15 Mai – Inimă nobilă
Arturo era un copil de cinci ani, cu o inimă mare şi, în acelaşi timp, foarte bătăuş. Îi bătea pe toţi colegii de clasă. Când colegul bătut plângea, i se făcea milă de el, îl prindea de mână şi-l ducea la profesor spunând:
-«Domnule, copilul acesta plânge.»
-«De ce plângi?», întreba profesorul.
Iar celălalt, suspinând, răspundea:
-«Pentru că m-a bătut el.»
Acel copil bătăuş, când mergea în capela colegiului, obişnuia să-i spună Domnului:
-«Isuse, eu vreau să fiu bun, însă ajută-mă Tu, că singur nu pot.»
«Isuse, eu vreau să fiu bun, însă ajută-mă Tu, că singur nu pot.» O rugăciune simplă de copil şi o rugăciune, de asemenea, poate şi mai valabilă pentru cei mari. Singur nu pot, chiar dacă, uneori, cred că le pot pe toate.
Isus ne-a atras atenţia: „fără mine, nimic nu puteţi face” (In 15,5). Nu înţelegem până când nu o simţim pe propria noastră piele.
Însă aceasta nu înseamnă că trebuie să stăm inerţi. De asemenea este Cuvânt al lui Dumnezeu ceea ce spune Paul: „Toate le pot în Acela care mă întăreşte” (Flp 4,13).
Nici încrezuţi, dar nici laşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu