oPhone trimite mesaje parfumate

Un laborator din Paris a creat oPhone, un dispozitiv capabil să trimită oNotes, „mesaje” aromatice către alte dispozitive oPhone de oriunde din lume.

Directorul laboratorului, David Edwards, a venit cu ideea când încă era profesor la Harvard și a lucrat la acest proiect împreună cu studenții săi. „Noi creăm profiluri aromatice unice. Apoi le introducem în oChip care reproduce cu fidelitate acele parfumuri”, spune Blake Armstrong, director al Vapor Communications, partenerul laboratorului parizian Le Laboratoire.
Edwards spune că primele patru cipuri care vor fi încorporate în primele dispozitive oPhone pot face combinații de mii de arome care persistă 20 – 30 de secunde după producere.
Parfumurile sunt puse la punct cu ajutorul lui Marlène Staiger, un expert cu simț olfactiv extrem de sensibil.
„Imaginați-vă că sunteți la cumpărături online și doriți să știți cum miroase un anumit brand de cafea. Pur și simplu citeși mesajul oNote și îi simți imediat aroma”, spune Edwards.
Rezultatul este un norișor cu diametrul de aproximativ 15 cm deasupra lui oPhone care se disipează încet.
Prima ediție oPhone, în versiune Beta va avea loc până la sfârșitul acestui an urmând ca în 2015, Le Laboratoire să lanseze oPhone pentru consumatori.

Sursă: Gizmag

Capcanele filmelor religioase

Anul 2014 se anunță a fi anul producțiilor cinematografice cu temă religioasă. Vom putea vedea pe marile ecrane filme precum „Son of God", „Noah", „Exodus", care implică mari actori și regizori și care ajung să coste și sute de milioane de dolari. Marile companii producătoare investesc și se luptă să cucerească segmentul de public creștin, dar vor reuși?

Paramount Pictures, în parteneriat cu New Regency Productions, a hotărât să investească 125 de milioane de dolari în filmul „Noah", regizat de Darren Aronofsky, iar 20th Century Fox l-a cooptat pe regizorul Ridley Scott pentru filmul „Exodus", rolul lui Moise fiind jucat de actorul Christian Bale. Riscurile pe care și le asumă atât casele de producție, cât și regizorii și actorii principali vin în urma succesului neașteptat de anul trecut al miniseriei „Biblia", difuzat pe History Channel și care revine anul acesta pe marile ecrane sub numele „Son of God".

Miniseria, care a dramatizat conținutul Bibliei în cinci episoade a câte două ore, s-a bucurat de o audiență uimitoare de 95 de milioane de telespectatori, motiv pentru care Hollywoodul simte că e un moment bun pentru a face profit de pe urma relatărilor biblice.

Însă există o mare diferență între a realiza o serie de filme-documentar pentru micul ecran, cu scopul principal, de a ilustra cât mai exact Biblia, și a face filme 3D, cu efecte speciale, pentru marele ecran. Hollywoodul a stârnit numeroase controverse aprinse în trecut, când a tratat teme religioase. Personajele biblice sunt privite ca sacrosancte, iar Hollywoodul rănește audiența profund creștină atunci când își impune propria viziune aspra lor. De aceea, pentru o lungă perioadă de timp, până în prezent, audiența creștină, văzută ca fiind dificilă, a fost intenționat ignorată.

Caz de studiu: Noe

Blockbusterul „Noah" nici nu a ajuns pe marile ecrane și a început să cauzeze controverse și conflicte între compania producătoare, care încearcă să își protejeze investiția, și regizor, care impune o viziune proprie ce trebuie să fie pe placul persoanelor de orice religie, dar și al ateilor. Pare o situație din care nimeni nu va fi mulțumit, nici compania, nici regizorul, dar nici publicul.

Paramount a devenit sceptică privind desfășurarea unui Noe cu mari conflicte interioare și a hotărât să facă teste pentru a vedea cum răspund creștinii. Regizorul, căruia nu i s-a mai întâmplat asta niciodată, a fost profund rănit în orgoliul creator și nu a vrut ca totuşi cineva să vadă secvențe din filme înainte de vreme.

Creștinii recrutați au semnalat mai multe probleme, fiind deranjați de lipsa de fidelitate față de povestea din Biblie, dar mai ales de Noe, un personaj extrem de negativ, sumbru, bețiv și, în general, „intens" în toate sensurile negative, scrie The Hollywood Reporter.

Totuși decizia companiei a fost să sprijine viziunea regizorului și, astfel, proiectul a putut continua. Vicepreședintele Paramount a mărturisit că vor lansa o campanie de publicitate menită să comunice faptul că filmul este mai mult rodul imaginației lui Aronofsky.

Comparând filmul cu miniseria „Biblia", acesta a declarat că dacă miniseria a fost eficientă în respectarea Bibliei și în comunicarea cu audiență creștină, acest film este „mai mult creativ, și de aceea ar fi mai corect să spunem că a fost inspirat din povestea lui Noe".

Unul dintre creștinii care au fost chemați la test nu a putut să spună decât că Noe este „un nebun religios, irațional" care este fixat pe probleme moderne, precum suprapopularea planetei și degradarea mediului înconjurător.

Studioul și principalul său consultant în materie de religie, Grace Hill Media, spun că au primit reacții pozitivii din partea mai multor lideri religioși. Pastorii Bisericii Hillsong (o megabiserică penticostală) au văzut filmul și au fost de acord să îl sprijine în comunități. Ben Field, directorul Departamentului de film și televiziunii al bisericii spune că, „dacă te aștepți să fie cuvânt cu cuvânt din Biblie, o să ai un șoc. Creștinii se pot supăra, dar noi suntem entuziasmați că un studiu precum Paramount investește în filme religioase."

Care este concluzia? Pastorul Bisericii Hillsong a promovat filmul în fața câtorva mii de credincioși, spunând: „Vă veţi delecta vizionându-l, dacă nu sunteți prea religioși." 

Sursa

Cât costă şi cât mai valorează moralitatea?

Cât costă o viaţă? Cât costă libertatea religioasă? Şi cât valorează un compromis moral? La aceste întrebări speră să afle răspuns David şi Barbara Green, proprietarii lanţului de magazine american Hobby Lobby. Chiar dacă soţii Green sunt credincioşi şi au implementat principiile în care cred şi în afacerea lor, aceasta nu i-a scutit de un proces cu statul american care are ca miză preţul unei decizii morale.

Atunci când statul american a demarat anul trecut reforma sănătăţii, care includea - între altele - şi obligativitatea angajatorilor de a asigura mijloace contraceptive gratuite pentru angajaţii lor, o parte dintre angajatori s-au opus. Este vorba în principal de companii private şi ONG-uri care se conduc după principii creştine şi pentru care contracepţia este egală cu uciderea unei vieţi.

În 1970, cei doi soţi şi-au deschis propria afacere în garajul din Oklahoma, pentru ca doi ani mai târziu să deschidă primul magazine Hobby Lobby. Astăzi, afacerea are peste 500 de magazine în Statele Unite şi aproximativ 28.000 de angajaţi. „Credinţa noastră a jucat un rol important atunci când am decis să deschidem această afacere. Şi eu şi soţia am ştiut că noi aveam de îndeplinit un scop mai înalt", a declarat David Green pentru site-ul http://www.hobbylobbycase.com. Potrivit convingerilor religioase, toate magazinele sunt închise duminica, angajaţii sunt consiliaţi spiritual atunci când au probleme şi debutanţii au salarii cu 90% mai mari decât suma minimă din Statele Unite.

Însă respectarea principiilor acestora a fost pusă la încercare atunci când guvernul federal a decis accesul gratuit la 20 de medicamente şi dispozitive contraceptive. Cu toate că familia Green a fost de acord cu 16 dintre acestea care nu afectau în niciun mod viaţa, cu patru din ele nu au fost de acord. În faţa statului însă, ei trebuiau să ia o decizie dificilă: să renunţe la principiile de o viaţă sau să încalce legea. Prin urmare, soţii Greene au ajuns în faţa Curţii Supreme şi urmează să primească un răspuns în această privinţă în luna martie.

Dacă decizia Curţii va fi pentru respectarea legii naţionale, aceasta ar putea însemna o catastrofă financiară. Pe scurt, respectarea vieţii şi a principiilor creştine ar costa compania o amendă iniţială de 26 de milioane dolari şi amenzi de aproape 100 de dolari pe zi pentru fiecare angajat care nu beneficiază de asigurarea de sănătate intitulată Obamacare. În total, costul se ridică la 475 de milioane de dolari pe an, potrivit The Atlantic.

Demersul soţilor Greene nu este singular, până acum 37 de companii creştine şi necreştine care au solicitat excluderea de la plata acestor cheltuieli pentru angajaţi, din care numai cinci au pierdut în instanţă. În octombrie 2013, reprezentanţii a optsprezece state americane au cerut Curţii Supreme din Statele Unite să ia la cunoştinţă o petiţie, prin care se solicită respectarea libertăţii religioase a companiilor care refuză să acopere costurile medicale ale persoanelor ce doresc metode contraceptive sau avort.

„Nu numai că obligativitatea asigurării este un atac asupra libertăţilor noastre, dar contribuabilii vor fi forţaţi să finanţeze avortul, în ciuda dreptului la conştiinţă şi vor fi supuşi unor taxe şi datorii enorme", a declarat Tony Perkins, preşedintele Family Research Council.

Declaraţii mai dure s-au auzit şi din partea unor organizaţii pro-viaţă, precum Susan B. Anthony List. „Obama şi-a demonstrat loialitatea faţă de industria avortului, obligând americanii să fie complici la moartea a nenumăraţi copii nenăscuţi", declara Marjorie Dannenfelser, preşedinte acestei organizaţii, tot pentru Christian Post.

Cea mai vocală instituţie a fost Biserica Catolică din Statele Unite, nu mai puţin de 43 de instituţii catolice, inclusiv arhiepiscopii majore, eparhii, universităţi şi edituri afiliate bisericii în Statele Unite au dat în judecată administraţia Obama în mai 2012, invocând Primul Amendament, multe comunităţi creştine şi conservatoare au aplaudat repede iniţiativa.

„Suntem cu toţii catolici acum şi acesta este motivul", a declarat Nance Penny, preşedinte al Concerned Women for America (CWA). „Comunitatea religioasă stă unită în convingerea că această contracepţie, avort chimic, şi mandatul de sterilizare ne-ar obliga să plătim pentru ceva care, din punct de vedere moral, este respingător", citează LifeSiteNews.

Există însă şi unii care au luat calea mai uşoară, precum Universitatea Notre Dame, singura instituţie religioasă care a renunţat la luptă, pentru o evita o povară financiară prea greu de purtat. Între a plăti o amendă de câteva milioane de dolari şi a face un compromis în educţia oferită câtorva mii de studenţi în fiecare an, reprezentanţi Notre Dame au ales varianta a doua.

Dincolo de detalii însă, dilema morală rămâne aceeaşi. Este contracepţia o problemă de politică naţională sau doar o problemă de conştiinţă? Poate statul să pună preţ pe morală, pe viaţă, poate exercita coerciţie în ceea ce ţine de probleme ale convingerilor morale? Întrebarea îşi găseşte tot mai greu un răspuns, într-o naţiune în care principiile şi valori se învăţau în şcoli până nu demult. „Dacă încercăm să Îl scoatem pe Dumnezeu în afara naţiunii, ne vom duce la vale. Nu trebuie să ne fie ruşine de relaţia cu Dumnezeu. Dacă facem asta, o să o pierdem de tot", a avertizat Ben Carson într-un discurs ținut în octombrie 2013 în cadrul Values Voter Summit. 

Sursa

Cât timp citesc românii zilnic?

Românii alocă în medie doar o oră şi jumătate pe lună pentru a participa la spectacole de teatru, a merge la cinema şi pentru vizite la galeriile de artă, potrivit unui studiu al INS. Cu vizitele, aniversările, conversaţii în familie sau cu prietenii şi conversaţii telefonice, românii consumă în medie 39 de minute zilnic.

În schimb, îşi fac timp doar trei minute pe zi (90 de minute pe lună) pentru divertisment şi cultură (spectacole de teatru, cinema, galerii de artă etc.). Acelaşi timp, de 3 minute pe zi, potrivit datelor INS, este dedicat zilnic ascultării radioului, iar pentru activităţi religioase, întruniri politice se alocă un sfert de oră.

Dintre celelalte modalităţi de petrecere a timpului liber, cititul ocupă, în medie, 13 minute zilnic, durată care scade în funcţie de vârstă. Astfel, copiii de 10-14 ani citesc în timpul liber în medie 26 de minute zilnic, tinerii de 15-24 ani, 19 minute zilnic, iar persoanele de 25 ani şi peste, în medie 10-12 minute zilnic.

Pentru sport şi activităţi în aer liber, românii dedică în medie 16 minute zilnic, mai mult bărbaţii (20 de minute), faţă de femei (12 minute). Copiii fac sport sau au diverse activităţi în aer liber timp de 41 de minute pe zi, tinerii de 15-24 ani, 37 de minute zilnic, iar persoanele în vârstă de 65 de ani şi peste, nu petrec în medie pe zi mai mult de 8 minute cu activităţi sportive sau în aer liber.

În timp ce necăsătoriţii petrec timpul în aer liber şi cu activităţi sportive în medie 30 de minute zilnic, persoanele divorţate şi cele căsătorite alocă numai 10-11 minute zilnic, iar cele văduve, în medie 6 minute.
Sursa

Mediază cât mai poți...

Deseori neînțelegerile duc la probleme. Iar problemele, ca într-un cerc vicios, se întorc înapoi a bumerang, tot probleme.

Doi oameni aveau două case frumoase înconurate de un pământ rodnic. Însă într-o zi, unul dintre ei, nu a mai răbdat să auză zilnic din partea soției că ar trebui să-și împrejmuiască terenul ca nu cumva într-o zi, cineva, să o facă înaintea lui. Așa că omul s-a luat și s-a dus la primărie să vadă cât pământ îî aparține. Având măsurătorile la mână și ajuns acasă, a început să marcheze locul. Azi un pic, mâine un pic, a înălțat un gard solid care am îl despărțea de vecinul său iar soția lui era fericită. Însă a venit și ziua în care vecinul, întors acasă, s-a mirat de fapta prietenului său și l-a chemat să-l întrebe ce s-a întâmplat. Acesta i-a explicat și faptul că, în trecut, tatăl lui cumpărare aproape tot pământul de la tatăl său când acesta a ajuns într-un impas și că de aceea nu loase el inițiativa aceasta, pentru ca împreună să se bucure de acel pământ, dar acum se părea că lucrurile se vor schimba. Vecinul cu gardul nu a crezut ceea ce i s-a comunicat dar celălalt i-a adus ca dovadă o hârtie semnată de cei doi bătrâni așa că nu încăpea îndoiala vorbelor lui. Însă vecinul cu gardul, de dragul bunei înțelegeri cu soția lui, refuza orice discuție. Treptat relația lor s-a răcit și timpul a trecut.

După moartea vecinului neîndreptățit, fiul acestuia ce s-a mutat în locul lui, a început să își ceară dreptul înapoi, dar bătrânul nu voia acum să îl mai lase pentru că se gândea la copii lui: „Cum ar putea ei trăi într-o casă fără grădină?”, se întreba. Așa că nu renunța nici în ruptul capului.

Treptat a început să primească citații de la judecătorie la care nu răspunea cu prezența, așa că fiul răposatului propietar s-a dus la el și i-a propus să meargă împreună la un mediator.

Acesta din urmă, înțelegând situația lor, după un timp i-a sfătuit să găsească o cale de mijloc, respectiv ca bătrânul să strice gardul și astfel pământul să se întoarcă la vechiul propietar dar acesta, să-i lase libertatea de a cultiva și el pe acel pământ măcar pentru cele necesare traiului. Fiul s-a învoit să se strige gardul dar acel pământ să rămână de acum propietatea vecinului său numai pentru a se reface prietenia de altădată și pentru a trăi în armonie.

Consilierea poate face minuni și încă fără mari pagube!

Citește și tu: http://chinezu.eu/2014/02/04/medierea-ce-este-cum-functioneaza-si-pe-cine-ajuta/

Evangelii gaudium

Editura "Presa Bună": Traducerea în limba română a primei exortaţii apostolice a papei Francisc - Evangelii gaudium

Bucuria. Ce este, de fapt, bucuria? Unde găsim bucuria? Mai putem fi bucuroşi? Care este izvorul bucuriei? În Evanghelia după sfântul Ioan, Isus afirmă: "Acestea vi le spun ca bucuria mea să fie întru voi şi ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15,11). Astfel, vestea cea bună transmisă de Isus prin cuvintele sale - Evanghelia, devine pentru noi seva şi izvorul bucuriei. Papa Francisc în prima sa exortaţie apostolică, Evangelii gaudium (Bucuria Evangheliei), doreşte să se adreseze credincioşilor creştini, pentru a-i îndemna la o nouă etapă evanghelizatoare, marcată de această bucurie.

Publicată cu ocazia încheierii Anului Credinţei, papa, în această exortaţie adună bogăţia lucrărilor sinodului cu tema "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei", desfăşurat între 7 şi 28 octombrie 2012.

În primele cuvinte ale exortaţiei papa afirmă "Bucuria Evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria". Papa îi invită pe episcopi, preoţi, diaconi şi pe toate persoanele laice ca în orice loc şi în orice situaţie s-ar afla să reînnoiască întâlnirea lor personală cu Cristos sau, cel puţin, să ia hotărârea de a se lăsa întâlnit de el, de a-l căuta în fiecare zi fără încetare. Nimeni nu este exclus de la bucuria adusă de Domnul.

Evanghelia, în care străluceşte crucea glorioasă a lui Cristos, ne invită cu insistenţă la bucurie.

Exortaţia, împărţită în cinci capitole, propune câteva linii care să poată încuraja şi orienta în toată Biserica o nouă etapă evanghelizatoare plină de dinamism şi fervoare.

În primul capitol, Sfântul Părinte propune unele puncte de reflecţie în ceea ce priveşte transformarea misionară a Bisericii. El vorbeşte despre dinamismul "ieşirii în lume" a Bisericii şi roadele lui, despre o pastoraţie care se află în convertire şi despre necesitatea unei reînnoiri ecleziale care să provină din Evanghelie. Biserica care "iese în lume" este o Biserică ce are uşile deschise, iar poarta este "Botezul". Papa spune că preferă o Biserică lovită, rănită şi murdara pentru că a ieşit pe drumuri, decât o Biserică bolnavă din cauza închiderii în ea însăşi şi a comodităţii de a se agăţa de propriile siguranţe (49).

Capitolul al doilea ne reaminteşte de provocările lumii actuale, de care se pot lăsa ispitiţi chiar şi lucrătorii pastorali. Papa spune că provocările există pentru a fi depăşite. Să fim realişti, dar fără a pierde veselia, curajul şi dăruirea. (109)

În cel de-al treilea capitol, pontiful îi invită pe toţi să vestească Evanghelia, chiar dacă există diversitate culturală. Duhul Sfânt transformă inimile noastre şi ne face capabili să intrăm în comuniunea Preasfintei Treimi. În virtutea Botezului, toţi suntem discipoli misionari. Papa, adresându-se păstorilor, îi roagă la o evaluare serioasă a predicii în cadrul liturgiei, îndemnându-i să o vestească ca o confortantă întâlnire cu cuvântul. Omilia este dialogul lui Dumnezeu cu poporul său, dialog unde sunt proclamate minunile mântuirii. Predica trebuie să fie ca o conversaţie a unei mame, să conţină cuvinte care să înflăcăreze inimile şi să fie pregătită printr-un timp îndelungat de studiu, rugăciune şi creativitate.

Capitolul al patrulea ne vorbeşte despre dimensiunea socială a evanghelizării, care îşi are rădăcina în kerygmă, ca model de angajare către ceilalţi. Papa ne îndeamnă la angajare socială în ceea ce priveşte vestirea împărăţiei lui Dumnezeu, ţinând cont de învăţătura Bisericii. În această activitate socială, bazată pe Evanghelie, este necesară şi includerea săracilor care au un loc privilegiat în poporul lui Dumnezeu. Tot aici papa readuce în discuţie teme ca cea a binelui comun, păcii sociale, dialogului social.

În ultimul capitol, papa propune câteva reflecţii cu privire la spiritul noii evanghelizării aducând motivaţii pentru reînnoirea impulsului misionar. El afirmă că întâlnirea personală cu iubirea lui Isus, fascinează şi mântuieşte. Maria, mama evanghelizării, este cea care ne face să înţelegem pe deplin spiritul noii evanghelizări, este darul pe care Isus l-a oferit poporul său, este aceea care ştie să transforme un grajd pentru animale în casa lui Isus, cu câteva scutece sărate şi un munte de iubire, este prietena mereu atentă să nu lipsească vinul din viaţa noastră, este steaua noii evanghelizări.

Exortaţia apostolică Evangelii gaudium reflectează astfel profund asupra bucuriei, căutând să aducă răspunsuri noi şi actuale la această temă care a traversat întreaga istorie şi care mereu a marcat inima societăţii şi a fiecăruia dintre noi. Simplitatea şi francheţea prin care papa Francisc scrie această exortaţie produc în sufletele noastre un adevărat izvor de reflecţie şi meditaţie.

Sursa:ercis.ro