Viața este ca un teatru

Uneori, viața mea

Și-a ta

Este precum la teatru

O bucurie sau un dezastru

Cu noi pe scenă

În rol principal

Cu noi în public

Cum zic unii

Că e normal

Dar viața nu trebuie să fie

O simplă jucărie

În mâinile unui copil

Debil

Și nu trebuie să stăm

Deoparte să-ascultăm

În public printre cei mulți

Mărunți

Ci trebuie să ne rupem de lume

Să urcăm pe scenă, să avem nume

Să ne cunoacă toți

De suntem idioți

De suntem buni ori răi

De suntem nătărăi

De suntem muritori

Ori vii nemuritori

Căci nu poți sta o viață

Să privești ca la piață

Ci trebuie ca rolul să ți-l joci

Să dai din tine tot ce poți

Să fii bun, pe primul loc

Să nu spui veci „nu mai pot!”

Ci să mergi înainte cu orice preț

Să ajungi măreț, măreț, măreț

Dacă ești curios/asă, vezi despre ce este vorba aici:

www.we-are-here.ro/p/iubitafizica 

 

Masa mea de lucru

Fiecare an cu propunerile lui...

Sunt persoane care anual își redecorează casa doar pentru a scăpa cu adevărat de vechea persoană și astfel să înceapă anul în formă sau mai bine zis, în altă formă.

Așadar, dacă aceștia au curaj să facă schimbări majore, de ce nu ne-am gândi și noi la micouniversul spațiului nostru de lucru.

Mie, spre exemplu, îmi place să lucrez destul de aglomerat, adică masa mea de lucru este plină de cărți cu teancuri de mai bine de o jumătate de metru. Sunt cărți din care citesc, cărți care au fost citite și așteaptă să fie luate la mână pentru a culege pe PC datele semnate din ele și mai am încă un teanc cu cărțile din diverse biblioteci (școlare, orășenești sau particulare) în deobște cu temele la care lucrez pentru materialele mele. Dar alături de acestea pe masa mea de lucru, în primul rând, stă mereu o agendă, în care îmi notez diverse notițe, deși datele cele mai importante stau pe tabletă, căci are mereu grijă să mă anunțe. Dar cred că nici un om nu se poate lipsi de la masa de scris de instrumente ca: foarfeca, pentru decuparea de articole sau imagini interesante din reviste, ziare etc.; apoi lipiciul sau banda adezivă pentru ale lipi în jurnalul cu articole; apoi chiar nu te poți lipsi de un capsator de calitate; nu am deocamdată o taviță de documente, dar se pare că este de mare folos pentru cei care lucrează cu multe hârti; dar dacă vrei să-ți ușurezi viața și să fie cât de cât ordine pe biroul tău, atunci ar trebui să te orientezi spre un suport de birou care îți ușurează mult viața. Ah, și era să uit, neapărat ai nevoie de un coș de birou, doar nu toate ideile sunt valabile...

Mi-ar place să am și un scaun ergonomic de calitate care să-mi asigure și un pic de odihnă în timpul lucrului. Recunosc că în ultima vreme am stat mai mult la scaun pentru a scrie materialele mele, dar trebuie să vină și vremea de mișcare, abia aștept.

Ei, dar voi cum v-ați aranja biroul dacă ați avea oportunitatea acesta cu produse de pe www.depozituldepapetarie.ro?

Modelul fraţilor Ratzinger, o floare tot mai rară

Pe 15 ianuarie, Georg Ratzinger, fratele Papei Emerit Benedict al XVI-lea a împlinit 90 de ani. Poate că pentru unii nu este de maxim interes ştirea că cei doi fraţi, Georg şi Joseph, au concelebrat o Sfântă Liturghie solemnă, de mulţumire, cu cântări şi muzică, că succesiv au luat micul dejun împreună şi au cântat „La mulţi ani”, potrivit tradiţiei bavareze.

În context internaţional destul de zbuciumat, poate părea uşor contrastantă ştirea că cei doi fraţi au fost prezenţi în aceiaşi zi la un concert care a avut loc în „Sala Assunta”, a Palatului Leon al XIII-lea, ce găzduieşte una din sediile postului Radio Vatican, concert la care au fost invitaţi oaspeţi – laici şi persoane consacrate, printre care mons. Gerhard Müller, viitor cardinal, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi episcop emerit de Regensburg, oraş în care mons. Georg Ratzinger a condus pentru mulţi ani corul catedralei.

Considerăm, dimpotrivă, că ştirea merită un prim plan nu doar în mass-media catolice dar şi în cele laice, căci fraţii Ratzinger reprezintă icoana unei fraternităţi care, atunci când este caracterizată de iubire autentică şi de respect reciproc, devine o mare binecuvântare pentru familii.

Şi azi, cei doi fraţi – Georg, în vârstă de 90 de ani şi Joseph, de 87 de ani – îşi petrec vacanţele şi sărbătorile împreună şi-şi telefonează aproape în fiecare zi. Sigur, nu întotdeauna se pot avea astfel de relaţii fraterne. De aceea, ştirea noastră se doreşte de inspiraţie pentru toţi fraţii şi surorile, într-o vreme în care modelul fraţilor Ratzinger începe să devină tot mai mult o floare rară.

Sursa:ro.radiovaticana.va

Actor de junior

De când eram doar un prunc am fost atras de teatru. Nu știu ce mă atrăgea mai mult, jocul scenic, costumația, luminile sau muzica, nu știu, era ceva magic, ispititor care nu te lăsa să mergi mai departe fără să savurezi întreg spectacolul.

La început a părut o glumă să urc pe scenă, să mă las admirat de sala goală și să îmi joc propria piesă de teatru atunci improvizată, dar mai apoi am avut șansa să stau deasupra scenei la piesele de teatru.

Da, deasupra! Acolo se afla camera cu „butoane”, camera din care era controlată lumina, curcubeul ce colora scena, iar eu eram acolo, deasupra tuturor, aproape de actori la doar o săritură. Era nemaipomenit!

Apoi am început să-i cunosc pe artiști, era ceva fantastic să-i vezi și dezbrăcați de rolul lor, vedeai că un om poate să fie mai mulți și asta doar într-o singură seară.

Atunci am decis că nu mai este cale de întors, trebuie să urc la propriu pe scenă și să-mi joc rolul.

A venit și ziua cea mare...

Un grup de străini venea în localitatea noastră și eu am cerut să pun în scenă o poveste scrisă de mine. Așa am ajuns să adun un grup de tineri (în jur de 25) și să urc cu ei pe scenă, eu eram și scenograf și aveam și rolul principal. Era mai mult o piesă de mimă (doar erau străini, ce să înțeleagă?)

A fost cum nu se putea mai bine, toți ne-am jucat rolul „la sânge” și a fost minunat. Sala tremura sub ropotele de aplauze iar inimile noastre mărunte mai că explodau de bucurie.

De atunci a trecut ceva vreme, dar mă simt în formă să urc iar...

Vreau să mă autodepășesc, să joc cu profesioniști, să văd cu e să atingi vârful...

Dacă ești curios/asă, vezi despre ce este vorba aici: www.we-are-here.ro/p/iubitafizica

Avea doar 14 ani, dar nu i-a lipsit curajul „să-şi dea viaţa pentru prieteni”

de Salvatore Cernuzio

Un alt erou în Pakistan: Aitazaz Hassan Bagash, adolescentul care, pentru a-l opri pe un atentator sinucigaş ce dorea să detoneze bomba în faţa şcolii, şi-a transformat corpul în paravan protector pentru a-i salva pe ceilalţi şi a fost sfâşiat de explozie.

„Să-şi dai viaţa pentru prieteni!” Porunca pe care a dat-o Isus Cristos a fost împlinită de un adolescent pakistanez de 14 ani: Aitazaz Hassan Bangash. Tânărul mergea la şcoala din Ibrahimzai, districtul Hangu din nord-vestul Pakistanului. În ziua sacrificiului suprem, înainte de a intra în clădirea şcolii, Aitazaz s-a întâlnit cu un tânăr care purta uniforma şcolară, dar care a început să-i adreseze întrebări fără sens.

Aitazaz şi-a dat seama că ceva nu este în regulă, iar mai apoi, analizându-l cu atenţie pe interlocutorul său, a observat un detonator care ieşea de sub îmbrăcăminte. Orice dubiu a dispărut: era vorba de un atentator sinucigaş. Fără să stea pe gânduri s-a aruncat asupra atentatorului pe care l-a imobilizat, dar acesta detonase deja bomba, sfâşiindu-l şi pe eroul care şi-a salvat colegii de şcoală şi întreaga comunitate de la o tragedie de proporţii.

„Ceilalţi studenţi s-au retras, însă Aitazaz l-a înfruntat pe atentator şi a încercat să-l oprească. Speriat, atentatorul a detonat bomba care l-a omorât însă şi pe Aitazaz”, a declarat pentru CNN verişorul eroului din Pakistan. Mulţumită eroismului de care a dat dovadă tânărul, ceea ce ar fi putut deveni tragedia anului 2014 a condus la moartea a două persoane şi rănirea altor două.

Întreaga ţară îl celebrează acum pe adolescent. Presa locală şi internaţională s-a întrecut în a-l elogia pe curajosul adolescent, unii comparându-l cu Malala Yousafzai, tânăra pakistaneză apărătoare a dreptului la educaţie, rănită într-un atac al talibanilor din 2012, care a câştigat în acelaşi an prestigiosul premiu „Sakharov” pentru libertatea de gândire, acordat de Parlamentul European.

Nenumărate persoane cer guvernului să-i acorde lui Aitazaz o medalie pentru a-i recunoaşte actul curajos. Pe Facebook, omagiile aduse adolescentului nu contenesc: „A fost un sacrificiu mare”, a scris verişorul său. „A salvat viaţa a sute de elevi şiiţi şi sunniţi”.

Pakistanul are încă un „erou în lupta împotriva răului”.


Traducere: Andrei Hrişman

Sursa:zenit.org

Eternul Eminescu

(15 Ianuarie – ziua de naștere a poeziei românești de rang universal)

Pătruns de milenara îndârjire

proptită-n doine și balade

pe vechi hrisoave voievodale,

ce în istorii adumbresc

după un tipic creștinesc

a semilunii strălucire,

la vremi eroice visează

însinguratul mioritic trup

înfiorat cândva

de-a buciumului arcuire

și de-a cavalului șoptire,

dar făr’ a ști ce-i bucuria

înveșnicirii sufletești,

până ce țara nu născu

Eminul nostru-n chip de Crist,

pe crucea românismului suit

de preadivina lui chemare

spre-nalturi hyperionare

ca sumă lirică de voievozi.

            Sighetu Marmației                                                                   George PETROVAI

Autoritățile de la Kiev amenință cu ”sistarea activității” Biserica Greco-Catolică din Ucraina

Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, Sviatoslav Şevciuk, a publicat și comentat pe 13 ianuarie 2014 scrisoarea primită de la Ministerul Culturii din Kiev cu privire la eventuala ”sistare a activității” datorită acțiunilor din Piața Independenței (Maidan Nezalezhnosti), unde timp de două luni au fost organizate proteste pașnice.

În ajunul Crăciunului (după stil vechi), pe 06 ianuarie, înaltul ierarh al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene  a primit o scrisoare oficială din partea Ministerului Culturii în care Biserica sa este acuzată de "nerespectarea sistematică a legii de către unii preoți în Piața Independenței, sprijiniți de autoritățile Bisericii Greo-Catolice Ucrainene."

Ministerul Culturii acuză  reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice că "încalcă legea" oficiind servicii religioase în afara locurilor de cult: "Încălcarea acestei legi poate conduce la declanşarea unor proceduri judiciare, cu scopul de a pune capăt activităţii".

Ca răspuns la scrisoarea Ministerului Culturii, Sviatoslav Şevciuk a spus că Biserica nu ia parte la evenimentele politice, dar "nu poate sta deoparte atunci când credincioșii cer asistență spirituală", fapt pentru care se află și preoții în Piață.

"Biserica noastră a fost întotdeauna una adevărată și va rămâne așa în virtutea misiunii pe care Cristos Mântuitorul ne-a  încredințat-o, în ciuda tuturor amenințărilor. Ne-am gândit că perioada de represiune a trecut, dar scrisori ca acestea ne dau îndoieli. Nu ne este rușine de prezența noastră în Piața Maidan și vom rămâne și pe viitor acolo" – a afirmat superiorul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene.

"Pentru prima dată de la independenţa Ucrainei, am fost avertizaţi, de fapt ameninţaţi, cu privarea Bisericii noastre de statutul ei legal", a mai afirmat Arhiepiscopul Şevciuk.

În prezent, nu se știe dacă astfel de scrisori au primit și alte biserici sau organizații religioase.

Ultima dată, Biserica Greco-Catolică Ucraineană "a fost eliminată din registrul cultelor" în martie 1946, în timpul epurărilor staliniste și timp 40 de ani a existat în ilegalitate.

Traducere: AMC

Nota redacției:
UCRAINA: Clerul avertizează autoritățile de la Kiev să înceteze înșelarea și persecutarea poporului

Episcopii Bisericii Greco-Catolice Ucrainiene au celebrat Sfânta Liturghie în mijlocul protestatarilor aflați în Piața Maidan din Kiev

Sursa:risu.org.ua