marți, 13 septembrie 2016

„Când urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc-aş avea toate comorile.” – Psalmul 119:14
Cine este cel mai bun profesor? – Suferința.
Iar cel mai rău profesor? – Plăcerea.
Care este însușirea cea mai rară? – Capacitatea de a da.
Cea mai bună însuşire? – Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificilă însuşire? – Capacitatea de a tăcea.
Care este cea mai importantă însuşire? – Capacitatea de a te ruga.
Care este cea mai necesară abilitate? – Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasă luptă? – Cea fanatică.
Care este obiceiul cel mai neplăcut? – Cheful de ceartă.
Care este obiceiul cel mai nociv? – Vorba multă.
Cine este cel mai puternic? – Cel care se învinge pe sine.
Cine este cel mai slab? – Cel care îi învinge pe alţii.
Cine este cel mai inteligent? – Cel care e conștient că nu știe nimic.
Cine este cel mai sărac? – Cel care iubește banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu? – Cel milostiv.
Cum să te lupţi cu problemele? – Cu speranță.
Iar cu suferinţa? – Cu răbdare.
Care este semnul unui suflet sănătos? – Credinţa.
Care este semnul unui suflet bolnav? – Disperarea.
Care este semnul acţiunilor greşite? – Iritarea.
Care este semnul faptelor bune? – Pacea sufletească.
„După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.” – Iacov 2:26
În apropierea unui râu larg, peste care nu era pod, trăia cândva un bătrân cu frica lui Dumnezeu, ce-și câștiga pâinea trecându-i pe călători, cu barca sa, de pe un mal al râului pe celălalt. Și iată că într-o zi, în timp ce îl trecea cu barca pe un tânăr vorbăreţ și iscoditor, acesta din urmă băgă de seamă că moșul avea scris câte ceva pe fiecare vâslă. Se uită atunci mai bine și, deslușind scrisul, îl întrebă curios:
– De ce ai scris matale pe o vâslă „Credinţă” și pe cealaltă „Fapte bune”?
– Fiindcă acestea două, credinţa și faptele bune, mă conduc în viaţă de când mă știu pe lume, răspunse bătrânul.
Tânărul primi răspunsul cu o anume îndoială și, voind să facă pe deșteptul, spuse cu un aer de mare înţelept:
– Eu unul nu cred că omul are nevoie de amândouă, ci îi este de ajuns și numai una singură ca să se călăuzească în viaţă, după cum îi este firea: dacă alegi calea „faptelor bune”, atunci ești de folos mai degrabă celorlalţi, și mulţumirea de sine îţi vine din afară; iar dacă alegi calea „credinţei”, atunci îţi ești de folos mai degrabă ţie însuţi, și mulţumirea de sine îţi vine dinăuntru.
Bătrânul ridică din sprâncene și nu spuse nimic, părând copleșit de deșteptăciunea sfătoasă a tânărului, dar începu, după o vreme, să vâslească cu o singură vâslă. Barca aproape că nu mai înainta, ci mai mult se învârtea în loc, spre nedumerirea tânărului, care însă pricepu, într-un târziu, ce voise să-i dea de înţeles, fără vorbe, bătrânul: că una este sprijin celeilalte și că una prin alta se împlinesc, căci viaţa omului este după sufletul lui. Fapta bună și credinţa sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul nostru se înalţă în zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singură aripă – cine mai poate zbura?!

luni, 12 septembrie 2016

„Zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră prea sfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu.” – Iuda 1:20-21
Care este cea mai frumoasă zi? Ziua de astăzi.
Care este cel mai mare obstacol? Teama.
Care este cea mai mare greșeală? Abandonul.
Care este cea mai plăcută distracție? Munca.
Care este cea mai mare înfrângere? Tristețea.
Care sunt cei mai buni profesori? Copiii.
Care este prima necesitate? Comunicarea.
Ce te face fericit? A fi util celor din jur.
Care este cel mai frumos cadou? Iertarea.
Care este locul în care te simți bine? Acasă.
Care este drumul cel mai rapid? Calea corectă.
Care este cel mai bun remediu? Optimismul.
Care este forța cea mai mare? Credința.
Care este cea mai detestabilă trăsătură. Fățărnicia.
Care este sentimentul cel mai frumos? Dragostea.
Care este cel mai măreț eveniment? Revenirea.
Cea mai iubită ființă din viața mea? Iisus.

duminică, 11 septembrie 2016

„Dragostea este tare ca moartea.” – Cântarea Cântărilor 8:6
Italvino, de 89 de ani, și Diva, de 80 de ani, brazilieni, cunoscuţi drept oameni credincioși, dedicaţi lui Dumnezeu și semenilor lor, și-au uimit familia, prietenii și cunoscuţii chiar și prin moartea lor. Timp de 65 de ani cât au fost căsătoriţi, nu au stat nici măcar o zi unul fără celălalt, iar timpul petrecut pe patul de spital nu a fost o excepţie.
Italvino suferea de leucemie și era internat în spital, iar Diva făcea tratament cu chimioterapie, din cauza unei tumori. La începutul lunii octombrie a anului 2014, când starea sănătăţii ei s-a înrăutăţit, personalul spitalului le-a oferit paturi alăturate, pentru a putea petrece mai mult timp împreună. Italvino a murit ţinându-și soţia de mână, iar 40 de minute mai târziu a murit și Diva.
„După ce a murit bunicul, mătușa mea i-a șoptit bunicii la ureche vestea aceasta, iar în acel moment am putut citi pe faţa ei pace”, povestește Rafael, nepotul celor doi. Pentru el, bunicul Italvino, „un om drept și corect”, și bunica Diva, „o femeie dulce”, erau cel mai romantic cuplu pe care l-a văzut vreodată, iar dragostea lor, cea mai sinceră și pură. În mijlocul durerii, familia simte totuși liniște și pace pentru că cei doi au murit împreună; potrivit declaraţiilor familiei, niciunul dintre ei nu ar fi putut să suporte durerea de a trăi fără celălalt.

sâmbătă, 10 septembrie 2016

vineri, 9 septembrie 2016

O scrisoare de dragoste pentru tine (nu îți imaginezi de la cine)

„Vorbește cu mine, eliberează-te de greutățiile și friciile tale. Am mereu timp pentru tine”

De Oleada Joven

Fiul meu,
Probabil nu mă cunoști, dar Eu știu totul despre tine. Știu când te așezi și când te ridici, cunosc fiecare pas pe care-l faci și știu numărul exact al firelor de păr al capului tău, pentru că ai fost făcut după  chipul Meu. Te-am cunoscut înainte ca tu să te naști, te-am ales încă de la început, nu ai fost o eroare, întrucât fiecare zi a vieții tale este scrisă în Cartea Mea. Ai fost creat într-un mod minunat, Eu te-am alcătuit în pântecele mamei tale.

Cine nu mă cunoaște mă prezintă în mod greșit, nu sunt nici departe și nici supărat, ci sunt expresia perfectă a iubirii, manifestată în Fiul Meu Isus...și dorința Mea este să te iubesc, pur și simplu deoarece ai fost creat ca să fii fiul Meu și Eu să fiu Tatăl tău.

Eu sunt sunt cel care cunoaște fiecare nevoie a ta, planul meu pentru viitor este plin de speranță. Eu te iubesc cu o iubire eternă. Sunt aproape de tine să te salvez, în tine mă desfătez și mă bucur.... Nu voi înceta niciodată să-ți dăruiesc binele: dacă asculți cuvântul Meu și trăiești după el, vei fi comoara Mea prețioasă.

Vreau din toată inima Mea și din tot sufletul Meu ca tu să prosperi, vreau să-ți arăt lucruri mari și minunate. Dacă mă cauți din toată inima mă găsești.... Caută alesul tău în Mine și eu îți voi dărui după inima ta. Eu sunt cel care face să prindă viață în tine ceea ce vrei. Sunt puternic, și pot să fac multe lucruri pentru tine, mult mai multe decât îți poți imagina.

Sunt Tatăl căre te consolează în orice împrejurare, sunt alături de tine atunci când sufletul tău este rănit. Văd că uneori ești foarte departe de Mine, și îmi e frică să nu te pierd pentru totdeauna. Ieri te-am văzut foarte trist și aș fi vrut să îndepărtez de la tine tristețea. Am strigat, dar nu ai venit să mă cauți. Te-am văzut vorbind cu prietenii tăi, iar apoi am mers împreună cu tine pe drumul spre casă.  Am văzut prin ochii tăi ceea ce privești, ceea ce ți-a provocat multă nostalgie. Aș fi vrut ca tu să mă asculți. Dar nu a fost așa, și am așteptat toată ziua.

Ți-am dăruit seri frumoase și răcoroase să te poți odihni mai bine. Te-am așteptat, după o zi încărcată, dar n-ai venit. Noaptea trecută te-am văzut dormind și am vrut să-ți ating fruntea. Ți-am trimis razele lunii să văd dacă te-ai trezit, dar ai continuat să dormi.

Îți vorbesc prin foșnetul frunzelor copacilor și prin parfumul florilor, strig către tine prin râurile munților, și prin păsări cânt iubirea Mea pentru tine. Te încălzesc cu căldura soarelui și parfumez aerul cu aroma naturii. Ascult tăcerea din lăuntrul tău și încerc să trezesc în tine dorințele cele mai bune. Nu sunt departe, sunt în sufletul tău. Dăruie o gingașă privire de iubire celor de lângă tine și mă vei găsi, în orice moment.

Astăzi am căutat pe cineva ca să-mi împrumute mâinile sale să-ți scriu, de astăzi înainte îți voi scrie direct în suflet. Dacă îmi permiți, trebuie doar să-mi zici ”DA”... Știu că e dificil să trăiești în această lume, e cu adevărat, dar dacă te încrezi în Mine îți voi da forțe noi.  Începând de astăzi. Vorbește cu mine, eliberează-te de  greutățiile și friciile tale. Am mereu timp pentru tine, povestește-mi orice, plânge dacă vrei, voi șterge fiecare lacrimă și îți voi mângăia fața.

Să mă chemi la orice oră în zi și în noapte, nu dorm niciodată și îți voi răspunde. Dacă tu vei reuși să privești universul cu iubire, să te vezi în oglindă cu umilință, să arăți duioșie oricui îți surâde, milă cui îți cere compasiune și iertare cui te face să plângi...vocea Mea va deveni gândul tău.

Precum păstorul conduce oile sale, așa te voi conduce aproape de inima Mea. Într-o zi voi șterge fiecare lacrimă din ochii tăi și voi elimina toată durerea de care ai suferit pe Pământ. Te iubesc mult, atât de mult încât L-am trimis pe Fiul Meu Isus ca tu să ai viața eternă. În Isus am revelat iubirea Mea pentru tine. A venit să-ți demonstreze că Eu sunt de partea ta, nu contra ta. A venit să-ți spună că nu voi pomeni niciodată păcatele tale. Isus a murit ca tu să poți să te împaci cu Mine, moartea Sa a fost expresia maximă a iubirii mele pentru tine... Am dat totul ca să am iubirea ta....

Hai acasa și celebrează sărbătoarea cea mai mare pe care Cerul a văzut-o vreodată... Am fost mereu, și voi rămâne, Tatăl tău. Întrebarea e: vrei să fii fiul Meu? Stau cu brațele deschise, te aștept. Trebuie doar să-L primești pe Fiul Meu în inima ta.

Te îmbrățișez și nu plec. Rămân lângă tine. Te iubesc!

Cu afecțiune: tatăl tău, Dumnezeu.

Traducere: AMR

Sursa

joi, 8 septembrie 2016

Top 5 cărți scrise în închisoare

În această perioadă în care scandalul cărților scrise în închisorile din România este încă departe de a se fi stins, ne-am gândit că ar fi interesant să încropim un Top 5 al cărților scrise în închisori. Scrise... pe bune de data aceasta și în niciun caz în modul în care ne-au obișnuit prizonierii „de lux” din țara noastră. Iată deci cele cinci titluri alese de noi. Întrucât lista din care am făcut selecția este una neașteptat de amplă, vă așteptăm cu sugestii privind părerea voastră în ceea ce privește cele mai interesante cărți care s-au născut în aceste condiții. 
  1. Don Quixote de Miguel de Cervantes
Considerat de unii drept primul roman modern european, precum și una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată, „Don Quixote” s-a născut în timp ce autorul, Miguel de Cervantes, era încarcerat din pricina faptului că autoritățile descoperiseră o serie de nereguli privind conturile sale, după ce acesta lucrase ca specialist în achiziții pentru Armata Spaniolă. Din fericire, după ce prima parte din „Don Quixote” a fost publicată în 1605 și a devenit un succes imediat, autorul nu a mai avut niciodată probleme financiare.
  1. Moartea regelui Arthur de Sir Thomas Malory
Deși personajele centrale ale legendei regelui Arthur sunt în majoritate eroi nobili, demni de admirație, iată că mintea care a dat naștere romanului „Moartea regelui Arthur” aparținea cuiva care a fost acuzat că ar fi un bătăuș, hoț, răpitor și violator. Malory și-a scris legendele romantice în timp ce se afla în închisoarea Marshalsea din Londra, așteptându-și procesul în care era acuzat că ar fi organizat un șir de peste 100 de jafuri violente. Procesul însă nu a mai avut loc, iar Malory a ieșit din închisoare în 1461, atunci când Edward al IV-lea a fost încoronat.
  1. Mein Kampf de Adolf Hitler
În 8 noiembrie 1923, pe străzile din Munich, Adolf Hitler împreună cu alți 2000 de naziști mărșăluiau pentru a deturna o întâlnire politică ce avea loc acolo. Acuzat de trădare și încarcerat în închisoarea Landsberg din Bavaria, Hitler își va scrie aici celebra autobiografie intitulată „Mein Kampf”.
  1. Principele de Niccolo Machiavelli
Prins în luptele de putere din Florența anului 1512, Niccolo Machiavelli, un diplomat respectat al vremii, este acuzat că ar fi conspirat împotriva statului de către familia conducătoare, Medici, iar mai apoi arestat, torturat și aruncat în închisoare. După eliberare, îi este interzis să mai calce în Florența iar în perioada exilului, Machiavelli scrie „Principele”, o lucrare ce va deveni în timp un reper în strategia politică, la care vor apela de-a lungul timpului cele mai diverse personalități: de la regele britanic Henry VII, la americanii Benjamin Franklin and Thomas Jefferson, la împăratul francez Napoleon și până la liderul mafiot John Gotti.
  1. Consolarea filosofiei de Boethius
Filosoful antic Anicius Manlius Severinus Boëthius, cunoscut mai bine drept Boethius, a fost închis în anul 520 pentru încercarea sa de a reconcilia Biserica Ortodoxă cu rivala sa, Biserica Romano-Catolică. Așteptându-și condamnarea la moarte timp de doi ani în închisoare, Boethius va scrie o operă de inspirație grecească, numită „Consolarea filosofiei”. Deși aproape uitat în ziua de astăzi, volumul a fost unul foarte popular în perioada Evului Mediu, influențând un număr mare de scriitori, printre care și pe Dante Alighieri, care l-a transformat pe Boethius într-unul dintre persoanajele celebrei sale scrieri „Divina Comedie”.