Imnul Zilei Mondiale a Tineretului Cracovia 2016

În ziua de 6 ianuarie 2015, Sărbătoarea Botezului Domnului, a fost lansat imnul oficial al Zilei Mondiale a Tineretului de la Cracovia 2016. Titlul imnului este „Fericiţi cei milostivi”, potrivit temei încredinţate de Papa Francisc:„Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire” (Mt 5,7).

Autorul imnului este Jakub Blycharz, un compozitor din Cracovia, de profesie avocat, dar pasionat de muzică. Piesa este interpretată de Katarzyna Bogusz, Aleksandra Maciejewska şi Przemek Kleczkowski, acompaniaţi de 50 de membri ai corului şi ai orchestrei conduse de directorul de orchestră Hubert Kowalski.

Jakub Blycharz a mărturisit că înainte să înceapă compunerea imnului a căutat să se inspire din Sfânta Scriptură. Astfel, în cartea Deuteronomului, capitolul 31, a găsit un îndemn: „Acum scrieţi pentru voi cântarea aceasta! Fiii lui Israel să o înveţe: pune-o pe buzele lor ca să fie pentru mine cântarea aceasta ca mărturie împotriva fiilor lui Israel!” Inspirat de aceste cuvinte a început munca de compunere a imnului.

Imnul începe cu un fragment din Psalmul 121 (120), care proclamă grija pe care Dumnezeu cel milostiv o are pentru creatura Sa: „Domnul este păzitorul tău… Domnul te va păzi de orice rău… de acum şi până în veac”. Strofa a doua face referinţă la parabola oiţei pierdute (Lc 15,1-7), un alt text biblic care vorbeşte despre milostivirea lui Dumnezeu şi care trezeşte speranţa datorită efortului continuu pe care îl face Dumnezeu pentru a readuce omul la plinătatea vieţii. Refrenul redă tema ZMT Cracovia: „Fericiţi cei milostivi”. Strofa a treia este o parafrazarea a cuvintelor Psalmului 130 (131): „Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,/Doamne, cine ar mai putea să stea în faţa ta?/La tine însă este este iertare,/şi ne temem de tine”. Atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi ne îndeamnă să avem şi noi milostivire faţă de cei care ne înconjoară. Iar următoarea strofă proclamă adevărurile fundamentale ale credinţei creştine.

Sursa

Ziua Artei Fotografice în România şi Seminarul Teologic din Blaj

Ziua de 11 ianuarie a fost declarată, prin Hotărârea de Guvern nr. 458/5 mai 2010, Ziua Artei Fotografice în România. 11 ianuarie reprezintă ziua de naștere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României.

Pictor și fotograf, Carol Popp de Szathmary s-a născut la 11 ianuarie 1812, la Satu-Mare.

A studiat la Seminarul Teologic din Blaj, dar l-a întrerupt, plecând să studieze pictura la Roma. A imortalizat chipuri și scene din Războiul Crimeii (1853-1856), devenind primul artist fotograf român și primul fotoreporter de război din lume. În primăvara lui 1854, artistul s-a deplasat pe malul Dunării, în preajma Olteniței și a Silistrei, unde se dădeau lupte, fotografiind bivuacurile, fortificațiile și combatanții. Staționarea trupelor rusești, apoi a celor turcești și austriece la București i-a oferit artistului fotograf o neașteptată posibilitate de afirmare, conform Agerpres.

Acest pionier al fotografiei a realizat o bogată colecție de chipuri militare. La Cabinetul de stampe al Academiei Române se păstrează mai multe clișee pe sticlă și fotografii cu ofițeri superiori din toate armele și din toate taberele. Lui îi aparține și portretul generalului rus, Mihail Dimitrievici Gorceakov, publicat în revista "The Illustrated London News" din 3 octombrie 1855.

A fost premiat în cadrul Expoziției Universale de la Paris din 1855, unde a prezentat albumul care cuprinde imagini din Războiul Crimeii. Pe lângă acest album, Szathmary a oferit câte un exemplar împăraților Napoleon al III-lea și Franz Iosif I, reginei Victoria, regelui Würtembergului și marelui duce Carl Alexander de Saxa-Weimar-Eisenach.

Bun desenator, specialist în tehnica acuarelei, a fost pictorul Curții Regale din Cotroceni. A fost pictor și fotograf oficial al regelui Carol I (1866-1914).

În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa.

A deschis expoziții la București (1864, 1868). La Viena (1873) a expus, cu ocazia Expoziției Universale, costume naționale și peisaje românești și a obținut premiul al II-lea. A murit la 3 iunie 1887.

Asociația Artiștilor Fotografi

La 28 noiembrie 1956, a fost înființată Asociația Artiștilor Fotografi, prin Ordinul nr. 1657 emis de Ministerul Culturii. Membrii fondatori au fost Aurel Bauch, ing. T. Silistrarianu, Eugen Iarovici, Hedy Löffler-Weiselberger, Vulpaș Gh, Hananel Ion, Lovinescu Andrei, ing. Comănescu Silviu, dr. Spiru Constantinescu, Löwy Tibor, Gheorghe Șerban, Kauffman Alfred, ing. Mărculescu Herbert, ing Tomescu Nicolae, Marinov Iulian, Spitzer Clara, Grigorescu Dan, Bacal Lidia, Tadeu Cios, Mihai Popescu, Hausleitner Frederic, ing. Bubuleac A. și Cernescu Sever.

Asociația Artiștilor Fotografi din România a avut sediul, inițial, în București, Piața Scânteii nr. 1, Raion Stalin. În 1960, sediul Asociației s-a mutat la parterul Palatului ''Universul'' din strada Brezoianu nr. 24, în care a fost amenajată o bibliotecă și o Galerie de artă fotografică. Era singura galerie permanentă de acest fel din România, aici fiind organizate expoziții ale unor artiști fotografi din țară și din străinătate. Asociația a obținut, ulterior, un spațiu pe strada Schitu Măgureanu, în care a fost amenajat un studio de creație cu o dotare tehnică fără precedent la vremea respectivă: aparate de fotografiat, aparate de mărit, lumini de studio, laboratoare pentru prelucrarea fotografiilor alb-negru și color și un punct de vânzare a materialelor fotosensibile (filme, hârtie și soluții).

În toată această perioadă, Asociația Artiștilor Fotografi a organizat Saloane Internaționale ale României, majoritatea fiind vernisate la Galeria Dalles din București.

Asociația Artiștilor Fotografi a editat, în colaborare cu Institutului Național de Informare și Documentare Științifică și Tehnică, buletinul Asociației, intitulat ''Fotografia'' (1966-1989), apoi, în colaborare cu Institutul Central de Documentare Tehnică, a editat caietele selective ''Fotografia'', în care au fost publicate, în principal, articole de tehnică fotografică, iar din 1990, pentru o perioadă foarte scurtă, revista ''Fotografia&Video''. Aceasta a reapărut în 2001, devenind organul de presă oficial al AAF-România. În 2001, AAF era compusă din opt filiale teritoriale: Banat, Bucovina, București, Dobrogea, Moldova, Muntenia, Oltenia și Transilvania, precum și din 17 fotocluburi afiliate, membri individuali străini și din diasporă și 1.500 de membri individuali. În scurt timp, AAF a redus numărul fotocluburilor la 15 și, ulterior, și-a încetat, practic, activitatea.

Abia în 2007, cinci artiști fotografi cunoscuți, președinți de fotocluburi, au demarat acțiunea de reconstituire a Asociației Artiștilor Fotografi din România. AAFR a încheiat protocoale de parteneriat cu 46 de organizații din orașele: Arad, București, Bistrița, Brașov, Brăila, Botoșani, Cluj-Napoca, Câmpina, Craiova, Galați, Gheorgheni, Gura Humorului, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Miercurea Ciuc, Iași, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgoviște, Târgu Mureș, Timișoara, Valea lui Mihai, respectiv cu organizații din țările limitrofe României: Cernăuți (Ucraina), Chișinău (R. Moldova), Debrecen și Szolnok (Ungaria), Novi — Sad (Serbia). În prezent, sediul Asociației este în sectorul 5 din Capitală.

Sursa:m.romanialibera.ro

Trei reguli pentru a predica precum Papa Francisc

De Mary Ann Walsh

Analizând pontificatul Papei Francisc, cred că cea mai mare contribuție a sa ar fi modul în care transmite Evanghelia. Foloseşte cuvinte simple și imagini vii. Este un exemplu pentru cum preoții ar trebui să ţină predicile și cum putem cu toţii evangheliza sau să vestim Evanghelia. Papa foloseşte regulile necesare pentru o predică bună sau un discurs bun, dintre acestea unele sunt enumerate mai jos.

Să fii scurt! Știm că mintea poate absorbi numai ceea ce scaunul poate suporta. Scurtimea mă face să mă gândesc la un preot din Dieceza de Albany, New York, care a murit recent, părintele Michael Hogan. Aici este una dintre omiliile sale cele mai bune, în toată splendoarea ei: "Dacă astăzi auziți glasul lui Dumnezeu, nu vă împietriţi inimile. Și dacă astăzi nu auziți glasul lui Dumnezeu, aţi face bine să vă întrebaţi de ce." Ca orice predică adevărată, a fost bazată pe Scripturi, celebrul psalm 95. A fost, de asemenea, destul de scurtă pentru a fi ușor de reţinut, având puterea de a reveni în minte ori de câte ori s-ar auzi aceste versete din Psalmi, stimulând reflecţia.

Să fii actual! În documentul despre predicare din 2012, Episcopii americani au arătat că se poate face referire la cultura contemporană. Aceasta incluzând televiziunea, radioul și muzica. Se poate spune că la televizor nu se mai transmite nimic bun, dar realitatea este că zeci de milioane de oameni se uită la televizor în fiecare zi. Cine vrea să se relaţioneze cu aceşti oameni, la rândul său, este obligat să se uite la televizor. În prezent este foarte urmărit serialul "Big Bang Theory", al cărui personaj principal este un comic narcisist și egoist, exemplul a ceea ce nu ar trebui să fim. Face, de asemenea, parte dintr-o comunitate de creiere tinere care intră în conflict unii cu alţii. Fapt cu care ne confruntăm toți în comunitatea creștină.

Am avut un păstor care făcea adesea referire la desenele "Calvin și Hobbes". Când intra în biserică, ne întreba dacă am văzut o bandă desenată la care urma să facă referire. Ceea ce însemna, că în timpul săptămânii când citeam benzi desenate, trebuia să căutăm o semnificație religioasă deoarece preotul ne invitase să găsim semnificații religioase în acele locuri unde nu ne-am fi gândit.

Dă viață Scripturilor! Îmi amintesc două predici din cadrul Sfintei Liturghii care m-au impresionat prin felul lor de a descrie simplu un fapt biblic. Una făcea referire la înmulţirea pâinilor și a peștilor. Preotul a spus că Isus ar fi putut înmulţii pâinile cu multă precizie, fără a rămâne resturi, ceea ce înseamnă că sensul minunii este dat de abundență. Este un mesaj de iubire a lui Dumnezeu pentru noi; iubirea Sa este întotdeauna mai mult decât suficientă.

Cealaltă predică făcea referire la povestea unui preot care şi-a pierdut pisica în pădure. Era într-o casă de la țară, iar pisica a fost speriată de un câine care a trecut pe acolo. Preotul ne-a captivat atenția descriindu-ne încercările făcute pentru găsirea pisicii. În cele din urmă, preotul a adus pe prispa casei un deschizător electric de conserve și a deschis o cutie de mâncare pentru pisici. Pisica s-a întors, iar noi ne-am simțit ușuraţi. Cel mai important lucru, însă, a fost faptul că povestea a explicat semnificația parabolei femeii care pierduse o monedă (drahmă), atât de prețioasă pentru ea încât a măturat toată casa pentru a o găsi. Poate altcineva nu s-ar fi îngrijorat, dar probabil acea monedă pentru ea avea o mare importanţă, fapt pentru care a făcut tot ce i-a stat în putinţă să o găsească. Un mesaj care ne face să inţelegem că şi noi trebuie să depunem aceeași energie pentru a găsi darurile sau monedele pe care Isus ni le-a dat în viețile noastre.

Cât de importante sunt predicile? Un studiu efectuat în parohii decătre Centrul de Cercetare Aplicată în Apostolat, cu sediul la Universitatea Georgetown, a constatat că șase din zece persoane (63 la suta) ţin cont de calitatea predicilor atunci când aleg unde să participe la Liturghie. Predica este mai importantă decât calitatea muzicii din parohie și doar cu ceva mai puțin importantă decât sentimentul de comuniune și de primire simţite atunci când oamenii merg la biserică.

Putem studia directoriul Vaticanului și documentele episcopilor americani despre predicare, dar putem face o predică bună observându-l și ascultându-l pe Papa Francisc. El ne arată în fiecare zi cum trebuie vestit Cuvântul lui Dumnezeu.

Traducere: ACC
 Sursa:ilsismografo.blogspot.ro

Pope Francis: Best Images of 2014

Agenția "Fides": raportul operatorilor pastorali uciși în 2014

În 2014, numărul operatorilor pastorali uciși a fost de 26, dintre aceștia 17 fiind preoți. Datele conținute în Raportul Agenției "Fides" reflectă încălcarea libertății religioase în multe zone ale lumii, în fiecare an, printre victimele actelor de violență, înregistrându-se și membri ai Bisericii Catolice care nu făceau decât să-și îndeplinească misiunea pastorală.

Raportul revelează că, pentru al șaselea an consecutiv, numărul cel mai mare de misionari uciși se înregistrează în continentul american.

Pe lista victimelor din 2014 apar și numele misionarilor uciși de virusul Ebola care au voit să rămână în țările afectate deși cunoșteau riscurile la care erau expuși pentru a fi alături populației afectate. Din rândul Ordinului spitalicesc al Fraţilor Milostivi (cunoscut în italiană cu numele „Fatebenefratelii”) au murit în Sierra Leone și Liberia, patru călugări, o călugăriță și 13 operatori pastorali, Raportul dedicându-le un paragraf special. Drastica pierdere suferită de ordinul  „Fatebenefratelii” ne duce cu gândul la Surorile Sărace de la Bergamo care, în 1995, au suferit pierderea mai multor membre, tot din cauza virusului Ebola.

Din cele 26 de victime înregistrate în Raport, au fost uciși 17 preoți, un călugăr, 6 calugărițe, un seminarist și un laic. Peste jumătate dintre ei au fost asasinați în America, printre care 12 preoți. Alți șapte misionari, din care 2 preoți și 5 călugărițe, și-au aflat moartea în Africa, iar restul în Asia (un preot și o călugăriță), în Oceania (un preot și un laic), în Europa fiind ucis un preot.

În redactarea Raportului, în mod intenționat nu a fost folosit termenul "martir" pentru a nu intra într-un domeniu de evaluare rezervat Bisericii, subliniind că "și în 2014, majoritatea operatorilor pastorali uciși și-au aflat moartea în urma unor tentative de jaf sau furt", în diferite cazuri agresiunea petrecându-se în mod  înverșunat și feroce, semn al unui climat de degradare morală, de sărăcie economică și culturală, dar și a unui climat de intoleranță.

Au fost și situații în care persoana în cauză a fost ucisă chiar de cel pe care-l ajuta, sau a fost asasinată pentru că a deschis ușa cuiva care îi cerea ajutorul, raportul specificând că în nici unul dintre cazuri operatorii pastorali uciși nu a înfăptuit lucruri mărețe, dar și-au împlinit cu toții – în mod perseverent și cu smerenie – angajarea zilnică de mărturisire a lui Cristos și a Evangheliei sale în situații dificile.

Ultimele rânduri ale Raportului exprimă speranță pentru soarta operatorilor pastorali sechestrați sau dispăruți, despre care nu se mai știe nimic de multă vreme, precum trei preoți congolezi din Congregaţia Părinţilor Augustinieni Asumpţionişti, răpiți la nord de Kivu, în Republica Democratică Congo, în octombrie 2012; sau preotul italian iezuit Paolo Dall’Oglio, răpit în Siria anul trecut, sau părintele Alexis Prem Kumar, răpit pe 2 iunie 2014 la Herat, în Afganistan. La lista provizorie redactată anual de Agenția Fides trebuie adăugată și lunga listă a multor credincioși despre care nu se știe nimic, nici măcar numele, dar care suferă și plătesc scump, chiar cu prețul vieții, credința lor în Isus Cristos.
 

Sursa:ro.radiovaticana.va

Această fotografie, care pare incredibilă, a fost făcută în timpul unui Botez în provincia Cordoba din Argentina. În timp ce preotul turna apa pe capul copilului aceasta a luat forma Sfântului Rozariu, crucea formându-se în mod clar din apa botezului.

Fotografia a fost făcută cu un aparat de fotografiat tradițional. Maria Silvana fiind numele celei care a făcut fotografia "miraculoasă". De îndată ce a developat filmul, şi-a dat seama că apa sfinţită turnată în timpul Botezului de Osvaldo Macaya, preotul Parohiei Maica Domnului, a luat forma Sfântului Rozariu. Data la care a fost făcută fotografia este octombrie 2009, când Erica Mora, o mamă de 21 de ani, şi-a boteza fiul Valentino.

Din punct de vedere tehnic, această formă unică creată din apă este practic inexplicabilă.

Dacă lanțul Rozariul se datorează marginii apei, crucea poate fi explicată doar prin ciocnirea între picături, care lovindu-se reciproc formează brațele crucii. Dacă unii se simt provocaţi pentru a ajunge la un astfel de rezultat, ei bine atunci, ghiciţi momentul exact pentru realizarea unei astfel de fotografii.

Imaginați-vă uimirea fotografului. Chiar și preotul a fost uimit, iar mama lui Valentino a spus: "Este un semn clar că trebuie să credem în Dumnezeu".
 

Traducere: ACC

Sursa:www.visionsofjesuschrist.com