FOTO: Papa Francisc l-a vizitat pe predecesorul său cu ocazia Crăciunului

Papa Francisc l-a vizitat ieri după-amiază pe predecesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, pentru a-i transmite urările sale cu ocazia Crăciunului. Papa emerit  l-a primit pe Papa Francisc la intrarea în mănăstirea Mater Ecclesiae din Vatican, unde își are actualmente reședința. Cei doi s-au rugat după aceea în capelă înainte de a avea  o întrevedere de o jumătate de oră în privat.

Papa Francisc, însoțit de secretarii săi, a salutat de asemenea și membrii  "familiei"  Papei Emerit, pe Mons. Georg Ganswein și  Memores Domini, laicele consacrate care continuă să aibă grijă de Benedict al XVI-lea.

"Crăciun fericit, roagă-te pentru mine", a spus Papa Francisc la plecare, iar Papa emerit a răspuns "mereu, mereu, mereu."

Traducere: ACC

Sursa:www.news.va

Un pom de Crăciun, simbolul celui mai mare defect al omenirii

Într-o perioadă a anului în care lumea se străduieşte să aibă gânduri frumoase şi să fie optimistă, amintirea tendinţelor consumeriste ale omenirii pare să-şi fi găsit un moment cum nu se poate mai nepotrivit. Însă un brad de Crăciun împodobit cu ambalaje de plastic.

Echipa de artişti Luzinterruptus s-a gândit să reamintească oamenilor, cu ocazia sărbătorilor, de eşecul reciclării ambalajelor de plastic. Cu acest gând, artiştii au creat un brad artificial, realizat exclusiv din pungi de plastic şi lumini. Bradul a fost prezentat la festivalul Lumiere din Durham, Marea Britanie, iar amplasarea acestuia a fost chiar în zona cu magazine a oraşului. Denumirea proiectului este „Bradul de Crăciun al consumerismului".

Pentru ca bradul să fie atrăgător şi impunător, Luzinterruptus a folosit pungi umplute cu ambalajele de plastic folosite pentru a proteja produsele de căzături sau lovituri. Ei au obţinut materialele de la oameni care le-au donat în lunile noiembrie şi decembrie. De asemenea, au apelat la voluntari, pentru a finaliza toată operaţiunea la timp. Toate aceste pungi au fost apoi puse peste o structură din metal, înaltă de 9 metri, iar astfel au ajuns să creeze un alt fel de brad de Crăciun.

Întrucât numărul de pungi de care au dispus era foarte mare, străzile din apropierea centrului comercial au fost decorate cu felinare făcute tot din pungi colorate.

În fiecare an, locuitorii planetei folosesc o mie de miliarde de pungi de plastic şi aproximativ 11% din gunoiul aruncat de fiecare gospodărie este din plastic. Aceasta înseamnă că în fiecare minut sunt folosite peste un milion de pungi de plastic pe întreg globul, potrivit statisticilor realizate de site-ul statisticbrain.com. din păcate însă, mai puţin de 1% dintre acestea ajung să fie reciclate.

În plus, în fiecare 2,5 kilometri pătraţi din oceanul planetar se găsesc 46.000 de bucăţi de plastic. Nu doar că acestea pot afecta viaţa speciilor marine şi terestre, dar compoziţia chimică a pungilor de plastic (polietilenaă, obţinută din petrol) le face foarte greu de descompus în natură.

Alternativa este folosirea de sacoşe de pânză sau de ambalaje biodegradabile. Chiar dacă pot fi mai puţin comode la început, în fiecare săptămână putem economisi câteva zeci de pungi de plastic şi costurile aferente ale acestora. 

Sursa

Şapte binecuvântări ale vârstei a treia

05 oct 2013 | Religie

Dacă tinereţea este caracterizată de energie şi optimism, iar maturitatea de generozitate şi claritate, vârsta a treia beneficiază de alte trăsături. Chiar dacă cel puţin teoretic, toate proiectele majore au fost finalizate, vârsta bătrâneţii aduce cu sine binecuvântări specifice, după cum explică Joan Chittister, călugăriţă benedictină şi autoarea unui seminar pentru persoanele de vârsta a treia.

Prima binecuvântare este o perspectivă diferită asupra vieţii pe care vârstnicii o aduc celor din jur. În principal, persoanele cu o experienţă bogată de viaţă sunt capabile să judece ce este important şi ce nu, ce are valoare pe termen lung şi ce nu. Prin urmare, aceştia pot da sfaturi şi tinerilor care nu ştiu în ce merită să investească timp şi energie, dar şi adulţilor care sunt măcinaţi de probleme şi îngrijoraţi peste măsură.

A doua binecuvântare este timpul, suficient pentru a te bucura de prezent. Cu ocazia descoperirii acestei resurse, vârstnicii îşi reamintesc bucuria de a respira adânc aerul dimineţii, entuziasmul unei plimbări în parc, plăcerea lecturii şi compania semenilor de aceeaşi vârstă. Acum nu mai există multe lucruri care să necesite rezolvarea imediată ori urgentă, prin urmare timpul curge mai lin şi permite programarea unor activităţi pentru care până acum nu era timp.

A treia binecuvântare este libertatea pe care ţi-o dă detaşarea de aşteptările nerealiste, de stres şi de efortul de a supravieţui din punct de vedere financiar. Pentru prima dată de la maturizare, individul descoperă că nu mai este angrenat în activităţi menite să îl ajute să îşi câştige existenţa, ceea ce îi conferă o stare de bine, lipsită de stresul de atâţia ani.

A patra binecuvântare este posibilitatea de a lua decizii noi cu privire la multe lucruri din viaţa sa: unde să meargă, cum să trăiască, ce să facă în decursul unei zilei sau săptămâni. La această vârstă copiii sunt la casa lor, prin urmare oricine poate să înceapă să desfăşoare activităţile pe care le-a amânat toată viaţa, din cauza lipsei timpului: să înveţe să cânte la un instrument, să urmeze cursuri de perfecţionare, să meargă în excursii. Viaţa poate fi nouă şi interesantă în fiecare zi.

A cincea binecuvântare este capacitatea de a povesti. Vârstnicii sunt persoane care au supravieţuit războiului, bolilor de tot felul, poate divorţurilor şi împăcărilor, perioadelor de foamete şi de sărăcie, prin urmare orice discuţie se transformă într-o povestire extrem de interesantă despre viaţă. Aceste povestiri sunt tocmai cristalizarea valorii vieţii unui om şi sunt benefice prin sfaturile înţelepte pe care le aduc.

A şasea binecuvântare este capacitatea de a valorifica aşa cum se cuvine relaţiile. După ce toate activităţile au fost terminate, ceea ce rămâne cu adevărat sunt relaţiile cu oamenii: prieteni, copii, nepoţi. Nu doar că menţinerea relaţiilor nu ne izolează, dar ne ajută să ne simţim utili şi importanţi.

În cele din urmă, a şaptea binecuvântare este înţelegerea transcendenţei. Dedicarea pe care o persoană vârstnică o oferă lucrurilor mai presus de om - rugăciunea, lectura, grădinăritul, întrebările mari ale vieţii - poate fi cea mai mare lecţie spirituală care vine cu înaintarea în vârstă.

Sursa

OMISIUNE IN GAZETA DE BETLEEM

De Crăciun

Scris de Andrea Balint •

Titlu: Scrisori de la Moş Crăciun
Autor: J.R.R. Tolkien
Rating:
Editura: RAO
Anul aparitiei: 2006
Traducere: Fabiola Popa
Numar pagini: 112
ISBN: 973-103-025-5

Nu doar copiii îi scriu scrisori lui Moş Crăciun. Uneori şi Moş Crăciun le scrie copiilor. Are nevoie să povestească şi el cuiva întâmplările de la Polul Nord.

Deşi am trecut de mult de vârsta copilăriei, Crăciunul încă are o magie aparte pentru mine. Aşa că în fiecare an, în preajma sărbătorilor, caut o carte care să mă transporte în lumea fermecată a poveştilor ce îmi amintesc că Moş Crăciun există, dacă vrei să crezi în el. Anul acesta am descoperit o carte cu adevărat fermecată.

Scrisori de la Moş Crăciun a luat naştere din dragoste părintească. J.R.R. Tolkien s-a gândit că ar fi frumos dacă baieţii lui, şi mai târziu şi fetiţa, ar primi răspuns la scrisorile pe care i le trimit lui Moş Crăciun şi a început să scrie aceste scrisorele. În ele povesteşte câte o întâmplare de la Polul Nord în care este implicat nu doar Moşul ci şi ursul polar, spiriduşi şi alte personaje temporare. Scrisorile sunt semnate atât de către Moş Crăciun cât şi de ursul polar, dar şi de secretarul Moşului, Ilbereth. Scrisul este de fiecare dată diferit, în funcţie de mâna care scrie, iar cuvintele sunt însoţite de desene care le arată copiilor cum s-au întâmplat cele povestite. Pățaniile de la Polul Nord sunt la fel de magice ca şi locul în care se desfăşoară, astfel, ursul polar reuşeşte să rupă Polul care cade peste acoperişul casei lui Moş Crăciun, după care ursul aterizează în sufragerie, luna se poate sfărâma în bucăţi, stele cad de la locul lor, iar hoarde de goblini le dau bătăi de cap Moşului şi ajutoarelor sale.

Ce mi-a plăcut, însă, cel mai mult la această carte a fost modul de prezentare. Coperţile cartonate, foile destul de groase şi lucioase, totul foarte colorat şi jucăuş, o fac să arate ca o felicitare supradimensionată şi o transformă într-un deliciu pentru orice copil, chiar dacă nu ştie să citească. 

• Plusuri

  Povestioarele haioase, ilustraţiile.
  

• Minusuri

  Nu am găsit. :)
  

• Recomandari

  Tuturor celor care iubesc Crăciunul şi copilului din ei.
  
  
  Sursa

Pastorala de Crăciun a PF Cardinal Lucian

Cardinal † Lucian

 prin harul şi mila Bunului Dumnezeu, Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în deplină comuniune de credinţă cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

 Onoratului cler împreună slujitor, cuvioşilor călugări şi călugăriţe, iubiţilor credincioşi greco-catolici şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Dragi credincioși,

Taina sărbătorii Crăciunului se arată în întâlnirea cu Isus. Dacă am făcut bine pregătirea sufletească a Postului, Crăciunul trebuie să ne descopere bucuria unei prezențe speciale care se simte prin lumina credinței: Dumnezeu e cu noi! Emanuel. Acesta este numele lui Isus, Fiul Tatălui, nume anunțat de prorocul Isaia. Un nume care indică nu numai prezența, ci plămada comuniunii Sale cu fiecare dintre noi, fiindcă Celui Preaînalt i-a plăcut încă de la începuturile Creației să-și mărturisească numele în funcție de om: Dumnezeu cu noi, Dumnezeul lui Avram, al lui Isaac, al lui Iacob.

Taina Crăciunului spune, de asemenea, că Cristos dorește să afle o lume în stare să-L recunoască, care-L așteaptă și nu se mărginește la rezolvări ieftine, ci le caută pe acelea care rămân definitive. Această sfântă așteptare este evocată de profeții Vechiului Testament și oferă întâietate timpului în fața locurilor sau a privilegiilor de orice fel.

Speranța creștinului presupune întotdeauna răbdarea împlinirii timpului și este actul de identitate al omului de credință. Puterea discretă a binelui reînnoit în lume, zi de zi, este nimeni altul decât Pruncul ceresc, coborât din veșnicie, care se descoperă tot mai mult lumii prin mărturia binelui nostru, săvârșit zi de zi, spre a conduce lumea și Biserica la întâlnirea definitivă cu El.

Iubiți credincioși,        

Știu grijile Voastre și Vă înțeleg descurajările. Dar știm cu toții că credința nu ține de sfera privată, nu e o înțelegere individualistă sau opinie subiectivă, ci apare și se întărește în ascultarea Cuvântului Domnului, fiind destinată să se transforme în bună-vestire – după cum spune Sfântul Părinte Papa Francisc.

Trăim vremuri pentru care virtutea supremă a devenit gustul propriu. Viața se lipsește tot mai mult de umanitate, proclamând siluirea legii firii câștig de cauză de impus tuturor, iar astfel viclenia răului se arată drept adevăr. Sub presiunea deșertăciunii suntem puși în criză în ceea ce ne definește drept fii și creaturi ale lui Dumnezeu, adică oameni de comuniune. Și înlănțuiți de cele trecătoare uităm să mai gustăm bucuria păstorilor și a magilor care s-au lăsat surprinși de simplitatea și modestia prin care Dumnezeu vine între noi.

Păstrând bucuria așteptării speranței al cărei obiect nu se întrezărește, lipsiți de certitudinile lumești, Isus ne ține ancorați în Providență, descriindu-ne prețul crucii în viața noastră, fiindcă de vestea bună se bucură doar cel care o așteaptă, fiindcă nu a uitat să aibă nevoie de ea. În fața Pruncului neajutorat să putem reînnoi temeliile speranței, să așteptăm acel viitor care îl exprimă pe El și prezența Sa în istoria noastră. Lucrurile mici făcute cu devoțiune, apropierea față de semeni, disponibilitatea și gentilețea cu care ne raportăm unii față de alții grăiesc de la sine și constituie cel mai la îndemână apostolat pe care Isus ni-l cere, fiindcă i-L putem oferi. Dinspre limitele ființei noastre, de la acele momente unde nu mai suntem stăpâni pe situații și, prin urmare, mai puțin egoiști, începe cursul harului care poate schimba și tămădui în Cristos viața noastră. Nu e ușor a păstra speranța – spune Papa Francisc. Dar oare ne poate fi ea furată? Înaintașii noștri erau pe deplin convinși că nimeni nu le putea confisca credința și că viața lor era legătura cu Dumnezeu de la care nimeni nu putea să-i oblige să abdice. Putem însă să ne lepădăm de Isus prin păcat, necinste, răutate și mai ales neîncredere față de îndurarea Sa.

Aș dori în ziua Nașterii Domnului să Vă încredințez și să Vă încurajez în marea misiune care Vă revine: a da mărturie vie pentru harurile primite. Biserica are nevoie de această comoară din partea fiecărui om credincios. A fi cu Cristos înseamnă să ne ancorăm în soluțiile Domnului și în înțelegerea lucrurilor vieții prin ochii Săi, dar aceasta depinde mult, dragii mei, de rugăciunea noastră și de binele pe care trebuie să ne străduim a-l face dincolo de mângâieri, recunoaștere sau comoditate.

 „Dumnezeu s-a deșertat pe sine pentru a se face una cu chipul nostru, pentru a ne face una cu chipul măririi sale” - spune Sfântul Vasile cel Mare într-una din rugăciunile liturghiei sale. În fața ieslei zilelor noastre, acolo unde Isus nu încetează să se întrupeze în nimicul ființelor și realităților omenești, ne vine însă tot mai greu să coborâm în tainicele simțiri ale inimii și să recunoaștem alături de noi chipul umil și suferind al Domnului nostru. Isus s-a născut pe fân uscat, în sărăcia unei iesle, la marginea așezării, alungat de vanitatea lumii și de grijile sale. Și sub semnul celui pornit de acasă, prin lume, pentru a avea mai multă siguranță, Creatorul intră în viețile noastre, pe la marginile existenței noastre, în periferie, surprinzându-ne pentru a ne arăta unde și cum se scrie taina mântuirii.

Colinzile noastre cântă bucuria nașterii Domnului cu multă melancolie. Adevărul venirii lui Cristos între noi este, desigur, o bucurie evidentă, dar însemnată de întristare, fiindcă nu toți pot să-L recunoască pe Omul-Dumnezeu. Sărăcia ieslei nașterii Sale nu este doar lipsa de recunoștință a lumii față de planul discret al Domnului de a ne oferi mântuirea, ci și imaginea sufletului uman, despuiat și infirm fără prezența divină. Dacă recunoaștem darurile căinței și iertării, atunci ieslea săracă – imaginea inimii noastre însemnată de păcat - se face ambasadoarea îndurării cerești și a gingășiei Domnului pentru lume. Mult mai bine și mult mai profund decât o mulțime de tratate teoretice în teologie, decât chezășia misiunii sociale a Bisericii sau triumfalismul său istoric, prin mărturia simplă și temeinică a străduințelor fiilor lui Dumnezeu – fii ai Bisericii.

Dragii mei,

Viitorul nostru este Isus. Viitorul lumii nu poate fi fără Isus. Împărăția este bucuria de a fi cu El, în orice ceas, în orice clipă încă din prezent. Când copilul nu este ascultător sau este obraznic, tata sau mama caută printr-o severitate momentană să-l facă să înțeleagă că taina binelui este la îndemâna omului, iar răul nu este natural pentru el. Cu inima înfrântă și îndurerată, orice părinte adevărat își deschide astfel copilul spre iubire. În Biblie Dumnezeu plânge asupra infidelității poporului Său, constatând lipsa de recunoștință care aduce cu sine severitatea încercării ce nu are alt rost decât regăsirea drumului  întoarcerii spre casă. Ieslea Betleemului ne descoperă mlădița iertării din raiul stabilit acolo, adus inimilor prin prezența Pruncului. În peștera străină și rece „s-a arătat rădăcină neudată odrăslind iertarea” - spune o strofă a Crăciunului, adică bucuria împăcării cu Dumnezeu și aproapele.

Lucrurile mici scriu istoria binelui, la fel ca Fiul lui Dumnezeu venit în lume, la margine de imperiu, iar fără bunătate, iubire și respect, viața nu e decât vanitate și întuneric, dispreț și violență. Aici își află bucuria Isus de a fi cu noi, iar Dumnezeu plânge dacă fiii Săi nu se bucură de împăcarea cu El, dacă mărturia noastră pentru îndurarea Sa nu este reală, pentru bucuria Inimii Sale milostive de a oferi lumii întoarcerea la lumină. Încrederea noastră în bunătatea Domnului, reîntoarcerea la El să fie, aici și acum, semnul că nu putem trăi fără iertarea Cerului. Acest adevăr trebuie să ne fie paza sufletului pentru a fi sămânța unui viitor în Cristos și bucuria așteptării Împărăției Sale peste noi, Biserică și lume. Și vom avea pace fără de care omenirea nu va fi bine.

             

Iubiți fii sufletești,

Naturalețea și prospețimea vieții cu Cristos să nu apună niciodată în inimile Voastre. În pragul noului an, aș dori să mulțumim împreună Domnului din iesle pentru darul prezenței Sfântului Părinte Francisc care, iată, ne redă atmosfera scumpă și dragă a Betleemului. Ne-o propune cu naturalețea sufletelor simple și bune, după modelul Sfintei Familii din Betleem, după exemplul bucuriei păstorilor și a magilor.

Isus vine pentru a ne oferi parfumul și temelia Crucii care-L așteaptă pe Golgota – semnul iubirii cerești pentru noi. Este și semnul nerecunoștinței noastre, dar transfigurată de valoarea absolută a unei dragoste adevărate și încercate cu preț de sânge. Spunem adesea că suntem făcuți pentru Domnul, dar am uitat să ne lăsăm surprinși de blândețea, gingășia și fragilitatea cu care El Însuși ne vizitează și ne cheamă pentru a ne oferi iertarea. Actul nostru de credință la cumpăna anilor să fie cel pe care-l repeta Padre Pio ucenicilor săi: „Nu există situații unde Isus este fără cruce, dar nici cruce în viața cuiva fără prezența lui Isus”.

Cu aceste gânduri Vă transmit părintește urările de Nașterea Domnului, încredințându-Vă ajutorului și protecției Sfintei Familii, în speranța de a Vă ști încrezători și curați pentru a persevera în credință, binevoitori și senini. Timpul de har are precedență în fața nevoilor momentane și a slabei noastre înțelegeri. Dimpreună cu Preasfințiile lor, Episcopii Mihai și Claudiu, Vă spun din inimă „Sărbători sfinte și binecuvântate!”, iar anul 2014, care stă să vină, să Vă apropie și mai mult de Isus – Cel care vine.

„Adveniat regnum tuum, Domine! Maranatha!”

Cu arhierească binecuvântare,

 

Cardinal † Lucian

              Arhiepiscop și Mitropolit

                                                                                          Arhiepiscop Major

Sursa

Sărbători frumoase!

Azi pentru tine M-am născut

Și Prunc m-am Făcut

Să-ți aduc în viață fericire

Și-n întreaga omenire.

Te rog Mic și Tăcut

În sufletu-ți plăcut

Să Mă lași perpetuu să locuiesc

Și viața să-ți sfințesc!

Al tău Prunc Isus!

Sărbători binecuvântate!

Fam. Vestemean (C.A.D.)