Episcopul Curiei

Părintele Claudiu Lucian POP s-a născut în data de 22 iulie 1972 în localitatea Pișcolt din judeţul Satu-Mare. Ambii părinţi, profesori de limba şi literatura română, și în mod special bunicul matern, preotul greco-catolic Vancu Victor, care își trăia clandestinitatea celebrând în fiecare dimineaţă Sf. Liturghie cu uşile închise, au contribuit în mod activ la formarea religioasă și umană a părintelui Claudiu.

Părintele Claudiu a urmat Școala Generală în oraşul Jibou, fiind apoi absolvent al Liceului din localitate, cu profilul chimie-biologie.

În anul 1990 a susținut cu succes examenul de admitere la Facultatea de Chimie din Bucureşti. După un an în capitală, vocaţia la preoţie se concretizează în mod definitiv. Abandonează chimia pentru a începe pregătirea teologică. Prin bunăvoinţa și încrederea Preasfinţitului Vasile Hossu, episcop de Oradea-Mare, în anul 1991 a obținut o bursă de studii la Roma.
Între anii 1991-1999 a fost student al Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma. A studiat Filozofia la Universitatea Pontificala Urbaniana, iar apoi Teologia la Universitatea Pontificală Gregoriana, obţinând Licența în Teologie Spirituala (1998) și Doctoratul în anul 2006.

Este hirotonit preot la 23 iulie 1995; între anii 1997-1999 este responsabil, sub îndrumarea părintelui Jacques Raquez, de biserica greco-catolică din Roma, Santissimo Salvatore alle Coppelle.

Între anii 1999 – 2001 a fost vicerector la Misiunea Greco-Catolică din Paris, iar între 2001 și decembrie 2007, Rector al aceleiaşi instituţii.

În 12 decembrie 2007, la cererea Arhiepiscopului Major și a Sinodului Episcopilor Bisericii Greco-Catolice Române, a fost numit de către Congregaţia pentru Bisericile Orientale Rector al Colegiului Pontifical ”Pio Romeno” din Roma.

A participat la diferite conferinte si sesiuni de comunicari din ţară şi din străinătate, dintre care amintim:

2000-2007 Conferinţe pentru medici oncologi în cadrul Institutului Francez din Bucureşti, pe tema “Anunțul diagnosticului în cazul bolnavilor terminali” și “Îngrijirile paleative”.

2001-2008 Colaborator, ca și Rector al Misiunii greco-catolice romane din Paris, al Asociaţiei culturale romane “Maison roumaine”. Printre personalităţile marcante care au conferenţiat în cadrul Misiunii greco-catolice din Paris pentru aceasta asociaţie: Horia-Roman PATAPIEVICI, Neagu DJUVARA, Lucian BOIA, Stéphane COURTOIS, etc.

2005 Exerciţii spirituale pentru studenţii Colegiului Pontifical ”Pio Romeno”: “Viața spirituală – o reîntoarcere în noi înşine”.

2006 Exerciţii spirituale pentru preoţii Eparhiei de Lugoj, organizate de Preasfinţia Sa Alexandru MESIAN, episcop de Lugoj: “Prezența lui Dumnezeu, prin Maica Sfântă, în lupta văzută și nevazută a creştinului”.

2007 Conferinţa de pregătire pentru întâlnirea ecumenică de la Sibiu, la invitaţia Arhiepiscopului de Dijon, Mgr Roland MINNERATH (Dijon- ianuarie 2007)

2007 Conferinţa pentru aniversarea a 70 de ani de la înfiinţarea Colegiului Pontifical ”Pio Romeno”: “L’icona e la paternita spirituale”.

1996 Cursuri de vară pentru preoţii Bisericii omâne Unită cu Roma, Greco-Catolică – Teologie spirituala (Cluj-Napoca).

Ca rector al Colegiului Pontifical „Pio Romeno” organizează seria de conferinţe cu titlul “Semne ale timpului, semne ale Spiritului”, cu participarea unor personalități de excepţie în domeniul teologic, bioetic, psihologic, etc. Coordonează în acelaşi timp colecţia “Caietele Pio Romeno”, publicând volumele “Jurnalul unui preot exorcist” si “Papa Ioan Paul al II-lea vorbeşte Bisericii Romane Unite”. Colecţia, iniţiată de predecesorul său la conducerea Colegiului, PS. Mihai Frățilă, mai are în pregătire câteva lucrări deosebite.

În şedinţa sinodală ordinară din perioada 8-10 iunie 2011, desfăşurată la Blaj, Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, l-a ales episcop auxiliar al Curiei Arhiepiscopiei Majore, iar Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea și Preafericirea Sa Arhiepiscopul Major Lucian l-au proclamat Episcop al Bisericii Catolice, ca Episcop titular de Mariamme, la 21 noiembrie 2011.

Sursa: http://www.bru.ro/curie/episcopul-curiei/

Comunicat: Noul Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore

BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ

SINODUL EPISCOPILOR

NOTARUL

Nr. 46/21.11.2011

COMUNICAT

Întrunit în şedinţă sinodală ordinară la Blaj în perioada 8-10 iunie 2011, Sinodul Episcopilor Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și-a exprimat consensul conform can. 85 § 2, 2⁰ pentru transferul Preasfinției Sale Vasile, Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore, Episcop titular de Appiaria, la sediul vacant al Eparhiei de Maramureș.

Cu această ocazie, Sinodul Episcopilor a procedat canonic la alegerea unui nou Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore în persoana

Preaonoratului

Pr. Dr. CLAUDIU LUCIAN POP,

Rector al Colegiului Pontifical “Pio Romeno” din Roma,

căruia anterior i s-a acordat din partea Sanctității Sale Papa Benedict al XVI-lea “assensus” pentru alegerea episcopală, conform normei canoanelor Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium.

După ce candidatul la episcopat a exprimat acceptarea acestei noi misiuni în Biserică, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea și Preafericirea Sa Arhiepiscopul Major Lucian l-au proclamat Episcop al Bisericii Catolice, azi 21 noiembrie, Sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului, ca Episcop titular de Mariamme.

Preaonoratul Pr. Dr. Pop Claudiu Lucian urmează să primească hirotonirea episcopală la o dată care va fi comunicată ulterior.

Invocând plinătate de haruri asupra noului Episcop, îl încredințăm grijii părintești a lui Cristos, Veșnicul Arhiereu, precum și rugăciunilor tuturor credincioșilor noștri.

Blaj, 21 noiembrie 2011,
Intrarea în Templu a Maicii Domnului.

Pr. William A. Bleiziffer

Notar al Sinodului Episcopilor

Sursa: http://www.bru.ro/blaj/comunicat-noul-episcop-al-curiei-arhiepiscopiei-majore/

Cuvântul sculptează!

21 Noiembrie – Drumul

În frumoasa carte a lui Lewis Carroll, „Alice în ţara minunilor”, în capitolul al VI-lea, apare următorul dialog curios între Alice şi Motan:

-«Motănel din Cheshire» – începu, oleacă timid, întrucât nu ştia dacă îi plăcea să fie numit astfel; însă Motanului i se lărgi surâsul. „Ei, pe moment pare încântat”, se gândi Alice, şi continuă: «Ai vrea să-mi spui, te rog, în ce direcţie trebuie să o iau acum?»

-«Asta depinde, în mare măsură, de unde vrei să mergi» – răspunse Motanul.

-«Nu mă interesează mult unde…» – spuse Alice.

-«Atunci, e totuna direcţia» – spuse Motanul.

-«Numai să ajungi undeva» – adăugă Alice ca o explicaţie.

-«Ah, fii sigură că vei ajunge» – spuse Motanul – «dacă mergi îndeajuns.»

„Asta depinde, în mare măsură, de unde vrei să mergi” Interesant răspuns. Unde vrei să mergi cu viaţa ta? Te-ai întrebat vreodată, la modul serios?

De răspunsul pe care îl dăm fiecare dintre noi, depinde totul. Drumul care duce către Cer este diferit de cel care ne îndepărtează de el. Către Cer ne poartă drumul care duce la Dumnezeu.

Dostoievski spunea: „Secretul existenţei nu constă doar în a trăi, ci şi în a şti pentru ce se trăieşte”. E nevoie de două lucruri: a alege bine drumul şi, apoi, a-l parcurge.

Drumul pe care eu îl urmez, încotro mă duce?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

20 Noiembrie – Marş funebru

Un bătrân îşi întocmea testamentul în faţa notarului.

La sfârşit îi spuse:

-«Şi în încheiere, ultima mea dorinţă este aceea de a fi înmormântat cu muzică.»

La care notarul îi răspunse:

-«Nici o problemă, domnule Sánchez. Numai să-mi spuneţi un lucru: cu atare prilej, ce fel de muzică v-ar plăcea să ascultaţi?»

În această împrejurare, răposatului îi este valabilă orice fel de muzică, mai puţin imnul naţional, pentru că trebuie să fie ascultat stând în picioare.

Câte ofrande pentru morţi nu sunt decât spre consolarea şi, inclusiv, fala celor vii! Dacă vrem, într-adevăr, să-i ajutăm pe răposaţii noştri, în loc să-i oferim lui Dumnezeu ceea ce ne este nouă pe plac, trebuie să căutăm să-i oferim ceea ce-i place Lui. Dacă nu trăim de acord cu voinţa Domnului, dacă suntem în păcat, la puţin va folosi recomandarea noastră.

O spovadă bună, întoarcerea la prietenia cu Dumnezeu este, aproape întotdeauna, cel mai bun şi cel mai valoros sufragiu pe care putem să-l oferim pentru scumpii noştri răposaţi.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

19 Noiembrie – Porunci

Un negustor necinstit şi ipocrit, se consideră dator să-i spună într-o zi lui Mark Twain:

-«Înainte de moartea mea mă gândesc să fac un pelerinaj în Ţara Sfântă; vreau să urc pe muntele Sinai şi să citesc cu glas tare Cele Zece Porunci.»

-«Aţi putea să faceţi un lucru şi mai bun – îi replică Mark Twain: să rămâneţi în casa dumneavoastră din Boston şi să le împliniţi.»

Nu mă îndoiesc de faptul că este emoţionant să citeşti Cele Zece Porunci pe vârful Muntelui Sinai. Iar dacă se citesc în ebraică, limba originală, este şi mai emoţionant. Însă acest lucru nu mântuieşte.

Ceea ce ne mântuieşte este a le medita şi a le împlini. Isus ne-a spus-o destul de clar, răspunzând acelui tânăr care îl întrebă: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac pentru ca să dobândesc viaţa veşnică? El răspunse: De ce mă numeşti bun. Unul singur este bun. Dacă vrei să intri în Viaţa veşnică, păzeşte poruncile” (Mt 19,16-17).

Aceasta este ruta şi nu este aglomeraţie deloc. Nici către Sinai.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

18 Noiembrie – Problemă de spaţiu

La sfârşitul unei înmormântări, la care preotul vorbise pe larg despre învierea morţilor, unul dintre cei prezenţi nu se arăta convins deloc. Îi prezentă prietenului său un argument care, în opinia sa, era indiscutabil şi convingător, total împotriva doctrinei pe care o expusese preotul:

-«Unde va încăpea toată această lume dacă inclusiv morţii ar ieşi din morminte? Abia am găsit loc de parcare. Imaginează-ţi ce ar fi dacă înaintaşii noştri ar veni cu trăsurile lor.»

Habar nu avea de ce vor fi – şi deja sunt – trupurile înviate. Isus, la asfinţitul zilei învierii sale, intră în Cenacol fără nevoia de a bate la uşă. Trupurile înviate nici nu ocupă spaţiu nici nu vor avea nevoie de „trăsuri”. Ca să întrezărim calităţile lor trebuie să privim la Isus după învierea sa. Aceasta este prototipul şi indicatorul a ceea ce Dumnezeu vrea pentru fiecare om, pentru tine şi pentru mine.

Şi trupul nostru, nu doar sufletul, este chemat să se bucure de fericirea divină de care deja se bucură trupul Domnului nostru Isus Cristos şi al Mamei sale, Sfânta Fecioară Maria.

Niciodată materia nu a visat să zboare atât de sus. Planurile lui Dumnezeu depăşesc orice imaginaţie omenească.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

17 Noiembrie – Fără ţintă

Un tânăr gonea cu viteză mare prin oraş pe o motocicletă puternică şi trebui să frâneze brusc din cauza unui bătrân care tocmai traversa strada. Au căzut cu toţii la pământ: motocicleta, bătrânul şi băiatul. Nimeni, însă, nu a păţit nimic grav. Când s-au ridicat de la pământ, persoana în vârstă îl întrebă pe tânăr:

-«Băiete, unde mergi?»

Iar acesta, cu nevinovăţie şi oarecum derutat, răspunse:

-«Nu ştiu, dar mă grăbesc tare.»

Încotro mergem, încotro merg? Câtă lume nu ştie încotro merge! De multe ori graba este o încercare de a umple golul pe care îl creează o viaţă fără ţintă, fără sens.

Uneori este foarte sănătoasă şi utilă palma – căderea de pe motocicletă – pentru a te opri şi a-ţi pune cea mai importantă întrebare: încotro merg?

Dacă nu este clară ţinta, cum voi putea alege drumul? Dacă nu am prezent în minte încotro vreau să merg, cum voi putea să ştiu ceea ce trebuie să fac?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro