La fiecare cinci minute un creştin este martirizat

Un sociolog reprezentând Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a afirmat că numărul creştinilor ucişi în fiecare an datorită credinţei lor este atât de mare, încât matematic vorbind, la fiecare cinci minute unul moare ca martir. Massimo Introvigne a oferit aceste date la o conferinţă despre dialogul creştino-evreo-musulman, încheiată vineri în Ungaria. Evenimentul a fost organizat de preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, şi a avut ca participanţi o serie de înalţi reprezentanţi ai celor trei religii monoteiste, precum şi lideri din spaţiul politic şi social.

Introvigne a spus că numărul creştinilor ucişi în fiecare an pentru credinţa lor este de 105.000, număr ce îi include doar pe cei ucişi pur şi simplu pentru că sunt creştini, fără a-i calcula şi pe cei ce mor în războaie civile sau internaţionale. “Dacă aceste numere nu sunt cunoscute de lume, dacă acest măcel nu este oprit, dacă nu se recunoaşte faptul că persecutarea creştinilor este prima urgenţă mondială la capitolul violenţei şi discriminării religioase, atunci dialogul dintre religii nu va produce decât conferinţe frumoase, nu şi rezultate concrete”, a afirmat membrul OSCE.

Diplomatul egiptean Aly Mahmoud a afirmat că în ţara sa s-au aprobat legi ce vor proteja minorităţile creştine, condamnându-i de exemplu pe cei ce ţin discursuri care incită la ură şi interzicându-se protestele ostile de lângă biserici. “Dar există pericolul ca multe comunităţi creştine din Orientul Mijlociu să moară datorită imigraţiei, deoarece toţi creştinii, simţindu-se ameninţaţi, vor fugi”, a spus el. Diplomatul a sugerat Europei să se pregătească pentru “un nou val de emigranţi, acum fiind vorba de creştinii ce fug de persecuţii.”

Mitropolitul Hilarion Alfeyev, preşedintele departamentului pentru relaţiile externe al Patriarhiei Ortodoxe Ruse, a amintit la rândul său că “cel puţin un milion” dintre victimele persecuţiei îndreptate împotriva creştinilor sunt copii.

Sursa: http://www.catholica.ro/2011/06/05/la-fiecare-cinci-minute-un-crestin-este-martirizat

Cuvântul sculptează!

10 Iunie – Dulciuri

Într-o clasă de elevi mici, de şapte-opt ani, profesorul le propuse să-i ofere lui Isus un anumit sacrificiu în Postul Mare:

-«Să vedem, Roberto, astăzi că începe Postul Mare, ce sacrificiu poţi să faci Pentru Pruncul Isus?»

-«Păi, nu ştiu… O carte?»

-«Nu, nu… ceva de genul, să nu mănânci dulciuri…»

-«Bine, fără dulciuri, dar voi cumpăra îndată după Prima Împărtăşanie şi, astfel, Isus le va mânca împreună cu mine.»

Sacrificiul copilului nu este foarte mare, însă intenţia sa este bună: a da o satisfacţie lui Isus. Este nevoie să-i oferim bucurii, pentru că destule necazuri îi facem. Dacă a-i aduce o bucurie ne costă puţin, aceasta o face şi mai valoroasă.

În ultimă instanţă, e vorba de a ne gândi mai mult la El şi mai puţin la noi, iar de asta avem cu toţii foarte mare nevoie.

Momentele de după împărtăşanie nu sunt pentru a-i oferi dulciuri lui Isus, în schimb, da, pentru a petrece momente intime cu El. Sfânta Tereza spunea că acesta este momentul cel mai potrivit pentru a negocia cu Dumnezeu.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Curs festiv la Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Blaj

În aula Magna a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, departamentul Blaj din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” a avut loc sâmbătă, 4 iunie, festivitatea de încheiere a anului academic 2010-2011. La eveniment au participat alături de studenţii ciclului de licenţa şi master care au încheiat anul universitar, şi PS Vasile şi profesorii departamentului. Momentul a fost anterior marcat de celebrarea Sfintei Euharistii în Catedrală Arhiepiscopală “Sfânta Treime” la care au participat, alături de PS Vasile şi un sobor de preoţi, studenţi seminarişti, absolvenţii dar şi membri ai familiilor lor.

După salutul pr. dr. Cristian Barta, directorul departamentului, a urmat lectio brevis prezentată de pr. dr. Anton Rus, urmată apoi de o meditaţie a PS Vasile centrată pe raportul dintre învăţătura creştină, predată şi învăţată în Facultatea de Teologie, şi punerea ei in practică vieţii prin mărturie. Fiecare dintre cei 10 absolvenţii ai cursului de licenţă şi 29 ai cursului de master, au primit din parte PF Lucian o diplomă onorifică. După intonarea imnului Gaudeamus igitur, la finalul ceremoniei toţi cei prezenţi s-au întreţinut amical la o gustare.

Sursa: BRU.ro http://www.catholica.ro/2011/06/04/curs-festiv-la-facultatea-de-teologie-greco-catolica-din-blaj

Cuvântul sculptează!

9 Iunie – Salariu minim

Un angajat îi reproşa şefului său:

-«Dumneavoastră credeţi că e corect să-mi plătiţi salariul minim?»

Şeful răspunse:

-«Ştiu că nu este corect. Legea, însă, mă obligă să ţi-l plătesc.»

Ceva asemănător ni se întâmplă frecvent în viaţă. Multe din „nedreptăţile” care ni se fac nu au nimic nedrept în ele. Dacă ne-am analiza cu sinceritate, cu siguranţă că am protesta mai puţin.

Este uşor să ne vedem maltrataţi în mod nedrept de către ceilalţi: copiii de către părinţi şi părinţii de către copii, elevii de către profesori şi profesorii de către elevii lor, muncitorul de către şeful său şi şeful de către muncitorul său… Ajungem, chiar, să ne credem trataţi în mod nedrept şi de către Dumnezeu.

Rareori ne întrebăm în mod sincer: eu ce merit am? Să nu ne dea Dumnezeu ceea ce este drept, ceea ce merităm!

Isus este modelul nostru: când noi, oamenii, plănuiam moartea sa, El instituia Euharistia (1Cor 11,23.24). Acesta este modul divin de a acţiona.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

8 Iunie – Sarcină împărţită

Un preot predica la o liturghie când observă cum, în prima bancă, un domn adormise deja. Preotul se supără şi ridică puţin vocea ca să-l trezească însă, cum acesta nu se trezea, îi spuse unui ministrant:

-«Trezeşte-l pe domnul acela.»

-«Da’ de ce?» răspunse. «Dumneavoastră l-aţi adormit, iar eu să-l trezesc?»

Uneori suntem noi, preoţii, cei care-i adormim pe oameni. Un preot, prieten de-al meu, care studia într-un oraş spaniol, timp de un an s-a dedicat vizitării bisericilor şi ascultării predicilor. Spunea că ajunsese la o concluzie: „în biserici ar trebui să existe un caiet de reclamaţii”.

Însă şi credinciosul care asistă la Liturghia duminicală trebuie, în multe cazuri, să-şi schimbe atitudinea în momentul ascultării lecturilor şi a predicii. Trebuie să căutăm să aplicăm cuvântul Domnului la viaţa noastră zilnică şi să căutăm hrană pentru întreaga săptămână.

Cu ce dispoziţie şi interes ascult această parte din Liturghie?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Biblia pe locul 2 în topul cărţilor preferate ale românilor

Biblia ocupă locul 2 în topul cărţilor preferate ale românilor. Cărţile religioase sunt preferinţele de lectură pentru 6% dintre români, mai bine cotate pe lista preferinţelor fiind romanele în general (23% dintre români), romanele poliţiste (12%), romanele de dragoste (10%), cărţile de istorie (9%) şi cărţile de specialitate (7%). Obiceiurile şi preferinţele de lectură ale românilor au fost analizate de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), care a publicat raportul “Obiceiurile de lectură ale românilor”, citim pe situl SemneleTimpului.ro.

Cartea preferată a românilor este romanul “Pe aripile vântului”, 3,02% dintre respondenţi indicând acest titlu la întrebarea “Care este titlul cărţii dumneavoastră preferate?” Biblia a fost indicată de 2,50% dintre cei care au răspuns la această întrebare drept cartea preferată. Următoarele titluri sunt “Moromeţii”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Cei trei muschetari” şi “Shogun”. Cărţile religioase sunt menţionate printre cele citite “ultima dată” de către 10% dintre români. Mult mai citite “ultima dată” par să fie romanele scrise de autori străini (27% dintre români) şi romanele româneşti (13%). Numărul românilor care obişnuiesc să citească este aproximativ egal cu acela al românilor care nu citesc cărţi. Femeile din România domină vârfurile de tendinţe, fiind mai prezente decât bărbaţii atât în topul celor care citesc, cât şi în topul celor care nu citesc.

Sondajul a arătat că 22% dintre români nu citesc deloc, 2% citesc doar ceea ce li cere la şcoală sau la facultate, iar unul din 5 români declară că a citit o carte cu mai bine de un an în urmă. Dacă 3% dintre români susţin că ei sunt capabili să lectureze o carte în doar câteva ore, un procent mult mai semnificativ (42%) afirmă că au nevoie de câteva zile pentru ca să termine de citit o carte. Cei mai rapizi cititori sunt românii din zona Moldovei, 5,9% dintre aceştia mărturisind că lecturează o carte în câteva ore. Sondajul IRES a relevat că abilităţile de lectură sunt corelate cu nivelul de educaţie. Astfel, cu cât o persoană are o pregătire şcolară mai avansată (studii universitare, postuniversitare), cu atât scade timpul necesar pentru citirea unei cărţi.

Românii citesc din pasiune sau plăcere (26%), pentru a se relaxa (21%) sau pentru a-şi ocupa timpul liber (10%). Alte motivaţii pentru lectură sunt: formarea unei culturi generale, documentarea, curiozitatea, dezvoltarea vocabularului, plictiseala, etc. Sumele alocate de români achiziţiei de carte variază de la sub 50 de lei într-un an (pentru 12% dintre respondenţi) până la peste 1.000 de lei pe an (5%). Românii care alocă peste 1.000 de lei pentru a cumpăra cărţi sunt, cel mai frecvent, persoane cu vârste de peste 65 de ani, care locuiesc în regiunea de sud a ţării. La sondaj au participat 1.237 de persoane cu vârste de peste 18 ani.

Sursa: vedeţi aici http://www.catholica.ro/2011/06/04/biblia-pe-locul-2-in-topul-cartilor-preferate-ale-romanilor

Cuvântul sculptează!

7 Iunie – Şi ale mele

O mamă se duse cu fiul ei de cinci ani la Liturghie. La sfârşitul Liturghiei se apropie să se roage în faţa unui Crucifix faţă de care avea o devoţiune aparte. Era o reprezentare foarte realistă, un Cristos care exprima întreaga cruzime a patimii. Era la mică distanţă de sol, pentru ca să poată fi atins şi sărutat de credincioşi.

În timp ce ea se ruga, copilul privea la Crucifix. La un moment dat o întrebă pe mama sa:

-«Mamă, e mort?»

-«Da, spuse mama.»

-«Dar cine a făcut aceasta?»

-«Păi»… păcatele noastre.

-«Şi ale mele?»

Mama ezită puţin, deoarece nu era sigură ce să răspundă. În cele din urmă se decise:

-«Da, fiule, şi ale tale.»

După un moment de tăcere, copilul se apropie de picioarele Răstignitului, le sărută şi spuse:

-«Iartă-mă, Isuse!»

Isuse al meu, preţul pe care l-ai plătit a fost destul de mare! Nu lăsa să mă pierd sau să mă despart vreodată de tine!

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro