Asculta ceva deosebit
http://www.solascriptura.ro/mama/

Lumea cărților!

Publicarea "Ghidului profesorului de religie greco-catolică. Proiectarea didactică"

Cu aprobarea Comisiei Sinodale pentru Educaţie Catolică din cadrul Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică a fost editat “Ghidul profesorului de religie greco-catolică. Proiectare didactică”.

Lucrarea a apărut la editura Galaxia Gutenberg şi este rodul colaborării mai multor autori cu experienţă în domeniu. În cuprinsul ghidului se regăsesc, între altele, prevederi ale Codului Canoanelor Bisericilor Orientale privind predarea religiei, spicuiri din Legea Educaţiei Naţionale, planuri-cadru, programele şcolare, planificări calendaristice, metodologia de organizare a olimpiadei de religie catolică, programa pentru examenul de definitivat, precum şi programa pentru obţinerea gradului didactic II în învăţământ.

Aşa cum arăta Preasfinţitul Virgil, Preşedintele Comisiei Sinodale pentru Educaţie Catolică, această lucrare este un instrument de lucru al profesorilor de religie, un ajutor şi un stimulent destinat să perfecţioneze actul didactic. Lucrarea poate fi achiziţionată şi comandată prin intermediul editurii Galaxiei Gutenberg.

Florin Jula

Sursa: http://www.bru.ro/oradea/publicarea-ghidului-profesorului-de-religie-greco-catolica-proiectarea-didactica/

Maneaua infinită / Autor: Octavian Dărmănescu

Maneaua s-a făcut mare şi se descurcă singură. Arabizarea României este de câţiva ani evidenţa grotescă a peisajului cu ţărani prea repede mutaţi la bloc. Este un peisaj tragico-bucolic, cu feţe surâzătoare ieşite din diviziile de rufe puse la uscat. Ei ies la aer nu din nevoia instinctivă de soare, ci pentru a citi pe feţele trecătorilor. O citire care nu necesită opt clase obligatorii. Se aude? Se aude, combina cu zorzoane face toate ratele. Ajunge doar o faţă curioasă să se uite-nspre balcon, că se şi asfixiază de plăcere.

Nici un comando cultural nu poate distruge celula de rezistenţă a manelei (dacă acesta ar putea fi genitivul). Ea este imună la orice virus pentru că, în primul rând, este rezistentă la temperaturi de minus 15 grade Celsius. Concret, testat la rece pe gerul din ianuarie 2006, când pe străzile oraşelor îngheţate, vânzătorii de CD-uri se-ncălzeau la boxe ca la un foc înalt de tabără. În acelaşi timp, la căldura şemineului, starul manelist, cu tot codul penal pe faţă, jubila lansarea celui de-al 30-lea album. Poporul a cerut, poporul trebuie aprovizionat. Un patriotism indirect, cu roade sigure: intrarea starului în Marele Dicţionar de Mici Nume Proprii.

Societatea românească nu este o candidă peste care a năvălit vulgaritatea. Dimpotrivă, societatea românească este moaşa propriilor ei producţii, inclusiv muzicale. În ce ne priveşte, este absolut insolvabilă următoarea întrebare: Cum poate un ortodox să asculte acest gen de anti-muzică? Pentru unii fenomenul este derizoriu, generator de lacrimi dulci de căscat. Pentru alţii chestiunea este cât se poate de serioasă. Şi aceasta pentru că oricâte sfori de cerneală ar împleti, tot n-au cum să lege prin pamflet un gust care nu se discută. Este vorba despre acelaşi gust, care nu se educă, al pălmaşului de la noi. Miza este mare, enormă, monstruos de gigantică. Miza este degradarea ca neam a românilor.

Câteva observaţii din respect. Maneaua asediază taraba cu muzică, provocând o disonanţă estetică teribilă. Maneaua este inadecvată nu numai peisajului cultural european din care facem parte, ci şi timpului post-industrial pe care-l traversăm. Maneaua n-are defel tabu-ul nudului. Dacă în interbelic la noi se făcea plajă numai cu prescripţie medicală, maneaua secolului 21 se dezbracă din primul vers. Există un anumit gen de manele, violent, care determină un exerciţiu permanent de apărare fonică. Opţiunea lui pentru obscenitate este manifestă. De aceea nu poţi adopta o ironie calmă, de salon, ci un protest uniform asumat.

Repetarea programatică a manelizării accelerează direct timpii de provocare la adresa bunului simţ. Ea întreţine nivelul ridicat de alarmă antropologică în care se complac maneliştii într-o ţară, repetăm, ortodoxă! Un manelist este un pachet amorf de materie. Acest tip de sunete îi provoacă salivă la toate nivelurile poftelor. Da, cu Vijelie în urechi fiecare zi este o sărbătoare. Cât despre interpreţii de manele, ei sunt adevărate încarnări concomitente ale îngâmfării. Ei nu trăiesc în secolul 21, ci în secolul 1 după Guţă. Lumea începe cu ei şi pentru ei. Ca rasă favorizată, ei prăznuiesc cotidian emanciparea maimuţei. Cu un apetit precoce pentru notorietate, regnul manelist se extinde în progresie geometrică. Hedonici prin natură şi muzicanţi prin destin, ei cred foarte natural că ombilicul Terrei a suit în bătătura lor pavată.

În privinţa limbii române, ei se străduiesc să stoarcă tot ce a mai rămas din imposibil. Filamentul incandescent al trăirii manelice se alimentează din principiul minimului efort în vorbire. Lingvişti de talie personală, uzează impertinent de limba lui Arghezi, trăgând de glezne iambii, ca-ntr-un pat al lui Procust. La ei gramatica limbii române este un duşman inexistent, pentru că ei gândesc precum scriu. Sensibili la tehnică şi la mode, snobi prin definiţie, ei sunt primii utilizatori ai pachetelor cu neologisme descărcate în portul internaţional Constanţa.

Universul interior al manelelor este un sordid apartament cu 2 camere, confort 3 nedecomandat. Textele lor sunt revanşele resentimentelor care-i macină. Maneliştii simt comploturi în orice tuci cu mămăligă şi văd duşmani peste tot. Un labirint închis , în care Dumnezeu este un Yahve răzbunător, chemat ori să-i nimicească ontologic, în stirpe, ori să le servească lungi Canosse. În arealul manelist femeia este un animal de casă, o unitate de prestări servicii, un medicament de uz uman. Copilul nu este un prunc, ci proiecţia snoabă a tatălui ambiţios, care vrea să-i calce neapărat pe urmele lui grele.

Dacă audiţia unei manele este un zenit fonic al chinului, antipodul ei extrem este muzica de factură bizantină. Muzica bizantină este ceea ce maneaua n-ar putea fi niciodată: o prelucrare originală, de un perfect lirism, a tradiţiilor muzicale orientale. N-ar putea pentru că nici nu-şi propune; maneaua este un perfect idiom de zgomot şchiop, de geampara de divertisment. O soluţie ar exista: înfiinţarea unei minorităţi a normalilor în România. Astfel şi-ar putea cere şi ei, în cea mai dulce tradiţie corect politică, dreptul la o respiraţie neviciată.

Un autostopist povestea cum a intrat în maşina unui cetăţean de naţionalitate română - după număr şi accent. Tot drumul a ascultat aceeaşi manea, fără de început şi fără de sfârşit, din două strofe şi n refrenuri. Dăduse peste maneaua infinită, regina tâmpă a manelelor.

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/maneaua-infinita.php

Copilul şi preotul

Mergând prin parohia sa, un preot l-a auzit pe un copil vorbind urât cu pri­etenii săi de joacă şi înjurând. Oprindu-se, l-a întrebat:

- Dacă cineva ar vorbi în limba engleză, ce ai crede despre el?
- Că este un englez, a răspuns băieţelul.
- Dar dacă cineva ar vorbi în limba spaniolă?
- Ar fi un spaniol, desigur.
- Nu crezi că este la fel şi cu cel care vorbeşte “limba” lui Dumnezeu? Un creştin spune doar lucruri frumoase şi folositoare. De la omul rău, dimpotrivă, nu auzi decât vorbe urâte, înjurături şi minciuni.

Cum este sufletul omului, aşa sunt şi vorbele sale.

Fii atent ce spui, fiindcă, mai devreme sau mai târziu, vei ajunge între cei a căror limbă o vorbeşti! Poţi ajunge între păcătoşi şi diavoli sau între îngeri şi sfinţi.

“Omul este o corabie mică, în care se află lei şi balauri, otravă şi răutate, cărări bolnave şi prăpăstii fără sfârşit. Dar tot acolo este şi Dumnezeu, sunt şi îngerii, viaţa şi împărăţia Domnului, lumina şi Apostolii, cetăţile cereşti şi comorile de har: acolo, în sufletul omului, sunt toate. ” (Sfântul Macarie)

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=5

O nouă librărie în Blaj!

De curând, iar aceasta înseamnă 1 martie, Blajul a fost martorul unui eveniment cultural, deși modest, - prin participarea restrânsă -, totuși de o mare amploare pentru inimile dornice și flămânde de cunoaștere: deschiderea unei noi librării.

Pe numele întreg:

Librăria NONA ART, o oază a culturii.

Ea și-a găsit locația pe o străduță ce leagă în imediata ei apropiere, Blajul istoric de lumea întreagă: Str. Gheorghe Doja, la nr. 16.

Sub conducerea deosebitei doamne Eleonora Voicu, librăria dânsei așteaptă pe toată lumea cu brațele deschise zi de zi începând cu ora 9⁰⁰ până la 17⁰⁰, iar sâmbăta începând ca în zilele precedente dar încheindu-se în pragul orei 13⁰⁰. Duminica repaus, zi de odihnă și laudă adusă Domnului!

Dintre editurile prezente ce își găsesc aici lăcaș, le voi cita doar pe cele mai semnificante ca: Surorile lauretane, Galaxia Gutenberg, Serafica, Sapientia etc. Literatura diversă, de specialitate sau doar informativă, de spiritualitate sau pur și simplu culturală, este înconjurată de obiecte de cult, candelabre, icoane, veșminte preoțești și de o gamă variată de rechizite școlare pentru elevi și studenți.

Pe scurt, este un loc în care merită să te oprești de multe ori, să scrutezi fiecare raft în parte și să pleci cu brațele doldora de materialele ce sunt foarte ieftine în comparație cu alte locații. Să nu mai vorbim de primirea generoasă și de bucuria zâmbitoare cu care ești poftit mereu de doamna Nona, pentru a pleca măcar cu plăcerea revederii cu ea.

Le urăm, dânsei și librăriei, viață îndelungată și spor în apostolatul pe care l-au primit de a educa inimile din Blaj din punct de vedere cultural și spiritual.

Apasă pe imagine pentru a o mări!

Complementaritate

Motto: ”Contraria non contradictoria sed complementa sunt.”

Culorile luminii sunt complementare, precum cuplurile de oameni care se iubesc, regăsiţi într-o proniatoare clipă …

Culorile luminii sunt complementare, suprapuse două câte două, dau alb, dau iubire desăvârşită, iubire totală, suprafirească şi eternă iubire de la Dumnezeu …
(Complementaritate)

Viaţa ca miracol continuu
Adevărata virtute, smerenia este conştiinţa că Dumnezeu este iubire, scria Părintele Stăniloae, iar academicianul Vasile Stănescu declara că înţelegerea vieţii depinde de măsura în care reuşim să ne cunoaştem din interior, de unde izvorăsc înţelepciunea, iubirea şi împăcarea cu Dumnezeu. Tot el susţinea că a înţeles, la anii senectuţii, că viaţa continuă să fie un miracol, un mister, ceva între realitate şi visare şi că libertatea spiritului şi frumuseţea cunoaşterii nu se pot obţine decât prin dăruire de sine; a făcut din profesie o adevărată religie.

Mircea Eliade şi experienţa rugăciunii
Mircea Eliade, care considera că „a trăi e în sine un act religios”, recomanda rugăciunea ca un extraordinar potenţator al efectului benefic în viaţa omului, descriind-o ca „ înălţarea sufletului către Dumnezeu, setea de mântuire – adică de împăcare a omului cu el însuşi şi cu Firea… În rugăciune se rezumă drama condiţiei umane, marea ei neputinţă şi arzătoarea ei speranţă. Ea este cel mai pur şi, în acelaşi timp, mai uman act al vieţii religioase. Rugăciunea îndelungată şi arzătoare hrăneşte înţelegerea noastră spirituală, face loc în suflet să-L primim pe Dumnezeu, luminează omului lucrurile lui Dumnezeu, ne face familiari cu fulgerele Luminii, ajută să crească credinţa şi nădejdea în Lumea Binelui”, încheia Mircea Eliade caracterizarea rugăciunii.

Taina din ursita fiecăruia
Atunci când ne rugăm, noi dorim coerenţa laserului între viaţa noastră şi Dumnezeu. În lumina coerentă, toate undele sunt sincrone şi toate vârfurile undelor se alătură şi se adună, obţinând efectul maxim. Lumina incoerentă, în care undele sunt nesincrone, prezintă posibilitatea ca un vârf şi un minim să coincidă şi să se anuleze reciproc. La fel, rugăciunea explică ceva ce intuim ca fiind adevărat. Atunci când ne rugăm, “suntem chemaţi să ne angajăm faţă de ceea ce e adevărat în lume. Dumnezeu ne ia dorinţele în serios, dar ele nu depăşesc scopurile Sale binevoitoare. Există o taină în ursita fiecăruia, care este parte a vieţii spirituale, de a accepta voinţa lui Dumnezeu” (acad. John Polkinghorne).

Fizician Drd. Sabina Ene

Sursa: http://sfantatreimebc.org/pictura/?cat=32&paged=6

Emisiune TVR Cluj

TVR - Cluj - Emisiunea Transilvania la zi de la TVR Cluj,
2 martie 2011 ora 17