aceasta reprezintă de fapt triumful deținutului asupra gardianului, asupra sistemului.

Urma este, într-un fel, romanul de care era nevoie pentru a se putea trece într-o fază superioară a analizei regimului comunist, a condamnărilor politice, a sistemului de penitenciare pentru deținuții politici. Nu este vorba neapărat de hilaritate, cât de abordarea romanescă în sine. Omul este mai permisiv la roman decât la analize și statistici. Iar istoria deținuților politici trebuie spusă, nu doar din perspectiva statistică sau (cealaltă perspectivă consacrată în România postcomunistă) religioasă. Din acest motiv inițiativa lui Adrian Alui Gheorghe este nu doar lăudabilă, dar trebuie și încurajată.

• Plusuri

  Primul aspect pozitiv pe care îl văd (și pe care l-am menționat) este abordarea romanescă a subiectului. Suntem datori să ne cunoaștem istoria, iar dacă aceasta ni se face cunoscută prin romane, cu atât mai mult prin romane facile, precum Urma, cu atât mai bine.
  

• Minusuri

  Subiectul merită să i se consacre mai multe pagini, respectiv romane mult mai voluminoase. Cele 152 de pagini ale romanului nu fac decât să deschidă apetitul pentru acest subiect.
  

• Recomandari

  Recomand romanul Urma celor care doresc să afle câte ceva (chiar dacă destul de puține) din sistemul de penitenciare pentru deținuții politici din perioada anilor `50, `60. 
  
  
  Sursa