21 Septembrie – Şoimul şi ramura
Unui rege i-au fost dăruiţi cu un anume prilej doi pui de şoim. Acesta
i-a încredinţat maestrului de şoimărit pentru ca să-i antreneze. După câteva
luni, instructorul îi comunică regelui că unul dintre şoimi era perfect
instruit. Celălalt, nu ştia ce se întâmplă, dar nu s-a mişcat deloc de pe
ramura pe care l-a pus din ziua când a sosit la palat. Trebuia chiar să-i fie
dusă mâncarea până acolo.
Regele a poruncit să fie aduşi experţi şi vraci, însă nimeni nu a putut
să facă acel şoim să zboare. De la ferestrele palatului său, regele observa cu
durere cum şoimul rămânea nemişcat.
În cele din urmă, dădu de veste că oferă o recompensă mare celui care
va reuşi să facă şoimul să zboare.
La scurtă vreme după aceea, într-o dimineaţă, văzu de la fereastra sa
cu mare bucurie cum şoimul zbura cu vioiciune prin grădinile palatului. Vru
să-l cunoască pe autorul acelui „miracol” şi-i fu prezentat un ţăran. Intrigat,
îl întrebă:
-«Tu l-ai făcut pe şoim să zboare? Cum ai reuşit?»
-«Singurul lucru pe care l-am făcut», răspunse ţăranul, «a fost să-i
tai ramura pe care şedea iar el, pentru a evita lovitura căderii, a deschis
aripile şi a zburat.»
Dumnezeu nu ne înlătură
greutăţile, ne ajută să le depăşim. Mai mult, ne taie legăturile de care noi ne
prindem şi care ni se par siguranţe când, în realitate, sunt piedici. Aceasta o
face chiar dacă, uneori, nu înţelegem şi nici nu ne place.