Cuvântul sculptează!

6 Ianuarie – Dumnezeu şi banul

Cardinalul Wiseman a primit într-o zi vizita unui prieten. Au discutat îndelung despre religie: Dumnezeu şi morala catolică. Prietenul, un om bogat şi avid de bani, nu reuşea să înţeleagă.

Cardinalul a scris un cuvânt pe un bileţel şi l-a acoperit cu o monedă. Apoi l-a întrebat pe prietenul său:

-Ce vezi aici?

-Văd o monedă – răspunse.

-Nu mai vezi nimic?

-Nimic.

Wisman a înlăturat moneda şi a întrebat din nou:

-Iar acum ce vezi?

-Văd cuvântul DUMNEZEU.

-Atunci ce anume te împiedică să-l vezi pe Dumnezeu?

Atunci când în viaţă este pus în primul loc banul sau oricare alt bun material, Dumnezeu nu poate fi văzut. Acesta se transformă într-un idol şi-l ascunde pe Domnul: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni” (Mt 6,24).

Ce mă împiedică să-l văd pe Dumnezeu?

O rugăciune bună: „Această sfântă Împărtăşanie să ne ajute, Doamne, să învingem alipirea noastră de bunurile pământeşti şi să râvnim cu ardoare la cele cereşti” (Rugăciunea după Împărtăşanie, marţea I din Postul Mare).

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

PF Lucian Mureşan, al treilea Cardinal al Bisericii Române Unite cu Roma

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat astăzi, 6 ianuarie 2012, lista Cardinalilor pe care îi va crea în cadrul Consistoriului din 18 februarie 2012. Printre noii Cardinali se va număra şi PF Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Este al treilea Cardinal român, după Cardinalul Iuliu Hossu şi Cardinalul Alexandru Todea. Redăm în continuare cuvintele Suveranului Pontif de anunţare a listei Cardinalilor.

Cu mare bucurie, anunţ că în 18 februarie anul curent va avea loc un Consistoriu în care voi numi 22 de noi membri ai Colegiului Cardinalilor. După cum se ştie, Cardinalii au sarcina de a-l ajuta pe Succesorul Apostolului Petru în desfăşurarea ministerului său de întărire în credinţă a fraţilor şi de a fi principiu şi fundament al unităţii şi comuniunii Bisericii.

Iată numele noilor purpuraţi:

1. Mons. Fernando Filoni, prefectul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor;
2. Mons. Manuel Monteiro de Castro, penitenţiar major;
3. Mons. Santos Abril Y Castello, Arhipreot al Bazilicii papale Santa Maria Maggiore;
4. Mons. Antonio Maria Veglio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor;
5. Mons. Giuseppe Bertello, preşedintele Comisiei Pontificale pentru Statul Vatican şi preşedintele Guvernatoratului aceluiaşi stat;
6. Mons. Francesco Coccopalmerio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative;
7. Mons. Joao Braz de Aviz, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică;
8. Mons. Edwin Frederik O’Brien, Pro-Mare Maestru al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim;
9. Mons. Domenico Calcagno, preşedintele Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic;
10. Mons. Giuseppe Versaldi, preşedinte al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun;
11. Preafericirea Sa George Alencherry, Arhiepiscop Major de Ernakulam-Angamaly al Siro-Malabarezilor (India);
12. Mons. Thomas Christopher Collins, Arhiepiscop de Toronto (Canada);
13. Mons. Dominik Duka, Arhiepiscop de Praga (Republica Cehă);
14. Mons. Willem Jacobus Eijk, Arhiepiscop de Utrecht (Ţările de Jos);
15. Mons. Giuseppe Betori, Arhiepiscop de Florenţa (Italia);
16. Mons. Timothy Michael Dolan, Arhiepiscop de New York (Statele Unite ale Americii);
17. Mons. Rainer Maria Woelki, Arhiepiscop de Berlin (Republica Federală Germană);
18. Mons. John Tong Hon, Episcop de Hong Kong (Republica Populară Chineză);

Am decis, mai mult, să ridic la demnitatea de Cardinali un venerabil prelat, care îşi desfăşoară ministerul de Păstor şi Părinte al unei Biserici, şi trei merituoşi ecleziastici, care s-au distins prin implicarea lor în slujba Bisericii. Aceştia sunt:

1. Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş al Românilor (România);
2. Mons. Julien Ries, preot al Diecezei de Namur şi profesor emerit de istorie a religiilor la Universitatea Catolică din Louvain;
3. Pr. Prosper Grech, O.S.A., docent emerit la diferite Universităţi romane şi consultor în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei;
4. Pr. Karl Becker, S.J., docent emerit al Universităţii Pontificale Gregoriana, timp de mulţi ani consultor al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

Noii Cardinali provin din diferite părţi ale lumii şi îşi desfăşoară diverse slujiri pentru Sfântul Scaun sau în contact direct cu credincioşii ca Părinţi şi Păstori ai unor Biserici particulare. Doresc să vă invit pe toţi să vă rugaţi pentru noii aleşi, cerând mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, pentru ca ei să ştie să mărturisească întotdeauna cu curaj şi dedicare iubirea lor pentru Cristos şi pentru Biserica Sa.

Sursa: http://www.bru.ro/blaj/pf-lucian-muresan-al-treilea-cardinal-al-bisericii-romane-unite-cu-roma

Contul nostru de timp pentru 2012

Contul nostru de timp pentru anul 2012 este de 366 zile, acestea reprezintă 8.784 ore, sau 527.040 minute, sau 31.622.400 secunde. O cantitate mare de timp! Suntem milionari. Dar rămâne întrebarea: Ce facem cu acest capital? În medie avem nevoie de ca. 547 ore pentru mâncare. Dormim aproximativ 2.555 ore. Pentru muncă mai rămân 2.240 ore. De aici rezultă un număr total de 5.342 ore. Dar ce facem cu restul de capital de 3.442 ore? Desigur, nu dorim să ne preocupăm acum la început de an cu probleme matematice, dar totuşi este bine să ne aducem aminte de propriul nostru capital de timp.

Cei mai mulţi oameni ai zilelor noastre trăiesc conform devizei: „Zilele sunt în mâna mea.“ Într-adevăr, omul se învârte în jurul său majoritatea timpului vieţii sale. Aceste cuvinte au valabilitate şi astăzi: „Oamenii sunt răi, se gândesc la sine, numai eu mă gândesc la mine.“ Suntem chemaţi să ne schimbăm modul de gândire. David, marele împărat al lui Israel, se ruga: „Zilele mele sunt în mâna Ta.“ Oare îndrăznim să punem la dispoziţia lui Dumnezeu timpul nostru? Dumnezeu ne invită astăzi să facem acest lucru. Cât timp dorim să investim zilnic pentru Dumnezeu?

Sursa: http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2012-01-02

Cuvântul sculptează!

5 Ianuarie – A crede şi a vedea

Cineva l-a întrebat pe Enrique Fabre, entomolog francez de faimă mondială, omul care ştia cel mai multe despre insecte, „observatorul incomparabil”, după expresia lui Darwin... Cineva l-a întrebat atunci când, împlinind optzeci şi şapte de ani, în 1910, a fost subiectul unui omagiu, dacă credea în Dumnezeu.

-Nu – răspunse cu stilul său mucalit. Nu „cred” în Dumnezeu. Îl „văd” în toate părţile.

S-a spus că „multă ştiinţă te apropie de Dumnezeu şi puţină ştiinţă te îndepărtează de El”. Puţina ştiinţă împreună cu pretenţia de a crede că se ştie totul, îndepărtează de Dumnezeu.

Adevărata ştiinţă este cunoaşterea Universului. Iar universul este lucrarea, creaţia lui Dumnezeu. Credinţa este asentimentul la cuvântul lui Dumnezeu. Nu se poate să existe contradicţie între ceea ce Dumnezeu spune şi ceea ce face. Cunoaşterea a ceea ce Dumnezeu a făcut – ştiinţa –, nu poate să contrazică ceea ce Dumnezeu a spus – credinţa.

Necunoaşterea sau eroarea în ceea ce priveşte universul – falsa ştiinţă – da, poate şi trebuie să fie contrară la ceea ce Dumnezeu a spus. Şi invers: necunoaşterea sau eroarea în ceea ce priveşte ceea ce a spus Dumnezeu – falsa credinţă – de asemenea trebuie să fie contrară la tot ceea ce Dumnezeu a făcut – adevărata ştiinţă.

În consecinţă: dacă vedem opoziţie între ştiinţă şi credinţă, ori este falsă ştiinţa noastră, ori este greşită credinţa noastră.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

4 Ianuarie – Urmele lui Dumnezeu

Preşedintele Statelor Unite, Lincoln, privea odată stelele, într-o noapte splendidă dintre-acelea care par ziuă. În conversaţie, Lincoln spuse colaboratorului său: „Înţeleg să existe un ateu pentru că priveşte doar spre pământ. Însă nu pot să concep cum se poate privi spre cer şi să negi existenţa lui Dumnezeu”.

Copilăria acestui general a fost foarte dură. S-a născut într-o familie săracă într-o cabană de lemnar. Însă Dumnezeu i-a dat o inteligenţă ieşită din comun. Şi i-a dat, mai ales, „cel mai puţin comun dintre simţuri”, simţul comun. (bunul simţ)

Privim prea mult către pământ. Avem nevoie să privim spre cer. Şi o putem face. Sfântul Josemaria Escriva referindu-se la porc îl numea: „domnişorul privirii joase”.

Acest animal nu poate să ridice capul, nu poate să privească la cer. Noi, da. După cum spune sfântul Paul: „Căutaţi lucrurile de sus, unde se află Cristos aşezat la dreapta lui Dumnezeu; gustaţi lucrurile de sus, nu pe cele de pe pământ” (Col 3,1).

Domnul să ne dea capacitatea de a şti să-l descoperim după urmele sale.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

3 Ianuarie – A privi către cer

Într-o zi, foarte de dimineaţă, la răsărit, Napoleon Bonaparte se plimba pe o stradă şi, discutând aprins cu senatorul Volney, spunea:

-Da, domnule, orice s-ar spune, poporul are nevoie de o religie şi mai ales de o credinţă. Şi când spun poporul încă nu spun îndeajuns, pentru că vreau să spun că şi eu.

Iar Bonaparte, în acel moment, într-un fel de inspiraţie entuziastă, întinse braţele către soarele care, chiar în acel moment îşi făcea apariţia, strălucitor, la orizont.

Eu însumi – continuă cu căldură – la vederea acestui spectacol, rămân surprins şi mă simt emoţionat, prins, convins.

„Cerul vorbeşte despre slava lui Dumnezeu şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale” (Ps 18). Mulţi dintre cei care nu cred în Dumnezeu, ar crede dacă ar privi în mod serios firmamentul.

Însă astăzi se priveşte mai mult la pământ decât la cer. Iar la oraş e şi mai rău: luminile de pe pământ nu lasă să se vadă cerul.

Natura îl poartă în sine pe autorul său: Dumnezeu. Este binevenit lucru să te opreşti şi să contempli în timpul nopţii cerul înstelat.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

2 Ianuarie – Laicisme

În Abejar, localitate din provincia Soria, la jumătatea lui noiembrie 1931 a murit un cetăţean. Aflând, parohul a mers îndată la casa acestuia, însă acolo se afla primarul venit anume pentru a-l împiedica pe preot să intre. Ziua următoare s-a confirmat înmormântarea, civilă, desigur. La cimitir, primarul spuse văduvei:

-Aici suntem laici înainte de toate. Nu a venit preotul întrucât eu i-am interzis.

-Foarte bine! – spuseră cu toţii în cor. Doar suntem laici!

-Acum – adăugă primarul, să ne rugam cu toţii împreună un Tatăl nostru pentru sufletul răposatului.

Şi toţi au început să se roage...

Incongruenţa, a nu trăi de acord cu ceea ce se spune că se crede, este caracteristic tuturor oamenilor, nu doar celor necredincioşi. De asemenea este caracteristic, ba chiar mult mai mult, celor care pretind că nu cred.

Este uşor să cazi în uitarea lui Dumnezeu atunci când totul merge bine, pe placul nostru. Atunci când viaţa strânge şi scutură, fiecare apelează la Dumnezeu şi se roagă, în felul său.

A alerga la Dumnezeu pentru a-i cere şi a uita de El atunci când lucrurile ne merg bine, pe lângă incongruenţă înseamnă lipsă de recunoştinţa şi corectitudine.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro