sâmbătă, 1 martie 2014

„Limbajul” muzicii, așa cum e descifrat de creier

Improvizațiile muzicale activează regiuni ale creierului asociate vorbirii și interpretării structurii propozițiilor rostite, însă, în același timp, trec în stare inactivă zonele cerebrale cu rol în interpretarea înțelesului frazelor spuse, au observat experții de la Universitatea "Johns Hopkins"

Foto: stockvault.net„În acest studiu, am arătat că există o diferență fundamentală între modul în care sensul este procesat pentru muzică și pentru limbaj, de creier. Mai exact, cheia către comunicarea muzicală este procesarea sintactică, nu semnatică. Între timp, noțiunile convenționale de semantică nu se pot aplica prelucrării muzicii în creier", a declarat autorul studiului, prof. asociat Charles Limb.

La cercetare au participat 11 muzicieni profesioniști de jazz. „Jazzul este poate unul dintre cele mai bune modele de studiere a creativității spontane", este de părere Limb, citează Live Science.

Voluntarii au luat parte la un exercițiu de 10 minute, denumit trading fours. Ei au improvizat fragmente muzicale solo ca răspuns la momentele muzicale create pe loc de ceilalți participanți, „elaborându-le și modificându-le pe parcursul prestației". În tot acest timp, activitatea cerebrală a fost scanată prin intermediul tehnologiei de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (IRMF).

În urma rezultatelor, experții au observat o creștere a activității la nivelul girusului frontal și girusului temporal superior posterior, în momentele de improvizație purtate ca o conversație muzicală între voluntari. Ambele regiuni din creier joacă un rol important în procesarea sintactică a limbajului sau a structurii frazei. În același timp, girusul unghiular și cel supramarginal, zone implicate în înțelegerea cuvintelor, au fost dezactivate.

„Când doi muzicieni de jazz par pierduți în gândurile lor în timpul unui trading fours, ei nu își așteaptă doar rândul lor de a cânta. În schimb, folosesc zonele sintactice ale creierului pentru a procesa ceea ce aud, astfel încât să răspundă prin interpretarea unei noi serii de note care nu au mai fost compuse ori practicate anterior", a explicat Limb.

Experiența senzorială auditivă este receptată de creierul nostru într-un mod extrem de complex, care crește activitatea în multe regiuni cerebrale. De exemplu, versurile unei melodii sunt receptate prin intermediul zonelor Wernicke (girus temporal superior) și Broca, scrie Discovery. Sunetele activează lobii frontali și temorali, iar ritmul, înălțimea și melodia sunt receptate, cel mai probabil de celulele din emisfera dreaptă a creierului. Activitatea cortexului motor va crește, de asemenea, dacă îți vei mișca corpul în timp ce asculți muzică (prin dans, de exemplu).

 Foto: stockvault.net