„Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului[…] Daniel a zis îngrijitorului […]: «Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut.»” – Daniel 1:8-12

De la șuncă și conserve cu carne, până la mezeluri, cârnați și slănină, sortimentele de carne procesată sunt cancerigene pentru oameni și au fost încadrate în aceeași grupă de risc cancerigen ca țigările, alcoolul, arsenicul și azbestul, potrivit celui mai recent raport al Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC), din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Experții IARC au trecut în revistă peste 800 de cercetări, care au analizat efectele consumului de carne procesată și de carne roșie asupra dezvoltării mai multor tipuri de cancer. Pe baza dovezilor obținute au încadrat carnea procesată (supusă unor procese precum sărare, fermentare, uscare, afumare) în grupul care conține cei mai periculoși factori de risc pentru cancer (Grupul 1).

Experții IARC avertizează că un consum de numai 50 de grame de carne procesată poate crește cu 18% riscul dezvoltării cancerului colorectal. „La nivel individual, riscul de dezvoltare a cancerului colorectal din cauza consumului de carne procesată rămâne mic, dar acest risc crește în funcție de cantitatea de carne consumată”, a declarat dr. Kurt Straig, directorul programului IARC, care evaluează factorii ce pot in uența riscul apariției cancerului.

Carnea roșie (care include carnea de oaie, miel, capră, vită, vițel, porc și cal) a fost încadrată în categoria factorilor „posibil cancerigeni pentru oameni” (Grupa 2A). Dovezile sugerează o asociere a consumului de carne roșie cu riscul de dezvoltare a cancerului colorectal, însă nu la fel de puternică precum cea observată în cazul consumului de carne procesată. Potrivit estimărilor autorilor, circa 100 de grame de carne roșie consumată zilnic ar putea crește riscul dezvoltării acestui tip de cancer cu 17%. Consumul de carne roșie a fost asociat și cu pericolul de cancer pancreatic și de prostată.

Semnele Timpului

„Isus le-a zis: «Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu,şi odihniţi-vă puţin.» Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” – Marcu 6:31

Inima noastră este foarte inteligentă. În fiecare zi, ea pompează în tot organismul suficient de mult sânge pentru a umple un vagon-cisternă. La fiecare 24 de ore, consumă suficient de multă energie pentru a excava 20 de tone de cărbune și a le transporta pe o platformă înaltă de 2 metri. Inima execută acest incredibil volum de muncă timp de 50, 70 sau poate 90 de ani.

Dr. Walter B. Cannon, de la Harvard Medical School, explică acest proces: „Cei mai mulţi oameni își imaginează că inima funcţionează tot timpul. În realitate, există o perioadă clară de odihnă după ecare contracţie. Atunci când inima are un puls regulat de 70 de bătăi pe minut, ea nu lucrează de fapt decât 9 ore din 24. Per total, perioadele de odihnă cumulează 15 ore pe zi.”

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Winston Churchill, în vârstă de aproape 70 de ani, era capabil să muncească 16 ore pe zi, conducând acţiunile Imperiului Britanic pe timp de război. O performanţă fenomenală. Secretul său? Lucra în pat în ecare dimineaţă până la ora 11: citea rapoarte, dicta ordine, dădea telefoane și ţinea conferinţe importante. După masa de prânz, se întorcea în pat și dormea o oră. Seara se întorcea din nou în pat și mai dormea 2 ore, înainte de a lua cina la ora 8. El nu vindeca epuizarea. El o prevenea. Pentru că se odihnea des, era capabil apoi să continue să lucreze, proaspăt și eficient, mult timp după miezul nopţii.

Sursa

 „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” 2 Corinteni 4:16

Machiajul poate face minuni pentru psihicul feminin, pentru felul în care se percepe cea care îl poartă şi pentru gradul ei de încredere în sine. „Cercetările sugerează că femeile se pot simți obiectificate de machiaj, iar pentru aceste femei, orice potențial avantaj ar putea fi deturnat de neplăcerea de a-l purta”, scrie dr. Nancy Etcoff, cercetător în psihologie la Spitalul General Massachusetts.

Folosirea machiajului poate crea însă dependență. Aşa a pățit Ambreen Irgan, o tânără de 25 de ani. „Dacă nu am cosmeticele potrivite care se asortează ținutei mele ori dacă mi s-a terminat un produs important, precum fondul de ten, prefer să stau în casă”, a mărturisit ea.

Prețul frumuseții este plătit inclusiv cu propria sănătate, pentru că multe cosmetice conțin compuşi periculoşi pentru organism. Statisticile arată că anual, femeile absorb circa 2,3 kilograme de substanțe toxice numai prin utilizarea regulată a produselor de înfrumusețare. De exemplu, Ambreen a povestit cum folosirea pe perioade lungi a rimelului îi provoca migrene cumplite. La început a crezut că este doar o coincidență, iar mai târziu a încercat să schimbe marca produsului, însă durerile groaznice de cap au persistat, până când a renunțat complet la acesta.

Parabenii, ftalații, formaldehidele, etanolaminele sau metalele grele sunt doar câțiva dintre compuşii care se regăsesc pe multe etichete ale produselor cosmetice şi de îngrijire intens folosite. Iar printre efectele lor dăunătoare se numără apariția tumorilor, infertilitatea, creşterea toxicității la nivelul organelor sau afectarea sistemului imunitar.

Semnele Timpului

„Sunt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.” – Psalmul 119:141

Când ești adolescent, aprecierile prietenilor contează uneori mai mult decât orice altceva. Și când acestea sunt înlocuite de batjocură, e ușor să te scufunzi în sentimentul că ești lipsit de valoare.

La doar 3 ani, Dominic a fost diagnosticat cu leucemie, iar tratamentul chimioterapic pe care l-a urmat, deși a durat cât o treime din viața lui, nu l-a făcut niciodată pe Dominic să se plângă. Duritatea intervenției chimice i-a încetinit însă ritmul de creștere, iar colegii au râs de el că e prea scund.

Supărat de ironiile colegilor, micuțul Dominic a scris o postare pe Instagram care a devenit rapid virală. În ea, băiețelul le spunea celor care au râs de el: „Oi fi eu scund, dar e mai bine să fii scund decât să fii mort… am avut cancer (în cazul în care nu știți, este MORTAL). Îmi place cine sunt acum și sunt foarte norocos că sunt încă în viață. Iar toți cei care vă credeți uriași, să știți că nu e cel mai grozav lucru de pe lume (puteți dezvolta probleme). Nu trebuie să fii înalt ca să câștigi. Și eu puteam să fiu înalt, însă Dumnezeu mi-a încetinit creșterea, ca eu să devin cea mai bună persoană care pot deveni. Gândiți-vă la asta înainte să numiți pe cineva scund…”

Impresionați au fost și jucătorii de fotbal american de la Philadelphia Eagles, care l-au invitat pe Dominic la un antrenament al lor. „Eu am 1,98 cm înălțime, însă mă uit în sus la acest puști”, declara Brandon Blair, unul dintre jucătorii echipei.

„Copiii și oamenii ca el ne inspiră pe noi toți”, a spus Blair.

Sursa

Sfaturi practice pentru a recupera pacea interioară

de Jesús Genaro Pérez

          Iată șapte recomandări practice pentru a regăsi pacea în inimile noastre:

1. Programați-vă și planificați-vă viitorul, dar să nu devină o obsesie

          Unul dintre lucrurile care ne condiționează cel mai mult este anxietatea sau preocuparea pentru viitor, care ne „răpește” din prezent. „Ce se va întâmpla mâine?” De acest lucru trebuie să vă ocupați, nu să vă îngrijorați. Trebuie să faceți planuri, însă fără a fi obsedați de viitor. Dyer a scris: „Toate nevrozele noastre sunt consecință a faptului că nu trăim momentul prezent”. Iar Isus Cristos a spus: „Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei” (Mt 6, 34).

2. Meditați asupra a ceea ce este ideal, menținând o acceptare calmă a ceea ce este real

          Trebuie să muncim pentru a atinge valoarea maximă, pentru a atinge performanța, dar cu condiția ca realitatea să nu ne dezămăgească. Să ne amintim de rugăciunea seninătății: „Dumnezeule dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile acolo unde este posibil, și înțelepciunea de a cunoaște diferența”. Ne putem însuși și aceste cuvinte: „Dacă nu ar trebui să existe roade, ar fi de ajuns frumusețea florilor. Dacă nu ar trebui să existe flori, ar fi de ajuns umbra frunzelor. Dacă nu ar trebui să existe frunze, ar fi de ajuns chiar și numai semănatul”.

3. Renunță la ideea de a avea întotdeauna dreptate

          Unul dintre lucrurile care ne dezbină cel mai mult este reprezentat de interminabilele discuții ideologice și politice. Ajungem să pierdem chiar și prețioasele relații de familie sau de prietenie pentru discuțiile în care dorim să ne impunem „gândirea noastră”, adevărul nostru. Ar fi mai bine să trăim în pace și să dormim liniștiți, decât să trebuiască să avem dreptate cu orice preț și să ne impunem punctul nostru de vedere.

4. Învățați să spuneți „Nu”

          „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este” (Mt 5, 37­). A spune „da” pentru a-i face pe plac cuiva sau de teamă pentru a nu pierde iubirea sau prietenia sa, nu este doar un atac împotriva ta, ci este și o sursă de stres și de disconfort care în final deteriorează orice lucru. Cunoaște-ți-vă limitele, acționați ținând cont de ele și respectați-le. Cine vrea foarte multe, nu se alege cu nimic.

5. Nimeni și nimic să nu devină o obsesie

          Obsesia răpește pacea și vă împiedică să vă bucurați de celelalte lucruri. Un sinonim al obsesiei ar putea fi dependența sau atașamentul. În spatele fiecărei suferințe este o legătură pe care, dacă o veți desface, veți putea recâștiga libertatea și pacea.

6. Elimină spațiul pentru „informație” și adaugă spațiu pentru formare, pentru divertisment și pentru relațiile interpersonale directe

          „Ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude” (Sir 1, 8). Suntem asaltați de informații, suntem victimele unei dependențe care ne conduce să știm totul din presă, radio, televiziune, internet. Acest exces de informații ne sustrage timpul și spațiul alocat formării personale, divertismentului sănătos, spiritualității, petrecerii timpului în familie și cu prietenii... pe scurt, ne privează de pace. Trebuie recuperat timpul pentru arte, pentru cultură, dar mai ales pentru întâlnirile personale. O persoană virtuală nu poate înlocui niciodată privirea și îmbrățișarea unei persoane reale.

7. Rugați-vă

          „Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nicio grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Cristos Isus” (Fil 4, 4-7).

          Fă din mine un instrument al păcii Tale (rugăciune atribuită Sfântului Francisc de Assisi).

O, Doamne! Fă din mine un instrument al păcii Tale:

unde este ură, eu să aduc iubire,

unde este ofensă, eu să aduc iertare,

unde este neînțelegere, eu să aduc credință,

unde este greșeală, eu să aduc Adevărul,

unde este disperare, eu să aduc pacea.

Unde este tristețe, eu să aduc bucuria

unde este întuneric, eu să aduc lumina,

O, Maestre! Fă ca eu să nu caut multe:

Să-i înțeleg pe alții, decât să fiu înțeles,

Să-i iubesc pe alții, decât să fiu iubit.

Pentru că:

Dacă: dăruind vei dobândi:

Când iert, atunci primesc Iertare:

Când mor, voi învia la Viața Veșnică. Amin.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa:it.aleteia.org

Câteva recomandări pentru a învăța să ierți greșelile propriului partener

          Partenerul meu a comis o greșeală gravă, cum să învăț să-l iert pentru a relansa relația noastră?

          În cartea „Puterea terapeutică a iertării”, Alberto D'Auria explică unele „terapii” care se pot activa pentru a „salva” un cuplu într-un moment de mare dificultate.

          Relația, de fapt, după cum explică autorul, este o formă de legătură complet diferită de toate celelalte, cum ar fi de exemplu prietenia, care implică persoanele într-un alt mod, lăsându-le o oarecare independență și o mai mare detașare. Într-o relație sentimentală însă, raportul dintre parteneri asumă o valoare diferită, deoarece gradul de implicare este total.

Elementul esențial al cuplului

          Uneori, viața de zi cu zi ne determină să ne confruntăm cu chestiuni dificile, motiv pentru care nu există vreun cuplu care să nu fi experimentat în vreun fel sau altul conflictul, în ciuda intențiilor bune și a stării de spirit.

          Apare evident că iertarea devine necesară, prezentându-se ca un element esențial al stării de bine cu sine însăși și în relația cu ceilalți. Iubirea noastră nu poate exista în afara dinamicii iertării, deoarece într-o relație toți pot să greșească și nimeni nu este scutit de erori.

Recunoașterea greșelilor pentru a deveni mai buni

          Să ne gândim, de exemplu, la cei care își jignesc soțiile fără a le cere iertare, și nu își dau seama că le rănesc, deoarece sunt convinși că dreptatea este de partea lor. Treptat, aceste atitudini se vor încheia prin îndepărtarea soțiilor, creând o distanță care ar putea duce la o ruptură. Recunoașterea greșelii și cererea iertării reprezintă două momente de la care se poate reîncepe o construcție mai bună a relației conugale.

Patru cauze de eșec

          Există patru factori care, de obicei, fac cuplul să intre în criză:

          1. După etapa de îndrăgosteală apare un fel de deziluzie și dezamăgire prin descoperirea faptului că relația nu este așa cum partenerii și-au imaginat-o;

          2. Ruperea pactului. Fiecare cuplu își fundamentează relația pe o serie de condiții care sunt specificate în mod clar „Vai de tine dacă mă vei trăda!”, în timp ce altele rămân „nespuse” și sunt de la sine înțelese pentru ca povestea de iubire să poată continua fără probleme. De obicei partenerii nu-și spun: „Dacă devii o persoană violentă nu te mai vreau”, deși se gândesc la acest lucru.

          3. Evenimentele vieții care depășesc pragul tolerabilității sau care sunt experimentate pe neașteptate: de exemplu, nașterea unui copil cu handicap.

          4. Creșterea evolutivă a unui singur partener. Dacă unul dintre cei doi parteneri se schimbă datorită unei creșteri a gradului de conștientizare sau de maturitate, celălalt nu-l mai recunoaște: „Nu este aceasta persoana cu care m-am căsătorit”.

Terapia adecvată

          În acest moment partenerul trebuie să fie capabil să activeze terapia adecvată. Atunci când suntem răniți de cineva pe care îl iubim sau în care avem încredere, fie că este vorba despre o minciună, despre o trădare, despre un refuz sau despre o insultă, ne este extrem de dificil să trecem peste aceasta.

          În schimb, premisa corectă a iertării nu reprezintă negarea responsabilității persoanei care ne-a rănit sau justificarea comportamentului său neadecvat. Persoana se poate ierta fără a-i scuza comportamentul. Iertarea este mai presus de toate un gest de iubire care se concretizează înspre sine însăși, deoarece îți permite să te eliberezi de gândurile și de sentimentele disfuncționale, pentru a te concentra asupra aspectelor pozitive și constructive.

De la neînțelegeri la sensibilitate

          Iertarea devine importantă pe parcursul unui itinerariu presărat de neînțelegeri mici sau mari. Experiențele lacrimilor, conflictelor, crizei cuplului sunt semne ale fragilității umane și, prin urmare, iertarea devine acea realitate „tipic umană” care oferă posibilitatea de a construi punți peste prăpăstii și de a reparcurge străziile care păreau întrerupte definitiv. Acest lucru devine posibil doar atunci când ne educăm să fim sensibili.

Nu, durității inimii și egocentrismului

          Sensibilitatea este împotriva a două atitudini împărtășite pe scară largă și de multe ori legate între ele: duritatea inimii, înțeleasă ca o închidere totală în fața concepțiilor celuilalt, și egocentrismul, înțeles ca o absorbire de sine, care se manifestă printr-un refuz de dialog și de ascultare a celuilalt. Sensibilitatea în schimb, reprezintă flexibilitate, deschiderea inimii, disponibilitate în fața schimbării.

Privirea îndreptată către Dumnezeu

          Iertarea fără sensibilitate ar fi lipsită de dinamica sa afectivă, iar sensibilitatea fără iertare ar risca să fie redusă la un episod de natură doar emoțională sau superficială.

          Pentru a trăi în profunzime această experiență, cuplul creștin trebuie să-și îndrepte privirea spre Dumnezeu, care este milostivire. În acest fel, iertarea devine un semn tangibil al iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Curaj și determinare!

          Partenerul rănit trebuie să știe că iertarea nu banalizează iubirea, ci o reînnoiește, purificând în interiorul nostru tendința de a arunca doar asupra celuilalt partener responsabilitatea pentru ceartă. Ca orice proces, chiar și iertarea cere curaj și determinare.

Victoria iubirii

          Apare evident că iertarea reprezintă un element esențial în viața noastră și în relația cu ceilalți. Iubirea este viață, iar dacă viața nu este alimentată, moare.

          Iubirea acordă vieții o valoare deplină în fiecare moment. Ea este strâns legată de structura persoanei. Sentimentul de a se simți iubit este cel care dă continuitate propriei vieți.

          Traducere și adaptare: Liviu Ursu

Sursa

La începutul anului liturgic bizantin - Creaţia cântă coborârea lui Dumnezeu

De Manuel Nin

Ziua de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, stabilită pentru 1 septembrie de papa Francisc, coincide în tradiţia liturgică bizantină cu începutul anului. Este luna ultimelor recolte şi a începutului pregătirii pentru un nou ciclu al vegetaţiei, deci un moment propice pentru a-i mulţimi lui Dumnezeu pentru providenţa faţă de toată creaţie şi mai ales pentru opera răscumpărării în Cristos, întrupându-se pentru a duce la unitate şi a-i reconcilia pe oameni în el însuşi. În aceeaşi zi se celebrează sărbătoarea sfântului Simeon Stilitul, care a trăit în Siria în secolul al V-lea ca monah şi singuratic pe o stâncă.

În textele liturgice se scoate în evidenţă cum lauda creaţiei întregi provine din pătimirea, moartea şi învierea lui Cristos, mister care reînnoieşte omul şi creaţia: "Tu cu voinţa ta faci toate lucrurile şi le transformi şi cu pătimirea ta schimbi umbra morţii în viaţă veşnică, o, Cuvânt al lui Dumnezeu, pe noi toţi, lucrările tale, neîncetat ca Domn te celebrăm şi te preaînălţăm în toţi vecii. Din coasta ta străpunsă picăturile din izvorul divin al sângelui tău dătător de viaţă, o, Cristoase, picurând pe pământ conform economiei ai replăsmuit pe cei născuţi din pământ".

În sânul Mariei, aproape nou paradis şi nou cuptor, omul este replăsmuit şi recreat în Cristos: "Noi credincioşii te contemplăm, o, Născătoare de Dumnezeu, ca un cuptor spiritual: aşa cum i-a salvat pe cei trei tineri, tot aşa cel care este preaînălţat m-a replăsmuit în întregime pe mine, omul, în sânul tău, el, Dumnezeul părinţilor". Şi creaţia însăşi participă cu omenirea la misterul răscumpărării: fiind despicat vălul templului în faţa crucii lui Cristos, soarele se întunecă şi se învăluie în întuneric prin pătimirea sa până când mormântul său străluceşte: "Mormântul tău, izvor al învierii noastre, o, Cristoase, s-a revelat aducător de viaţă, mai frumos decât paradisul, mai strălucitor decât orice pat regal".

Misterul întrupării, "coborârea lui Dumnezeu" cântată de liturgia bizantină, este cauza şi izvorul laudei îngerilor şi a tinerilor în cuptorul, imagine a omenirii şi a întregii creaţii: "Glorioasa umilire, bogăţia divină a sărăciei tale, o, Cristoase, îi amuţeşte pe îngerii care te văd pironit pe cruce. Focului i-a fost frică într-o zi în Babilon în faţa coborârii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, tinerii, ca şi cum ar dansa pe o pajişte, psalmodiază: Binecuvântat eşti, o, Dumnezeule, Dumnezeul părinţilor noştri".

În liturgie, începutul anului apare ca o nouă creaţie şi este scoasă în evidenţă figura lui Cristos Creator. Pentru aceasta, binecuvântarea sa asupra noului an este văzută ca acţiunea mâinii sale creatoare şi grijulii asupra lumii şi asupra Bisericii: "Tu care ai creat universul cu înţelepciune, Cuvânt al Tatălui care eşti înainte de veacuri şi ai format toată creaţia cu cuvântul tău atotputernic, binecuvântează coroana anului cu bunăvoinţa ta prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor". Unele texte sunt ecou al unui text din evanghelia lui Luca (4,16-22) şi introduc tema lui Cristos învăţător al Bisericii sale: "Tu care odinioară pe muntele Sinai ai scris tablele Legii, tu însuţi, în trup, ai primit la Nazaret o carte profetică de citit, o, Cristoase Dumnezeule, şi deschizând-o învăţai popoarele că în tine s-a împlinit Scriptura. Învăţând rugăciunea de la învăţătura divină dată nouă de Cristos însuşi, strigăm în fiecare zi către Creator: Tatăl nostru, care locuieşti în ceruri, dă-ne nouă astăzi pâine cea de toate zilele, fără a ţine cont de păcatele noastre".

În sfârşit, în rugăciune se invocă ocrotirea Domnului asupra întregii creaţii: "Tu, rege, tu care eşti şi rămâi în veci fără sfârşit, primeşte rugăciunea păcătoşilor care cer mântuire, şi dăruieşte, o, prieten al oamenilor, fertilitate pământului tău, dăruind vreme temperată, prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Făcător al întregii creaţii, care ai pus în puterea ta timpuri şi momente, binecuvântează coroana anului cu bunăvoinţa ta, Doamne, păstrându-ne în pace".

(După L'Osservatore Romano, 1 septembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Sursa:ercis.ro