Implicarea preotesei în viaţa de parohie

În Aula Magna “Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei a avut loc joi seară conferinţa preoţilor din Protopopiatul III Capitală, prezidată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Tema conferinţei a fost “Implicarea preotesei în viaţa de parohie”. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel le-a adresat celor prezenţi un mesaj de binecuvântare intitulat: “Demnitatea şi responsabilitatea familiei preotului în viaţa Bisericii”, publicat integral pe Basilica.ro. La conferinţă au mai fost prezenţi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi Preasfinţitul Părinte Varsanufie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

“Familia este cununa creaţiei, dar şi locul sau mediul în care omul începe să înţeleagă taina iubirii părinteşti a lui Dumnezeu”, a spus PF Daniel în mesajul său. “Slăbindu-se legătura iubirii spirituale dintre om şi Dumnezeu în societatea secularizată, familia conjugală se află astăzi într-o profundă criză spirituală, în stare confuză şi fără orizont, fiind limitată la biologic şi terestru. Dificultăţile cu care se confruntă familia în societatea contemporană nu sunt numai de natură economică (sărăcie materială tot mai evidentă, şomaj, nesiguranţa zilei de mâine), ci şi morală (avort, divorţ, abandonul copiilor, libertinaj, droguri, trafic de fiinţe umane) şi spiritual-religioasă (sectarismul, fanatismul şi prozelitismul religios). În faţa acestor probleme, Biserica este chemată să acorde o atenţie deosebită familiei creştine, apărând valoarea acesteia ca viaţă binecuvântată de Dumnezeu în scopul dobândirii mântuirii sau a vieţii veşnice.”

“În Biserica Ortodoxă”, a subliniat Patriarhul ortodox, “familia preotului este un sprijin deosebit pentru preot în activitatea sa pastorală, atât prin faptul că ea poate deveni un model de viaţă creştină, cât şi prin implicarea directă a unor membri ai familiei în activităţile pastorale ale parohiei, pe plan: misionar, filantropic sau administrativ. Într-o parohie, familia preotului trebuie să fie acel ‘puţin aluat, care dospeşte toată frământătura’ (Galateni 5, 9). Absenţa totală sau inactivitatea familiei preotului pe plan pastoral misionar este o contra mărturie, care diminuează eficienţa activităţii preotului în parohie şi umbreşte imaginea lui ca păstor de suflete sau părinte duhovnicesc al comunităţii spirituale pe care o conduce pe calea mântuirii.”

Şi-a exprimat apoi recunoştinţa faţă de “lucrarea misionară a preoteselor care lucrează, cu multă pasiune şi bucurie, ca profesoare de religie, educatoare, medici sau în alte domenii de activitate, aducând o contribuţie la apărarea, păstrarea şi cultivarea demnităţii familiei creştine astăzi.” A explicat că “în ce priveşte vestimentaţia şi condiţiile de viaţă, acestea trebuie să fie în aşa fel încât familia preotului să nu fie invidiată pentru lux, dar nici compătimită pentru neglijenţă. O pastoraţie credibilă şi bine organizată în parohie trebuie să înceapă cu buna organizare a casei preotului, din punct de vedere spiritual şi administrativ, ca model duhovnicesc şi factor de cultură şi civilizaţie. În acest sens, unii credincioşi judecă mai mult greşelile familiei preotului decât pe cele ale propriilor lor familii.”

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/02/25/implicarea-preotesei-in-viata-de-parohie

Vezi original: http://www.basilica.ro/ro/stiri/bdemnitatea_si_responsabilitatea_familiei_preotului_in_viata_bisericiib_4235.html