În
prima zi din noul an, când Biserica Catolică marchează şi Ziua Mondială
a Păcii, Papa Francisc a încredinţat Sfintei Fecioare Maria aspiraţiile
inimii noastre şi necesităţile lumii întregi, la Sf. Liturghie
prezidată miercuri, 1 ianuarie, în Bazilica Sfântul Petru, în
solemnitatea „Sf. Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu” (calendarul
latin).
«Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!» (Num 6, 24-26). La începutul noului an 2014, Papa Francisc a ales vechea rugăciune de binecuvântare, pe care Dumnezeu a încredinţat-o lui Moise, ca să însoţească ”drumul nostru pentru timpul care se deschide înaintea noastră”.
”Sunt cuvinte de tărie, curaj şi speranţă. Nu o speranţă amăgitoare, întemeiată pe făgăduinţe omeneşti şovăitoare, nici o speranţă naivă care îşi închipuie că viitorul este mai bun doar pentru că este viitor. Această speranţă îşi găseşte raţiunea sa în binecuvântarea lui Dumnezeu, o binecuvântare care cuprinde urarea cea mai mare, urarea Bisericii pentru fiecare dintre noi, plină de toată ocrotirea iubitoare a Domnului, a ajutorului său providenţial”, a spus Sfântul Părinte.
Această urare, a continuat Papa la predica Sfintei Liturghii, s-a realizat pe deplin într-o femeie, Maria din Nazaret, destinată să devină Maica lui Dumnezeu: ”Acesta este titlul principal şi esenţial al Sfintei Fecioare. Este vorba de o calitate, de un rol pe care credinţa poporului creştin, în devoţiunea sa delicată şi genuină faţă de Mama Cerească, le-a simţit dintotdeauna”.
”Maica lui Dumnezeu” a mers înaintea noastră pe drumul credinţei şi de aceea simţim că este deosebit de aproape de fiecare dintre noi. Fecioara Maria, ”Maica lui Dumnezeu, a împărtăşit condiţia noastră, a trebuit să meargă pe aceleaşi drumuri bătătorite de noi, uneori grele şi întunecoase, a trebuit să înainteze în pelerinajul credinţei”.
Maria este ”izvor de speranţă şi de bucurie adevărată”, ”model de umilinţă şi disponibilitate faţă de voinţa lui Dumnezeu”, care ”pe Calvar ţine aprinsă flacăra credinţei în învierea Fiului şi o împărtăşeşte celorlalţi cu afecţiune de mamă”.
”Îi încredinţăm ei itinerarul nostru de credinţă, dorinţele inimii noastre, necesităţile noastre, nevoile lumii întregi, mai ales foamea şi setea de dreptate şi de pace. Şi o invocăm cu toţii împreună: «Sfântă Maică a lui Dumnezeu!»”
«Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească! Domnul să facă să strălucească faţa lui spre tine şi să se îndure de tine! Domnul să-şi înalţe faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pacea!» (Num 6, 24-26). La începutul noului an 2014, Papa Francisc a ales vechea rugăciune de binecuvântare, pe care Dumnezeu a încredinţat-o lui Moise, ca să însoţească ”drumul nostru pentru timpul care se deschide înaintea noastră”.
”Sunt cuvinte de tărie, curaj şi speranţă. Nu o speranţă amăgitoare, întemeiată pe făgăduinţe omeneşti şovăitoare, nici o speranţă naivă care îşi închipuie că viitorul este mai bun doar pentru că este viitor. Această speranţă îşi găseşte raţiunea sa în binecuvântarea lui Dumnezeu, o binecuvântare care cuprinde urarea cea mai mare, urarea Bisericii pentru fiecare dintre noi, plină de toată ocrotirea iubitoare a Domnului, a ajutorului său providenţial”, a spus Sfântul Părinte.
Această urare, a continuat Papa la predica Sfintei Liturghii, s-a realizat pe deplin într-o femeie, Maria din Nazaret, destinată să devină Maica lui Dumnezeu: ”Acesta este titlul principal şi esenţial al Sfintei Fecioare. Este vorba de o calitate, de un rol pe care credinţa poporului creştin, în devoţiunea sa delicată şi genuină faţă de Mama Cerească, le-a simţit dintotdeauna”.
”Maica lui Dumnezeu” a mers înaintea noastră pe drumul credinţei şi de aceea simţim că este deosebit de aproape de fiecare dintre noi. Fecioara Maria, ”Maica lui Dumnezeu, a împărtăşit condiţia noastră, a trebuit să meargă pe aceleaşi drumuri bătătorite de noi, uneori grele şi întunecoase, a trebuit să înainteze în pelerinajul credinţei”.
Maria este ”izvor de speranţă şi de bucurie adevărată”, ”model de umilinţă şi disponibilitate faţă de voinţa lui Dumnezeu”, care ”pe Calvar ţine aprinsă flacăra credinţei în învierea Fiului şi o împărtăşeşte celorlalţi cu afecţiune de mamă”.
”Îi încredinţăm ei itinerarul nostru de credinţă, dorinţele inimii noastre, necesităţile noastre, nevoile lumii întregi, mai ales foamea şi setea de dreptate şi de pace. Şi o invocăm cu toţii împreună: «Sfântă Maică a lui Dumnezeu!»”
Sursa: ro.radiovaticana.va