După aproape un secol de la prima ipoteză cu privire la originea
pietrelor care au fost folosite la ridicarea misteriosului monument
britanic Stonehenge, arheologii englezi au reușit să identifice locul
din care acestea au fost transportate către actuala lor destinație. Însă
modul în care acestea au fost aduse rămâne un mister, cu atât mai mult
cu cât teoria conform cărora ele au fost transportate pe plute este din
ce în ce mai puțin probabilă.
Majoritatea pietrelor „albastre” provin din zona dealurilor Preseli
din Țara Galilor, dintr-o carieră de piatră aflată la circa 3 kilometri
distanță față de locul din care se crezuse că fuseseră aduse. Chiar și
așa, distanța de aproape 250 de kilometri până la locul în care acestea
au fost transportate este una uriașă chiar și pentru tehnologia actuală,
mai ales că monoliții cu pricina cântăresc, în medie, cel puțin 3 tone.
Dat fiind noul lor loc de origine, ipoteza transportului monoliților
pe plute, de-a lungul canalului Bristol, devine din ce în ce mai puțin
probabilă. „Cel mai probabil, blocurile de piatră au fost transportate
pe gheață, până în vârfurile dealurilor și apoi, din nou, la vale. Nu
era nevoie ca ele să ajungă până la cursul de apă. Însă și acest fapt
trebuie dovedit”, susține Dr. Richard Bevins de la Muzeul Național de
Istorie din Țara Galilor, unul dintre autorii studiului publicat în
Journal of Archaeological Science.
