Oricine se poate da drept cine vrea în „lumea
virtuală", iar minciunile din mediul online par a fi mult mai dificil
de depistat. Chiar dacă mincinoşii de pe internet sunt mai greu de
prins, acest lucru nu este imposibil.
Informaţii
neadevărate pot fi întâlnite în „lumea virtuală" la tot pasul: de la
ştirea bazată pe zvonuri ce se dovedesc mai târziu a fi false, mesajele
şi fotografiile răspândite prin multitudinea de reţele sociale,
clipurile video trucate şi urcate apoi pe YouTube şi până la identitatea
adevărată a persoanei cu care ai petrecut zile în şir povestind fie pe o
reţea de socializare sau poate pe un site de matrimoniale.
Regula
verificării informaţiei din mai multe surse poate scoate la lumină
adevărul, dar în anumite situaţii, aceasta nu este o metodă infailibilă.
Aceeaşi informaţie poate fi preluată de mai multe surse, unele dintre
acestea nu sunt întocmai credibile, alteori poate fi vorba de anumite
interese ascunse la mijloc, iar în anumite cazuri poate fi chiar o
eroare umană. Astfel, devine dificil să ştii cu precizie cine minte şi cine spune adevărul pe internet.
De
asemenea, mijloacele de comunicare digitală, precum reţelele sociale,
au ajutat la dezvoltarea unui mediu propice mincinoşilor, pentru că, aşa
cum subliniază Jeff Hancock, profesor la Universitatea Cornell, acest
mediu oferă o distanţă spaţială amplă ce desparte oamenii în momentul
interacţiunii, notează The Atlantic.
Vestea
bună este că putem identifica mincinoşii după câteva „semnale
lingvistice", arată un studiu efectuat de Universităţile
Wisconsin-Madison şi Cornell, citat de Forbes.
Cercetătorii s-au concentrat asupra reţelelor de matrimoniale, una din
acele zone ale internetului unde sunt vehiculate minciuni atât din
partea femeilor, cât şi a bărbaţilor. Ei au analizat informaţiile
publicate pe profilele personale şi fotografiile postate de 78 de
utilizatori pe patru site-uri de matrimoniale, comparativ cu datele
adevărate despre aceştia, privind înălţimea, greutatea şi vârsta. Apoi,
pe baza unei analize lingvistice a detaliilor descriptive oferite de
aceştia pe site-uri, oamenii de ştiinţă au identificat câteva din
elementele care îi pot trăda pe mincinoşii de pe internet. Motodele de
mai jos au fost eficiente în proporţie de 65% în demascarea celor care
încearcă să ascundă adevărul.
În primul rând, cei care
mint au tendinţa de a se depărta de neadevărul spus, de aceea ei evită
pe cât posibil folosirea pronumelui la persoana întâi, singular „eu". De
asemenea, ei completează succint câmpurile dedicate descrierilor
personale de pe profile. Acest lucru îi scuteşte de efortul de a reţine
toate minciunile pe care le scriu şi care i-ar putea trăda la un moment
dat. Mai mult, dacă utilizatorul minte în legătură cu aspectul său
fizic, postând imagini mai vechi de-ale lor sau chiar ale altor
persoane, ori informaţii false legate de greutatea şi înălţimea
acestuia, cel mai probabil va evita orice discuţie legată de înfăţişarea
sa, concentrându-se mai degrabă pe aspecte precum carieră, locul de
muncă sau realizările sale. Nu în ultimul rând, aceştia folosesc
negaţiile pentru a descrie diverse stări, ca de exemplu, în loc să spună
că este încântat de ceva, el va folosi o expresie de tipul „nu sunt
plictisit" sau nu va spune „sunt fericit", ci „nu sunt trist".
Cu
toate acestea, cercetările efectuate de Hancock arată că oamenii au
tendinţa de a minţi mai rar atunci când redactează un e-mail, spre
deosebire de conversaţiile faţă în faţă, notează The Atlantic.
Deşi distanţa pe care comunicarea în mediul online o creează între
partenerii de discuţie poate „încuraja" minciuna, faptul că mesajul
redactat şi expediat prin aceste mijloace virtuale este „permanent" şi
poate fi folosit ca dovadă pentru a „demonta" minciuna. De asemenea,
altă cercetare efectuată de Hancock a arătat că utilizatorii care îşi
creează un CV pe reţeaua profesională LinkedIn au tendinţa de a nu le
„înflori" la fel de mult precum cei care oferă CV-uri printate, deoarece
documentul poate fi vizualizat de un număr foarte mare de persoane care
pot detecta elementele mincinoase inserate şi astfel îl pot demasca,
după cum subliniază Nicole Ellison, unul dintre autorii studiului.