Familia nu este o relicvă din trecut ci o speranță pentru viitor

"Familia este o celulă fundamentală a societății umane": a subliniat încă o data mons. Silvano Maria Tomasi, observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă Organizația Națiunilor Unite, cu sediul la Geneva. Prelatul a intervenit în data de 24 iunie la cea de-a 26-a sesiune a Consiliului pentru drepturile omului.

În intervenția sa, mons. Tomasi a subliniat că "familia continuă să demonstreze o tot mai mare vigoare" raportată la forța cu care s-a încercat și se încearcă eliminarea sa, asemenea "unei relicve din trecut, a unui obstacol în calea emancipării individului sau a creării unei societăți libere, fericite și echitabile".

Reafirmând "legătura reciprocă" dintre familie și societate și respectivele "funcțiuni complementare în tutelarea și promovarea binelui fiecăruia și a întregii umanități", mons Tomasi a evidențiat că "demnitatea și drepturile individului nu sunt diminuate de atenția acordată familiei". Dimpotrivă, multe persoane, tocmai într-un context familial puternic și sănătos, fondat pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie" găsesc "protecție, nutriment și energie". Acest lucru este valabil mai ales pentru copii, care au nevoie de "un context familial armonios", în care să primească "formare și educație" pe baza unui model părintesc "atât masculin cât și feminin"..

În intervenția la cea de-a 26-a sesiune a Consiliului pentru drepturile omului, observatorul permanent al Sfântului Scaun a insistat asupra faptului că, în cadrul familiei, generațiile găsesc "iubire, educație, sprijin reciproc și transmiterea darului vieții". O astfel de viziune, a subliniat, se regăsește "în istoria tuturor culturilor", după cum stă scris și în declarația universală a drepturilor omului care le recunoaște ca fiind "drepturi și îndatoriri unice, profunde și care nu pot fi negociate, ale familiei fondate pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie".

În concluzia intervenției, observatorul permanent al Sfântului Scaun a făcut un apel pentru ca familia să nu fie "divizată sau marginalizată", ci "tutelată și apărată nu doar de către stat dar și de întreaga societate".

Sursa:ro.radiovaticana.va

Mai multe reclame...

Dacă te-aș întreba în grabă dacă ai dori să vezi mai multe reclame la un loc pentru un timp mai îndelungat, m-aș trezi cu un „nu” prelungit, de la tine. Și asta pentru că ești saturat de ele zilnic, ocupând un spațiu destul de întins când vine vorba de un film sau emisiune preferata.

Da, trăim în era când și un chibrit, dacă vrei să-l vinzi și să ai cât mai mulți cumpărători, atunci îi faci o promovare de toată lauda și reușești. Și, se pare că cu cât aceasta va fi mai atractivă, cu atât vânzările tale vor crește.

În spatele fiecărei reclame stă o echipă de minți! Mai nou există psihologia marketingului, astfel de oameni fac sondaje, descoperă ce este mai atractiv la un produs și apoi folosesc aceste date pentru a genera publicitatea necesară. Și, cu siguranță există și altfel de oameni, pregătiți în te miri ce, poate plecând de la culoarea folosită până la figura (actorul) cel mai potrivit și font-ul cel mai bun.

Dar cu adevărat, astăzi reclama a devenit o artă, altfel nu i s-ar da atât de multă importanță, și ca dovadă stă tocmai faptul că pe 7 noiembrie se organizează în București, pentru a 19-a oară, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, un eveniment dedicat celor cărora le place publicitatea. MAI MULTE INFO AICI!

Și că tot veni vorba de reclame, pe mine mă amuză tare mult cum sunt cele concepute pentru ciocolata Rom, răzbunarea este dulce :)

Bilete sunt disponibile pe http://www.bilete.ro/comanda.asp?eveniment=5678, in oficiile Postei Romane, in magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro, in magazinele Germanos, pehttps://www.myticket.ro/evenimente/noaptea-devoratorilor-de-publicitate-sala-polivalenta-bucuresti-07-noiembrie-2014.html si in reteaua Diverta, Libraria Eminescu si magazinul Muzica.

VEZI ŞI: http://devoratori.ro

Să ne amuzăm!

Cine nu a râs sau cui nu i-a rămas în gând pentru multe zile anumite reclame de la TV sau radio? Se pare că acesta este secretul publicităţii, să poţi să laşi o impresie. Şi eu cred că cele mai reuşite reclame sunt acelea comice care, fără să vrei, te urmăresc apoi o vreme.

Publicitatea face publicitate...

Cu siguranţă că dacă o reclamă este de calitate, tu însuţi vei deveni un om de publicitate. dând mai departe impresiile tale, prietenilor şi celor apropiaţi.

Pe mine mă amuză tare umătoarele două reclame:

De ce vorbesc despre reclame... pentru a vă ispiti! Pe 7 noiembrie se organizează, pentru a 19-a oară, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, un eveniment dedicat celor cărora le place publicitatea. Da, la Bucureşti! MAI MULTE INFO AICI!

Tu ce reclamă preferi?

:

Bilete sunt disponibile pe http://www.bilete.ro/comanda.asp?eveniment=5678, in oficiile Postei Romane, in magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro, in magazinele Germanos, pehttps://www.myticket.ro/evenimente/noaptea-devoratorilor-de-publicitate-sala-polivalenta-bucuresti-07-noiembrie-2014.html si in reteaua Diverta, Libraria Eminescu si magazinul Muzica.

VEZI ŞI: http://devoratori.ro 

Interviu cu Jim Caviezel - protagonistul principal al filmului „Patimile lui Cristos”

Poți să ne povestești de ce ai trăit așa această experiență, și ce raport există între film și Medjugorje?

 „Poate cunoașteți acea zicală „zarurile au fost aruncate”, care vrea să zică că nu te mai poți întoarce înapoi. Pentru mine, filmul „Patimile lui Cristos” a fost așa. Aveam 33 de ani când au început lucrările la acest film, anii pe care îi avea Isus când a fost răstignit. Întotdeauna m-am întrebat dacă sunt vrednic sau nu să interpretez rolul lui Isus. Ivan Dragicevic mă încuraja, spunându-mi că Isus nu i-a ales întotdeauna pe cei mai buni, și că el însuși reprezintă o dovadă al acestei alegeri. Fără Medjugorje, care mi-a deschis inima la rugăciune și la primirea Sfintelor Taine, nu aș fi interpretat acest rol. Știam că, dacă vreau să interpretez rolul lui Isus, trebuie să fiu foarte aproape de El. În fiecare zi mă spovedeam și adoram Preasfântul Sacrament. Chiar și Mel Gibson participa la Sfânta Liturghie, dacă se celebra în latină, iar acest lucru a fost foarte bun pentru mine, pentru că am învățat limba latină.

Întotdeauna eram supus ispitelor de care trebuia să mă apăr, dar în această luptă am experimentat o mare pace interioară. De exemplu, în scena în care Maria, Maica Domnului, își întâlnește Fiul care își purta crucea, eu trebuia să spun următoarele cuvinte: „Iată, eu fac orice lucru nou”. Am repetat această scenă de patru ori, deoarece simțeam că sunt întotdeauna eu în prim plan. Apoi, cineva a lovit crucea și am simțit cum umărul stâng mi-a fost dislocat. Acea durere bruscă m-a făcut să-mi pierd echilibrul și să cad la pământ. Am lovit cu fața solul prăfuit și a început să-mi curgă sânge din nas și din gură. Am repetat acele cuvinte Mariei: „Iată, eu fac orice lucru nou”. Durerea la nivelul umărului era de nedescris, iar atunci când am îmbrățișat încet din nou crucea, am simțit că scena a avut un mare impact. Această scenă a fost un răspuns la rugăciunile mele: „Vreau ca oamenii să te vadă pe tine, Isus, nu pe mine”. În timpul filmărilor am recitat foarte multe rozarii, care m-au făcut să trăiesc într-o atmosferă particulară. Mi-am dat seama că nu pot să renunț sau să înjur, atunci când trebuia să le comunic ceva colaboratorilor mei. Erau actori celebri, care, în cele mai multe cazuri nu știau nimic despre Medjugorje. Cum aș fi putut să le transmit ceva despre Medjugorje, dacă nu cu propria mea viață?

Medjugorje înseamnă pentru mine să trăiesc, prin Sfintele Taine, unitatea cu Biserica. O dată cu Medjugorje am început să cred că Isus este cu adevărat prezent în Sfânta Euharistie și că iartă păcatele mele. De asemenea, am experimentat cât este de puternică rugăciunea rozariului și importanța Sfintei Liturghii zilnice.

Cum pot ajuta persoanele, dacă nu crezând în Isus? Consider că acest lucru se poate întâmpla atunci când Isus Euharisticul este în mine, și când persoanele, prin viața mea, îl văd pe El.

Când filmam scena Ultimei Cine, aveam în buzunarele hainei pe care o purtam, câteva relicve ale sfinților și o mică bucată din crucea lui Cristos. Era atât de mare dorința mea ca Isus să fie prezent, astfel încât l-am rugat pe un preot să expună Preasfântul Sacrament. La început a refuzat, dar l-am rugat insistent, fiind convins că, dacă eu îmi voi fixa privirea asupra lui Isus, oamenii îl vor recunoaște pe El în mine. Preotul, cu Preasfântul Sacrament în mâinile sale, s-a așezat în spatele cameramanului și împreună cu el, se apropiau de mine. Atunci când telespectatorii văd lumina din ochii mei, nu își dau seama că aceea este o reflectare a Preasfântului Sacrament în ochii mei, astfel încât, de fapt, ei îl văd pe Isus.

De asemenea, și în timpul scenei Răstignirii, în timp ce eu mă rugam neîncetat, preotul era prezent cu Preasfântul Sacrament.

Cea mai mare provocare pentru mine în acest film, nu a fost, așa cum am crezut inițial, să memorez textele în latină, aramaică și ebraică, ci mai degrabă eforturile fizice necesare, la care trebuia să fac față. De exemplu, în ultima scenă, când am fost răstignit pe cruce, am avut un umăr dislocat, care ieșea de fiecare dată. În timpul biciuirii am fost lovit de două ori cu biciul, iar rezultatul a fost o rană de 14 centimetri pe spate. Pe lângă acestea, trebuie să calculez o inflamație a plămânilor și lipsa cronică de somn: luni întregi am fost nevoit să mă trezesc la ora 3 dimineața pentru machiaj, care necesita cel puțin 8 ore. De asemenea, o altă provocare a fost reprezentată de frig. Eram îmbrăcat doar într-o mantie subțire de in, iar temperatura de afară era cu doar câteva grade peste zero.

Când am filmat ultima scenă, deasupra noastră era o pătură groasă de nori și un fulger a lovit crucea de care eram legat. Dintr-o dată s-a făcut o liniște totală în jurul meu, și am simțit cum mi se ridică părul în cap. Aproximativ 250 de persoane care erau prezente au putut observa cum pe neașteptate corpul meu a emanat o lumină, și au văzut un foc de-a dreapta și de-a stânga capului meu. Mulți, văzând acestea, au suferit un șoc.

Știu că „Patimile lui Cristos” este un film extraordinar despre iubire, poate unul dintre cele mai mari. Astăzi, mai mult ca niciodată, figura lui Cristos reprezintă o chestiune de controversă. Creatul este astăzi amenințat de mulți factori, dar totuși credința în El este sursa de fericire. Cred că Dumnezeu, în aceste zile, ne cheamă într-un mod particular, iar noi, prin urmare, trebuie să dăm un răspuns în inima noastră și cu viața noastră”.

Traducere: Liviu Ursu

Sursa

O noapte furtunoasă a... publicității!

Reclamele fac parte din viața noastră, ne întâlnim cu ele la orice colț, ne îneacă la TV... să nu mai vorbim de momentele cele mai bune dintr-un film când... reclamă!!! Dar, după cum am auzit zilele trecute, reclamele trebuie să aibă ceva aparte, atractiv, care să te inunde și să nu o uiți și, mai ales, să te convingă de necesitatea de a avea acel produs. Însă partea cea mai importantă este aceea de a te relaxa, amuza sau șoca.

Pentru cei care nu s-au săturat de ele și vor să le deguste, trebuie să știe că pe 7 noiembrie se organizează, pentru a 19-a oară, Noaptea Devoratorilor de Publicitate, un eveniment dedicat celor cărora le place publicitatea. Da, la București! MAI MULTE INFO AICI!

Acum, pentru a mă mărturisi, una dintre multele reclame ce îmi place mie este aceea ce îi face publicitate firmei Volvo... de ce? Pentru că îmbină performanța umană cu aceea a tehnicii... Dar ce atâtea vorbe, dați un ochi mai jos... sigur o să vă amintiți de ea... mai ales de parodii!

Bilete sunt disponibile pe http://www.bilete.ro/comanda.asp?eveniment=5678, in oficiile Postei Romane, in magazinele Inmedio semnalizate bilete.ro, in magazinele Germanos, pehttps://www.myticket.ro/evenimente/noaptea-devoratorilor-de-publicitate-sala-polivalenta-bucuresti-07-noiembrie-2014.html si in reteaua Diverta, Libraria Eminescu si magazinul Muzica.

VEZI ȘI: http://devoratori.ro

Regiunea Veneto aprobă o moţiune privind protejarea familiei naturale

Consiliul regional al regiunii italiene Veneto a aprobat o moţiune privind apărarea familiei naturale şi a dreptului părinţilor de a-şi educa fiii potrivit propriilor principii morale şi religioase. Moţiunea vine ca răspuns la documentul “Standard pentru educaţia sexuală în Europa”, difuzat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. De asemenea, a fost aprobată cererea de instituire a unei zile dedicate familiei naturale. O încurajare în vederea promovării moţiunii a venit din partea Papei Francisc, prin intermediul unei scrisori a Secretariatului de Stat al Vaticanului.

Consiliera care a promovat moţiunea, Arianna Lazzarini, a oferit mai multe detalii privind iniţiativa, într-un interviu realizat de Paolo Ondarza de la redacţia centrală a postului Radio Vatican: “Această moţiune este legată de unele aspecte prezentate în documentul ‘Standard pentru educaţia sexuală în Europa’, aprobat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Documentul conţine unele linii indicative, precum masturbarea infantilă precoce, contactul fizic ca expresie a iubirii, dreptul de explorare a libertăţii de gen de la zero la patru ani şi de la patru la nouă ani. Acest document circulă deja în unele şcoli şi consider că dreptul şi datoria fiecărei familii este de a-şi educa proprii fii după propriile valori şi raportat la valorile creştine.”

Privind dura contestare a moţiunii înainte de aprobare, Arianna Lazzarini a explicat: “Da, a fost o perioadă dificilă, chiar complicată. Personal, am fost atacată şi numită rasistă, homofobă şi aşa mai departe. Aproape că ar trebui să mă simt vinovată că am înaintat o moţiune de acest fel, în care o familia este definită familie pentru că este compusă dintr-un bărbat şi o femeie care îşi cresc împreună proprii fii urmând valorile naturale pe care se fondează societatea noastră şi propria identitate.” În acest context de dezbatere aprinsă şi de obstrucţionism, consiliera din regiunea italiană Veneto a decis să îi scrie Papei Francisc. “Dând ascultare unei porniri interioare, mi-am permis să îi scriu Papei doar pentru a-i cere o părere, explicându-i desigur ceea ce făcusem ca instituţie”, a spus Lazzarini.

Ca răspuns, a sosit pe numele consilierei Lazzarini o scrisoare de la secretariatul de stat al Vaticanului, semnată de Mons. Brian Wells, conţinând încurajarea Papei de “a persevera în favoarea persoanei umane pentru o adecvată tutelare a valorilor tradiţionale şi pentru recunoaşterea dreptului la educaţia fiilor potrivit valorilor creştine”. Trebuie menţionat şi faptul că Veneto se pregăteşte să devină prima regiune din Italia care instituie o sărbătoare a familiei naturale. “Intenţia mea”, a spus consiliera, “este de a institui sărbătoarea până la Crăciun. Vom implica instituţii locale, şcoli, parohii şi întreaga societate civilă din regiune. Există deja o Zi Internaţională a Familiei stabilită de ONU în 1993, zi sărbătorită pe 15 mai. Şi atunci, de ce să nu instituim o sărbătoare a familiei la nivel naţional, mai ales că familia a fost atât de mult atacată în ultima perioadă?”

“Mă refer la o zi dedicată familiei naturale, compuse dintr-un bărbat şi o femeie care îşi cresc împreună fiii. Acesta este punctul principal al moţiunii. Doresc să precizez că există deja o zi împotriva homofobiei în luna mai şi nu văd de ce nu putem institui o Zi a Familiei Naturale. Sper să se realizeze. Am primit numeroase mesaje de sprijin şi de încurajare de a merge mai departe şi de la instituţii dinafara regiunii Veneto şi îmi doresc ca această moţiune aprobată să fie de exemplu pentru alte instituţii din ţara noastră.” (Radio Vatican)

Sursa:www.culturavietii.ro

“Dragă Brittany, te rog nu te sinucide! Suferința ta are un sens”

-Extras din scrisoarea lui Philip, un seminarist  în vârstă de 30 de ani ce suferea de cancer cerebral -

 
Brittany Maynard, tânăra de 29 de ani diagnosticată cu cancer cerebral, cu toate că și-a amânat sinuciderea își dorește să fie eutanasiată. Bolnav de aceași boală, Philip îi răspunde: “Plâng și sufăr așa cum o faci și tu, dar asta nu mă face mai puțin uman”.
      
Tânăra americancă bolnavă de cancer de aproximativ un an, a luat decizia de a se muta împreună cu soțul în Oregon pentru a trăi ultimele clipe ale vieții, loc în care urmează să își pună și capăt zilelor.  Inițial, într-un videoclip postat pe Youtube, ea a anunțat că va fi eutanasiată după data de 1 noiembrie, dată la care sărbătorește ziua de naștere a soțului ei.  Întreg mesajul este sponsorizat de Asociația pro-eutanasiere “Compasiune și alegere”, cu care Brittany a organizat o strângere de fonduri pentru a convinge toate statele din SUA să legalizeze eutanasia.
  
Primul videoclip a împărțit America în două tabere, pro și contra. În urmă acestui rezultat, ieri într-un alt videoclip intitulat: ”Reînprospătarea deciziei”, Brittany a declarant că se simte încă destul de bine și că se  bucură  de trăirea în armonie cu familia și cu prietenii. “Acum, eu nu cred că e momentul potrivit, dar acesta va veni și asta pentru că simț că voi fi din ce în ce mai rău”.
    
Fragment extras din scrisoarea publică a Episcopiei de Raleigh (North Dakota) autorul fiind Philip Johnson, seminarist catolic în vârstă de 30 de ani, suferind de aceeași afecțiune că Brittany:
      
Săptămâna trecută am dat peste povestea sfâșietoare a tinerei Brittany Maynard (…) Am fost foarte impresionat pentru că a fost diagnosticată cu cancer cerebral incurabil la fel ca mine, în 2008, când aveam 24 de ani.(…) În medie, supraviețuirea în astfel de cazuri este de 18 luni și asta chiar dacă pacientul apelează la chimioterapie agresivă și radiații. Aveam o mulțime de speranțe și vise care păreau să dispară într-o clipă (…).
  
Am fost diagnosticat cu cancer  în timpul celei de-a două repartizări în Serviciul Marin din Golful Arabiei de Nord. (…) Îmi amintesc momentul când am văzut imaginile cu creierul meu pe computer și m-am întristat, apoi am plecat în capelă unde am căzut la pământ plângând. L-am întrebat pe Dumnezeu: “De ce eu?” A două zi m-am întors în SUA pentru a mă trata. După mai multe luni de radioterapie și chimioterapie, am plecat din Marină, iar în urma vocației care o simțeam de la vârstă de 19 ani am intrat într-un seminar.  Tot ce îmi doresc acum este să devin diacon, iar într-un an să devin preot.
  
Am trăit șase ani de frământări constante, chinuri și crize. (…) Așa ca Brittany, nu am vrut să sufăr și să mor din cauza bolii. Cred că nimeni nu vrea să moară așa. (…) Potrivit medicilor, efectele acestei boli sunt pierderea treptată a controlului asupra funcțiilor corpului, apariția paraliziei, iar în ultima fază pierderea facultățiilor mintale. Acest lucru mă îngrozește, dar nu mă face mai puțin uman! Viață mea are un sens pentru mine, pentru Dumnezeu, pentru familia mea, pentru prietenii mei. Familia mea și prietenii mă iubesc pentru ceea ce sunt, nu doar pentru acele trăsături ale personalității mele atunci când îmi doresc să mă gândesc foarte puțin la boală. Desigur, am trăit mai mult decât m-aș fi așteptat. (…) Am avut momente în acest ultimi șase ani când îmi doream ca boala să mă învingă și să mă omoare mai repede, dar am știut că acestă abordare este una inutilă. Boală a devenit parte din mine și chiar dacă nu mă definește, mi-a schimbat viziunea despre ceea ce sunt și ceea ce voi fi.
      
La fel ca mama tinerei Brittany, și eu am început să sper într-un miracol. (…) Dar acum am înțeles că “minunea” nu înseamnă neapărat vindecarea imediată. Nu murim oare cu toți mai târziu din alte motive? (…) Fiecare zi din viață este un dar, iar acest dar poate îndepărta orice moment trist de mai târziu. Oricine suferă de o boală terminală știe acest lucru foarte bine. Am supraviețuit și am depășit așteptările cele mai optimiste și cred că acest lucru este un miracol. În timpul seminarului am stat foarte aproape de cei bolnavi și suferinzi și asta pentru că am fost în stare să îi înțeleg. (…) Am fost suficient de norocos pentru a servi bolnavii din Lourdes, bolnavi care se încred în Dumnezeu cu toată inimă lor pentru  găsi un sens al existenței. Prin relaționarea cu ei am primit mai mult decât am dat.
  
Am înțeles că suferința face parte din condiția umană care nu trebuie să fie afectată de teamă pierderea controlului. Poate acesta este cea mai mare minune pe care Dumnezeu o da existenței noastre. Suferința nu este lipsă de sens ci poate fi de mare importanță atunci când o asociem cu Suferința lui Cristos. Chiar dacă ești fricos, suferința pe care o experimentăm în viața noastră poate fi transformată în ceva pozitiv. Aceasta este o sarcină dificilă pentru oricare dintre noi, dar este ceva realizabil. (…)
      
Momentul pe care îl trăiește Brittany este unul foarte dificil, dar alegerea sa nu este una curajoasă (…) pentru că niciun diagnostic nu justifică sinuciderea. Acum ea se confruntă cu o ispită (...) care o îndepărtează de importanța vieții. Din păcate, Brittany va pierde cele mai intime momente ale vieții sale și anume consolarea familiei când își trăiește ultimele clipe în fața marelui mister al morții și alege opțiunea cea mai rapidă și mai “nedureroasa”.

    
 Din cauza bolii mele am avut momente de mare suferință dar și de mare bucurie. (…) Eu voi continua să mă rog pentru Brittany ca ea să poată să aibă curajul să lupte cu boală. Eu și acum continui să fiu trist, să plâng, dar nu renunț. Și acum cotinui să-i cer lui Dumnezeu să-mi arate voia Lui prin această durere pentru a-mi permite să fiu preot, și știu că nu sunt singur. Eu am familia, prietenii și sprijinul întregii Biserici. Am intrat în aceași situație ca Brittany, dar niciodată nu am fost singur pe acest drum. Aici este momentul în care descoperi frumusețea credinței și a Bisericii. Brittany trebuie să înțeleagă că este iubită și că decizia sinuciderii poate fi luată ca exemplu negativ pentru toți ceilalți oameni aflați în aceași situație și în același timp poate fi un exemplu pozitiv dacă renunță la aceasta.

 Cu siguranță va fi pentru mine, cel care am ales să lupt cu cancerul meu.

Traducere: Orian Remus-Anghel

Sursa:www.tempi.it