Cuvântul sculptează!

15 Aprilie – Memorie

Sfântul Thomas Morus se afla odată în grădina reşedinţei sale londoneze înconjurat de prieteni. Cineva care îl văzuse scriind pe pământ o serie de nume, îl întrebă:

-«Domnule, ce faceţi?»

-«Scriu pe pământ» – răspunse Thomas – «numele celor care m-au criticat, jignit şi persecutat de-a lungul vieţii.»

Interlocutorul său îi sugeră că ar trebui să le scrie pe un suport mai consistent pentru ca să nu uite acele persoane.

-«Majoritatea oamenilor scriu pe nisip binefacerile şi favorurile primite şi numele celor de la care le-au primit, în timp ce gravează în marmură ofensele şi numele tuturor celor care le-au pricinuit. Procedează greşit. Merită să-ţi aminteşti mereu binefacerea şi să uiţi cât mai repede ofensa, deoarece gratitudinea şi iertarea reprezintă fundamentul tuturor lucrurilor.»

Memoria obişnuieşte să ne joace feste. De multe ori uităm ceea ce am vrea să ne amintim şi ne amintim ceea ce am vrea să uităm. Controlul memoriei nu se află, în mod direct, la îndemâna noastră.

Ceea ce este la îndemâna noastră, în schimb, este faptul de a nu alimenta amintirea a ceea ce trebuie uitat şi a cultiva memoria a ceea ce trebuie să ne amintim.

A ne bate capul cu ofensele care ne-au fost aduse, sau care credem că ne-au fost aduse, face imposibilă uitarea. Apoi acest lucru nu este creştinesc. Nici măcar nu este o mare afacere să retrăim ceea ce ne face să suferim.

„Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm…” Doamne, iartă-ne şi ajută-ne să iertăm!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

14 Aprilie – Răzbunarea nefolositoare

Henric al VIII-lea îl ura de moarte pe Francisc I al Franţei şi era sătul de impertinenţele acestuia. Într-o zi îi spuse cancelarului său, Thomas Morus:

-«Sir Thomas: vă voi da o scrisoare în care îi spun acestei secături de Francisc I ceea ce gândesc într-adevăr despre el. Dumneavoastră i-o veţi duce şi i-o veţi înmâna personal.»

Thomas Morus se scuză spunând:

-«Maiestate, dacă voi face acest lucru se va răzbuna pe mine şi va porunci să fiu decapitat.»

Henric al VIII-lea răspunse:

-«Dacă va face aşa ceva, fiţi sigur că eu voi trimite să li se taie capetele tuturor francezilor care se află în Londra.»

Văzând regele că prietenul său nu se arăta destul de convins, îl întrebă:

-«Ce? Nu vi se pare o soluţie bună şi o răzbunare suficientă?»

-«Maiestate» – răspunse sfântul Thomas Morus – «nu e vorba de asta, însă mă gândesc că nici unul din capetele acelea nu ar sta bine pe umerii mei.»

Orice răzbunare este inutilă: niciodată nu va putea să remedieze răul care se doreşte a fi răzbunat. În realitate, singurul lucru care se obţine cu răzbunarea este să întineze şi mai mult sufletul celui care se răzbună.

Iubirea vindecă orice rău. Răzbunarea îl agravează. Nu în zadar ne-a poruncit Isus şi ne-a învăţat să iertăm.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

13 Aprilie – Aceeaşi monedă

Don Leon Armisen era un judecător corecţional din La Habana, faimos prin sentinţele sale, toate foarte corecte.

Exista pe atunci un bătăuş care, pentru cel mai mic lucru, se lua la bătaie şi căra la pumni oricui. Într-o zi a fost dus înaintea judecătorului corecţional. Judecătorul fusese deja informat că bătăuşul jurase să-l ucidă dacă l-ar fi condamnat. În faţa acestei ameninţări, foarte senin, îi spuse:

-«Ştiu deja că vă gândiţi să-mi luaţi viaţa dacă vă condamn. Întrucât sunt foarte mulţumit pe lumea asta, am să vă absolv. Însă vreau să ştiţi că am să absolv de asemenea pe toţi cei care vă vor lua la bătaie pe dumneavoastră.»

Sentinţa străbătu cu repeziciune toată La Habana şi bătăile pe care le primi bătăuşul au fost de aşa natură că nu avu încotro decât să se mute în altă localitate.

Justiţia nu trebuie să face excepţii. Cel just îi tratează pe toţi în mod egal.

„Cu măsura cu care măsuraţi voi, cu aceea vi se va măsura şi vouă” (Luca 6,38). Măsura pe care o doreşti pentru tine, aplic-o şi celorlalţi. Aceasta nu doar în relaţiile umane, ci şi în relaţia noastră cu Domnul. Să căutăm să-i tratăm pe ceilalţi aşa cum vrem ca Domnul să ne trateze pe noi: „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6,12).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

PS Ioan a trecut la Domnul

În această seară, 12 aprilie 2011, în urma unui stop cardio-respirator, a trecut la Domnul PS Ioan Şişeştean, Episcop greco-catolic de Maramureş. Ar fi împlinit 75 de ani în luna iunie a acestui an. Până la apariţia unui comunicat oficial redăm biografia Ierarhului, aşa cum apare pe BRU.ro, situl oficial al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Ioan Şişeştean s-a născut la 11 iunie 1936 în comuna Şişeşti (judeţul Maramureş), fiind mezinul unei familii de ţărani binecuvântaţi cu opt copii. După terminarea şcolii primare din comuna natală, urmează cursurile Liceului teoretic “Gheorghe Şincai” din Baia Mare.

A lucrat pentru o perioadă ca profesor suplinitor, apoi ca laborant într-o uzină din Baia Mare. A studiat teologia în mod clandestin şi a fost hirotonit în secret la 13 martie 1972 de către Episcopul dr. Ioan Dragomir. Odată cu redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic din Baia Mare a funcţionat ca profesor de teologie dogmatică. La începutul anului 1994 a fost numit de către PS Lucian Mureşan ca Vicar al Maramureşului istoric, la Sighetu-Marmaţiei. La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureşan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin decretul nr. 104, de către Congregaţia pentru Bisericile Răsăritene, ca Episcop al Eparhiei greco-catolice a Maramureşului. Consacrarea a avut loc la 11 septembrie 1994 la Baia Mare, prin punerea mâinilor de către Mitropolitul Lucian Mureşan şi Episcopii Virgil Bercea şi Alexandru Mesian.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/04/12/ps-ioan-a-trecut-la-domnul

Si copilul strazii este chip al lui Dumnezeu

"Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Matei 25, 40)

Il simt uneori pe Dumnezeu asemenea unui micut cersetor neajutorat... Oare n-a spus Hristos ca Se identifica cu acestia mai mici ai Lui? El e mereu in cautarea noastra, iar noi suntem intr-o permanenta fuga de El. Ii vad Preacuratul Chip in chipul copilasului cersetor ce-si face veacul pe langa Colegiul unde predau... Cum vede un om mai bine imbracat alearga dupa el si nu-l slabeste pana nu primeste un banut. Uneori i se spune transant: "n-am bani", sau "n-am schimbat", dar tot insista doar, doar vei gasi o moneda ratacita prin buzunar. El nu te crede rau sau nemilostiv, el crede in tine, crede ca-i vei da ceva. El stie ca esti bun. Si ti se rupe inima pentru micul cersetor si pentru Dumnezeul nostru...

Dumnezeu vorbeste neincetat inimii noastre. Si parca spune: "tu ai uitat ca Eu din iubire am murit pentru tine... dar, hai te rog, primeste-ma si pe Mine in viata ta, da-mi voie sa-Mi plec capul pe inima ta...". Zilnic Dumnezeu cerseste iubirea noastra, asa cum micutii cersetori ne cer un banut. Si nu Se supara pe noi daca nu-L primim azi; incearca si in urmatoarea zi... De ce o fi El atat de insistent? Pentru ca stie ca nicaieri nu va gasi omul odihna decat in unirea cu El. Dumnezeu are o comoara fara pret, neasemuita, si vrea s-o dea celor ce se opresc din drum, ce-si intorc privirile spre El si vor sa petreaca cu El... Aceasta comoara este Raiul. Si micul cersetor are ceva extraordinar sa ne ofere... paradoxal, tot Raiul, caci eu ii intind lui o doar paine, iar el o marturie catre Tatal Ceresc. El imi da sansa mantuirii, el s-a saturat cu painea data, iar eu pot castiga Raiul cu ea. Ce schimb!!!... Nu pare a fi echitabil, dar este intrucatva, pentru ca nu dai doar painea, dai si dragoste si prin dragoste cobori Cerul tot in inima ta. Nu painea data te mantuieste, ci dragostea fata de cel in nevoi... "Darul nu dupa marime, ci dupa dragoste se pretuieste", spune un proverb.

Se castiga simplu Raiul? Am intrebat si eu in dreapta si-n stanga... unii m-au speriat, altii mi-au dat speranta prin cuvantul lor.

Si cand Il auzim pe Domnul strigandu-ne si inima noastra raspunde, omul se tanguieste pentru toate clipele pe care le-a petrecut fara El. Asa se intampla si cu crestinii milostivi care atunci cand dau o paine micului cersetor spun poate in sinea lor: "Multumesc, micutule, pentru ca te-ai milostivit de mine si ai primit painica mea...Tu stii ce drag imi esti...".

Azi este si ziua lui[155], nu numai a copiilor generatiei McDonald's! Daca l-am uitat, sa ne amintim macar acum de el. Pruncul Hristos ne asteapta...

Daca ne cautam reciproc, cum sa nu ne gasim? Daca alergam unul in intampinarea altuia, cum sa nu se bucure inimile noastre? Iar daca e iubire intre noi, cum sa ne despartim?

---

[155] Articolul a aparut in preajma zilei de 1 iunie.

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=1&cap=31

http://laurentiudumitru.ro/blog/2011/01/08/andrei-plesu-parabolele-lui-iisus-o-analitica-a-receptivitatii-conferinta-uaic-iasi/

Cuvântul sculptează!

12 Aprilie – Câinele avocatului

Câinele unui avocat intră odată în măcelăria de lângă casa stăpânului său şi mănâncă un biftec chiar sub privirile uluite ale vânzătorului. Acesta, indignat, merse la biroul avocatului şi-l întrebă:

-«Dacă un câine intră în măcelăria mea şi mănâncă un biftec, chiar în faţa mea, am dreptul să cer ca stăpânul câinelui să-mi plătească biftecul?»

-«Fără îndoială că da.»

-«Atunci, plătiţi-mi cinci euro pe biftecul pe care l-a mâncat câinele dumneavoastră!»

Avocatul scoate din portofel o hârtie de cinci euro şi-i dă, fără obiecţii, măcelarului.

Aceasta se întoarce la magazinul său, necăjit pentru că n-a avut încredere în avocat.

La o săptămână, măcelarul primeşte de la avocat o factură de cincizeci de euro reprezentând “contravaloarea consultului referitor la un câine care a mâncat un biftec”.

Pentru cinci euro să plăteşti cincizeci este o afacere proastă.

Dacă măcelarul nu s-ar fi dus în plan şmecher şi exigent la avocat, cu siguranţă acesta nu i-ar fi luat bani pe consult.

Răul niciodată nu se învinge cu un alt rău. Acesta, în mod normal, provoacă un rău major. Sfântul Paul ne învaţă: „nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul cu binele” (Romani 12,21).

Este mai creştineşte şi, aproape întotdeauna, mai rentabil. Sublimă lecţie, cea pe care ne-o dă Isus agonizând: iartă, cere să fie iertaţi, ba chiar caută să dezvinovăţească pe cei care-l răstignesc.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro