O fetiță de 2 ani, înainte de a muri, spune că L-a văzut pe Isus

„Ceea ce îmi dă speranță este faptul că ea L-a văzut pe Domnul și acum se află în cer împreună cu El. Știu că este acolo și mă așteaptă”, a spus mama.

Povestea micuței Giselle Janulis, decedată la numai doi ani din cauza unei probleme cardiace, a emoționat persoanele din întreaga lume. Înainte de a muri, spune că L-a văzut pe Isus.

Descoperirea bolii cardiace s-a produs într-un mod surprinzător, în timpul unui examen de rutină cerut de medic, atunci când fetița avea doar 7 luni. Până în acel moment, părinții nu au observat nimic ciudat. „Nu știu de ce Giselle s-a năcut așa. Este una dintre întrebările pe care le voi adresa lui Dumnezeu”, a spus mama, Tamrah Janulis.

Giselle avea un defect cardiac congenital, cunoscut sub numele de tetralogia Fallot, una dintre cauzele cele mai frecvente ale morții subite a copiilor. Tamrah și soțul ei Joe au rămas surprinși când medicii i-au informat că fetița lor avea o valvă în minus și o serie de artere care nu erau încă formate. „Nu eram pregătită. Lumea mea s-a blocat complet. Eram în stare de șoc, fără cuvinte”, a amintit Tamrah.

Unii specialiști au afirmat că Giselle ar fi putut trăi până la 30 de ani, alții au susținut că ar fi trebuit să moară de mult. La două luni după diagnostic, Giselle a suferit o intervenție chirurgicală cardiacă, iar medicii au descoperit că inima ei era asemenea unei „farfurii de spaghete” sau a unui „cuib de păsări”, cu mici vene filiforme, care au luat naștere pentru a încerca să compenseze arterele lipsă. După intervenție, un expert a recomandat un transplant de inimă și plămâni, o procedură rară care, de obicei, nu a avut loc la copii.

Tamrah și Joe au decis să nu se efectueze transplantul, și au hotărât să urmeze prescrierea medicilor, care consta în a-i administra fetiței o serie de medicamente. „I-am administrat toate medicamentele, de două ori pe zi. Am luat-o întotdeauna cu mine și nu am scăpat-o din ochi”, a declarat Tamrah.

Giselle era o fetiță strălucită. A învățat alfabetul la doar 10 luni. „Nu a oprit-o nimic. Îi plăcea să meargă la grădina zoologică. Venea cu mine la echitație. A făcut de toate. Suntem o familie cu o mare pasiune pentru muzică, iar Giselle cânta tot timpul”.

Trecând lunile, mâinile, picioarele și buzele fetiței au început să prindă o nuanță albăstruie, semn că inima ei nu funcționa în mod corespunzător. După sărbătorirea celei de-a doua zi de naștere a avut prima viziune cu Isus. S-a întâmplat cu câteva săptămâni înainte de a muri.

„Salut, Isus. Salut, Isus”, a spus fetița, surprinzându-și mama, care a întrebat-o: „Ce vezi, draga mea?” Fără a-i acorda mare atenție mamei, Giselle a repetat salutul: „Salut, Isus”.

Tamrah a spus că a insistat pentru a vedea ce se întâmplă, și a întrebat-o din nou pe fetiță: „Unde este?”. Giselle a răspuns fără ezitare: „Este aici”.

„Fetița devenea din ce în ce mai slăbită”, a spus Tamrah. Mâinele și picioarele au intrat într-o stare de parestezie, iar țesuturile au început să moară. Picioarele, mâinile și buzele erau din ce în ce mai albastre. Familia, care era adunată în jurul patului părinților în care se afla fetița, a asistat-o până în momentul în care aceasta a încetat să mai respire.

„Miracolul meu este că ea a trăit fericită. Fiecare zi petrecută cu ea, a fost pentru mine ca un miracol. Ceea ce îmi dă speranță este faptul că L-a văzut pe Domnul, și acum se află în cer împreună cu El. Știu că este acolo și mă așteaptă”, a concluzionat mama.

Traducere: Liviu Ursu
 

Sursa:www.aleteia.org

Criza căsătoriei este mai gravă decât criza economică!

Francezilor le este frică de șomaj și terorism. Dar poate ar trebui să se teamă mai mult de criza în care se află căsătoria: numărul mariajelor înregistrează cea mai scădere în Franța, după cel de-al doilea război mondial.

Cifrele înregistrate de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în ceea ce privește căsătoriile, publicate la 12 februarie a.c. sunt alarmante: cele 231.225 de căsătorii celebrate în 2013 prezintă o scădere cu 6% într-un singur an și procentul cel mai scăzut înregistrat în perioada postbelică (Francetv info). În 1945, când Franța se afla în ruină, se celebrau 500.000 de căsătorii – mai mult decât dublul celor de azi (în timp ce populația număra la acea vreme 40 de milioane, față de cele 65 de milioane în prezent)! În 70 de ani, cu excepția câtorva creșteri (417.000 în 1972, 300.000 în anul 2000), numărul căsătoriilor a continuat să scadă.

Scăderea merge către 200.000, cifră cu atât mai îngrijorătoare cu cât unul din  5 mariaje înregistrate în 2013 este un remariaj (procentul era de numai 7,8% în 1973). De asemenea,  s-au înregistrat 7.367 uniuni homosexuale ( 10.000 sunt estimate pentru anul 2014 din totalul  celor 241.000 de căsătorii, adică 4%).

Cauze multiple și complexe

Cauzele acestei crize familiale sunt multiple și destul de complexe: bulversarea modului de viață și a mentalităților, munca și autonomia femeilor.– „Aproape 29% dintre femeile născute în 1930 erau deja căsătorite la 20 de ani, față de 1% dintre cele născute în 1990” (Le Télégramme) – reticența față de un angajament, nevoia de securitate în fața viitorului, creșterea vârstei la care se realizează căsătoria – 30 de ani în medie azi, față de 24 în anii ’80 (ActuOrange).

Înmulțirea divorțurilor joacă în mod clar un rol important în ceea ce privește teama legată de un angajament: în același an 2013 s-au înregistrat 125.000 de divorțuri, adică mai mult de jumătate din numărul căsătoriilor încheiate. Or, aceste rupturi, cumulate cu boom-ul „uniunilor libere” (24% dintre aceste cupluri în Ile-de-France) au drept consecinţă explozia familiilor monoparentale, unde mama își crește, în general, singură copiii. Absența tatălui, singurătatea și sărăcia mamelor, familiile destrămate și „refăcute” sunt fructul amar al revoluției sexuale din ’68.

Un veritabil cancer social

Dacă familia este celula de bază a societății, răul care o afectează încă de la origine, căsătoria, este un adevărat cancer social, mult mai îngrijorător decât criza economică. Dar nu e suficient să recunoaștem simptomele bolii pentru a pune un diagnostic: trebuie să mergem la surse. Oare de ce instituția căsătoriei, care reprezenta o țintă pentru adepții „revoluției” din ’68,  nu a reușit să depășească această discreditare . De unde această lipsă de încredere generalizată față de jurământul solemn și public al fidelității, care stă la baza alianței nupțiale?

Ar fi mai întâi vechiul vis romantic al unei iubiri libere și inventive, renăscând fără încetare, vis cu atât mai contrar fidelității și indisolubilității inerente angajamentului căsătoriei („Până ce moartea ne va despărți”) cu cât strămoşii noștri nu au fost nici ei fideli promisiunilor făcute. Se știe, de asemenea, că jurământul ar trebui „ținut” timp de mai multe decenii: creșterea duratei de viață împinge orizontul vieții de cuplu către o jumătate de veac.

Posibilitatea de a-ți reface viața

Dar, înainte de toate, ar trebui să vorbim de individualismul, ca să nu spunem autismul, care stă în spatele acestei crize a căsătoriei; comportamentul cel mai dăunător, prin caracterul său asocial. Ne concepem dragostea în doi ca și cum am trăi pe o insulă pustie. Vrem să ne „inventăm” dragostea fără ca familia, societatea, Biserica să aibă vreun cuvânt de spus. Vrem să „ne realizăm” prin suprapunerea a două comportamente subiective, fără deschidere către societate, către viață, către Dumnezeu. Vrem totul, imediat, fără să lăsăm relației timpul necesar să se maturizeze, fără a lăsa loc liberului consimțământ. Vrem ca sexualitatea să dea sens relației, în timp ce relația ar trebui să să fie cea pe care se bazează sexualitatea.  Și cum asemenea relații nu pot funcționa multă vreme, am vrea să fie posibil să „ne refacem viața” printr-o nouă legătură, ca și cum prima n-ar fi existat niciodată, ca și cum am putea șterge totul… Rezultatul: toată lumea suferă, începând cu copiii, pasați dintr-o parte în alta, de la mamă la tată.

Și totuși, chiar dacă vremurile se schimbă, natura umană rămâne aceeași. „Modernitate” sau nu, fiecare aspiră, astăzi ca și ieri, să fie „lovit”  de o dragoste totală și fără rezerve, care lasă suficient loc sentimentului și sexualității, libertății și fidelității și, de asemenea, unei intimități apte să se deschidă vieții și societății. Această aspirație este, fără îndoială, mai puternică decât a fost vreodată; însă, din cauza tuturor acestor drame intime care minează societatea noastră și culminând cu estomparea identității sexuale, ea pare irealizabilă. Nu mai îndrăznim să credem în posibilitatea unei alianțe armonioase și durabile între un bărbat și o femeie.

Responsabilitatea creștinilor în fața destrămării alianței

„Alianța” este un cuvânt biblic, un cuvânt creștin. Este drumul alianței pe care societatea noastră „postcreștină” l-a pierdut: Criza credinței stă la baza crizei mariajului și a familiei. Provocarea le este așadar adresată creștinilor, deschizători de drumuri, „sarea pământului” și „lumina lumii”. Creștinilor le revine datoria să dea exemplul unui angajament total și fără rezervă în sacramentul căsătoriei sau în celibat, după vocația fiecăruia. Cuplurile  creștine ar trebui să arate că te căsătorești nu doar „din iubire”, ci pentru iubire, acceptând lucrurile mărunte ale vieții cotidiene, atențiile, eforturile, sacrificiile, iertările reciproce, plăcerile împărtășite. Creștinii să-și sporească luciditatea, mai mult ca odinioară, în ceea ce privește provocările iubirii umane; dar, înainte de toate, să-și pună toată încrederea în lucrarea divină: „bărbatul și femeia sunt creația Lui”

În fața acestei rupturi a alianței, responsabilitatea noastră este imensă, dar nu are nimic apăsător, atâta vreme cât ne punem în centrul Alianței: cu credință, cu toată încrederea, în mâinile lui Dumnezeu.

de Philippe Oswald, www.aleteia.org 

Sursa:stiripentruviata.ro

Monedă din argint la 130 de ani de la naşterea Cardinalului Iuliu Hossu

Un comunicat cu data de ieri, 27 februarie, anunţă că, „în conformitate cu prevederile Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, începând cu data de 2 martie 2015, Banca Naţională a României va lansa în circuitul numismatic o monedă din argint dedicată aniversării a 130 de ani de la naşterea lui Iuliu Hossu”.

Moneda va avea valoarea nominală de 10 lei, va fi din argint, fiindu-i indicate în comunicat următoarele caracteristici: titlu – 999‰; formă – rotundă; diametru – 37 mm; greutate – 31,103 g; calitate – proof; cant – zimţat. Aversul monedei redă Catedrala greco-catolică „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, valoarea nominală „10 LEI”, stema României, anul de emisiune „2015” şi inscripţiile „ROMANIA” şi «CATEDRALA „SCHIMBAREA LA FATA” – CLUJ-NAPOCA». Reversul monedei prezintă portretul Cardinalului Iuliu Hossu, anii între care a trăit „1885”, „1970” şi, la exterior, inscripţia în arc de cerc „CARDINALUL IULIU HOSSU”.

Monedele din argint, ambalate în capsule de metacrilat transparent, vor fi însoţite de broşuri de prezentare a emisiunii numismatice, redactate în limbile română, engleză şi franceză. Broşurile includ certificatul de autenticitate, pe care se găsesc semnăturile guvernatorului Băncii Naţionale a României şi casierului central. Tirajul acestei emisiuni numismatice este de 250 monede. Preţul de vânzare, exclusiv TVA, pentru moneda din argint, inclusiv broşura de prezentare, este de 350,00 lei/buc. Monedele din argint dedicate aniversării a 130 de ani de la naşterea lui Iuliu Hossu au putere circulatorie pe teritoriul României. Punerea în circulaţie, în scop numismatic, a acestor monede din argint se realizează prin sucursalele regionale Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş ale Băncii Naţionale a României.

Cardinalul Iuliu Hossu a fost fiu de preot greco-catolic, ajungând în 1917 Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj, mai apoi de Cluj-Gherla, prin mutarea scaunului episcopal în 1930 de la Gherla la Cluj. În 1969 a fost creat Cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea, în contextul în care Biserica Greco-Catolică fusese desfiinţată juridic iar toţi Episcopii, o parte din cler şi din credincioşi, aruncaţi în închisoare. Aflat în domiciliu forţat, Episcopul Iuliu Hossu a refuzat să meargă la Vatican pentru a primi însemnele, căci ar fi însemnat să îşi părăsească ţara. A preferat să rămână la Căldăruşani, în arest la domiciliu, de unde în chip spiritual şi-a continuat vizitaţiile canonice prin parohiile Eparhiei de la cârma cărora fusese înlăturat prin arestare. A murit în 1970, numirea lui în Colegiul Cardinalilor fiind făcută publică după 3 ani, în 1973.

Sursa:bru.ro

Gratuit : filme romanesti online #2

De ce 2? Prima recomandare a venit in acest articol din 2013, posibil ca multi dintre voi sa-l fi uitat sau sa nu-l fi gasit intre timp (fiind abonati la newsletter nu va scapa nimic, trebuie doar sa cititi zilnic ceea ce va trimitem).

Veti putea gasi filmele : 

• Domestic de Adrian Sitaru (lungmetraj, 2012)
• Chefu’ de Adrian Sitaru (scurtmetraj, 2012)
• Un alt Crăciun de Tudor Giurgiu (scurtmetraj, 2012)
• 8 Martie de Alexandru Belc (documentar, 2012)
• …..

Lista completa poate fi gasita aici.

Vizionare placuta!

Sursa

Când părinţii rănesc... Scrisoare emoţionantă a unei fiice către mama ei

“Draga mama,
 
Nu am prea multe amintiri de cand eram foarte mica.

Pastrez din perioada aceea doar cateva franturi neclare: covorul cu dungi pe care ma jucam in camera mea, cana rosie din care beam lapte in fiecare dimineata, faptul ca mi-era frica de subsolul blocului, bolovanul acela mare pe care imi placea sa ma urc in drum spre gradinita...

Cam astea ar fi toate amintirile mele de pana la varsta de 5 ani. Sau, mai exact, astea AS VREA sa fie toate amintirile mele de pana la varsta de 5 ani. Pentru ca, din pacate, nu sunt toate. Mai am si altele:

- mi-amintesc, de exemplu, si cand ti-am varsat cafeaua in poala (alergam prin casa) si tu ai bombanit ca pentru tine, in timp ce te stergeai nervoasa: “Ce mi-o fi trebuit mie copil?”

- mi-amintesc si cand m-am incurcat la poezia pe care o repetam pentru serbare si tu ai exclamat, punandu-ti mainile in cap: “Of, toanta mai esti!”

- mi-amintesc si cand m-am imbracat intr-o dimineata cu dresul invers si tu l-ai intrebat pe tata, oarecum resemnata: “Oare cum o sa se descurce fata asta in viata?”   

Da, mi-amintesc si lucrurile acestea. Ele mi-au ramas cumva fixate in minte si – iata – le revad foarte clar si acum, desi au trecut aproape 20 de ani de cand s-au intamplat. Si sa stii ca nu le-am uitat niciodata.

Poate ca erai stresata de ceva in momentele acelea. Poate ca aveai prea multe treburi de rezolvat, si la serviciu, si acasa. Sau poate ca, pur si simplu, te durea capul si chiar n-aveai nevoie de boacanele mele.

Dar nu trebuia sa te descarci pe mine. Eram doar un copil care habar n-avea de problemele tale (oricum nu le-ar fi inteles), dar care, din nefericire, a trebuit sa incaseze niste remarci complet nepotrivite pentru lumea lui.

M-au afectat acele remarci? Nu stiu, posibil. Poate ca remarcile acelea m-au descurajat intr-o oarecare masura. Poate ca ele m-au facut mai timida. Poate ca din cauza lor nu m-am «descurcat in viata».

Repet, nu stiu daca si in ce fel m-au afectat acele remarci. Dar, oricum, faptul ca mi le amintesc si astazi, dupa 20 de ani, trebuie sa insemne ceva.

Ceea ce stiu in schimb foarte clar, cu maxima certitudine, este ca mi-ar fi placut ca tu sa nu le fi spus niciodata.

Si la fel de clar stiu ca eu nu voi spune niciodata, in nicio circumstanta, ceva asemanator copilului meu. Si asta deoarece sunt convinsa (din propria mea experienta) ca o remarca dura, sarcastica sau umilitoare este ultimul lucru pe care trebuie sa-l auda un copil.

Da, te cert putin. E o cearta inversa daca vrei, de la copil la parinte, si nu o cearta obisnuita, de la parinte la copil. Dar ca orice cearta de acest gen, ea are doar rolul de a aseza lucrurile pe cel mai bun fagas. Atat. Si sunt sigura ca intelegi acest lucru.

Esti mama mea si te iubesc oricum.
Asa cum stiu ca si tu ma iubesti oricum.


Cu drag,
Copilul tau”

Sursa:http://www.parinti-copii.humanmedia.ro

Circulara PF Lucian referitoare la orele de religie din școli

Iubiți Confrați întru Preoție!
Iubiți Frați și Surori în Cristos!

Europa zilelor noastre se confruntă cu o criză acută a valorilor, însă lucrarea lui Cristos în Biserica este și astăzi izvor  de speranță și de încredere pentru lumea în care trăim. În acest proces complex și, totodată, tainic, care este educația tinerilor, Biserica nu face decât să pună în practică ceea ce Dumnezeiescul Ei Întemeietor i-a cerut: Mergând, învățați toate neamurile (Mt 28, 19). Biserica suplinește, însă nu poate să substituie educația pe care cuvine-se a o oferi familia tinerelor vlăstare, și, totodată, în acest proces educativ colaborează cu autoritatea civilă, cu care împreună năzuiește pentru desăvârșirea binelui comun.

În felul acesta, considerăm că Statul are datoria, în virtutea libertății religioase pe care fiecare cetățean o are, să creeze și să garanteze condițiile propice pentru ca cetățenilor români care nutresc o anumită convingere religioasă să poată să li se asigure o adecvată educație, în coerență cu propriile convingeri de conștiință.

Conform noii Legi privind Educația Națională, începând cu anul școlar 2015-2016 acest lucru va fi posibil doar dacă părinții sau întreținătorii legali vor solicita în scris conducerii școlii ora de religie pentru copilul lor. Pentru viitorul anul școlar 2015-2016 solicitările pentru ora de religie pot fi depuse la direcțiunea școlilor doar pana la 06 martie 2015. De aceea rugăm cu insistență ca toți părinții sau întreținătorii legali să respecte această cerință a Statului Român și să depună în timp util solicitarea pentru ora de religie. În caz contrar copiii noștri nu vor mai primi educație religioasă în școală.

Preaonorați și Preacucernici confrați în Preoție!

Considerăm că libertatea de religie trebuie percepută ca o posibilitate de a lua decizii în lumina adevărului. Prin urmare, Va îndemn pe fiecare să faceți cunoscută credincioșilor noștri situația în care ne aflăm și să le explicați clar această problemă. Totodată, în discuțiile private pe care le aveți, informați-i cât mai bine pe credincioși asupra acestor aspecte și a riscurilor care le presupun.

Cerând bunului Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Preacurate, darul înțelepciunii peste toți tinerii și peste toate familiile creștine pentru a răspunde cu încredere și umilinţă la provocările lumii de astăzi, rămânem uniți în rugăciune și în comuniune de slujire.

Cu arhierească binecuvântare,

               
+ Lucian  Cardinal  Mureșan

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma
Arhiepiscop și Mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș

Blaj, 28 februarie 2015

Sursa:bru.ro