Istoria vaccinării (HotNews)

Mai puține calorii la o masă, o memorie mai bună (Evenimentul Zilei)

Ce sunt, de fapt, aromele identic naturale (Adevărul)

Fosila unui dinozaur uriaș, descoperită în Antarctica (The Telegraph)

Virusul mutant mortal al gripei aviare: Revista Science analizează modul în care va publica cercetările (HotNews)

DESCOPERIRE Dictatorii cei mai cruzi au murit de bătrâneţe (Adevărul)

Straturile de sub scoarţa planetei Marte ar putea fi propice pentru viaţa microbiană (Mediafax)

Polemică în lumea islamică: Castraveţii şi morcovii ar trebui să fie interzişi femeilor (Agerpres)

Psihopaţii, doar nişte neînţeleşi (Adevărul)

Corbii îşi amintesc o culoare timp de un an, conform unui studiu (Agerpres)

Televizoarele noii generaţii, cu puncte cuantice (Adevărul)

Pizza, hamburgerii şi cartofii prăjiţi sunt alimente dezechilibrate din punct de vedere nutriţional (Adevărul)

Care sunt cele mai periculoase produse cosmetice şi ce chimicale conţin acestea (Gândul)

Două noi elemente urmează să fie introduse în Tabelul lui Mendeleev (Agerpres)

Sursa: www.semneletimpului.ro/stirescurta

Cuvântul sculptează!

30 Decembrie – Unde dai…

O damă din aristocraţia madrilenă se duse să viziteze pe o contesă, prietenă foarte bună de-a sa. Nu o găsi acasă şi, observând că pianul era plin de praf, scrise cu un deget pe capac: „scroafă”.

Câteva zile după aceea se aflau împreună în casa unei prietene comune, iar aristocrata îi spuse contesei:

-«Am fost acum câteva zile la tine acasă dar tu nu erai acasă.»

-«Ba da, dragă – îi răspunse insinuant contesa. «Ţi-am văzut semnătura pe pian.»

Una este a-l atenţiona pe cineva de greşeala sa, şi alta a-l umili. Prima este creştineşte, a doua, nu.

Când vedem pe un frate că nu face bine sau greşeşte, trebuie să-l ajutăm, cu delicateţe, care înseamnă caritate, să vadă greşeala sa şi să-l încurajăm să o corecteze. Aceasta se poate face atunci când se iubeşte. Dacă nu se iubeşte, în mod normal se compătimeşte.

Dacă ceea ce pretindem nu este a ajuta, dacă nu ne mişcă dragostea, nu doar că nu facem bine, dar dăunăm de-a dreptul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Mediul în care trăim ne îmbolnăveşte grav (Adevărul)

Ce faceți când copiii înghit obiecte? (MedLive)

Galerie foto. Iluzii optice pe asfalt (Gândul)

Sunt urât, dar am tupeu! (Adevărul)

Alimente „la modă în 2012 (evz.ro)

Povestea unei limbi inventate de români (GreatNews)

Cât de adâncă este Groapa Marianelor. Oamenii de ştiinţă dau acum un nou răspuns (Gândul)

Suplimente care prelungesc viaţa, realizate în colaborare cu NASA (Gândul)

Fotografii din spaţiu, cu echipajul unei capsule Soyuz (Gândul)

Injecţiile cu ozon vă scapă de dureri (România Liberă)

Munca în ture predispune la diabet de tip II (Gândul)

Sursa: www.semneletimpului.ro/stirescurta

Cuvântul sculptează!

29 Decembrie – Lecţie neplăcută

Erau doi copii, fiecare cu câte un titirez, şi unul îi zice celuilalt:

-«Hai, să vedem, învârte titirezul.»

Prietenul îi răspunde:

-«Nu am ştiut.»

Celălalt îi spune:

-«Nu se spune „nu am ştiut” se spune „nu ştiam”.»

În acel moment, o doamnă care ascultase conversaţia copiilor, le spune:

-«Nu se spune „nu am ştiut” nici „nu ştiam”.»

Copiii o întrebară:

-«Atunci cum se spune?»

-«„Nu ştiu”» – răspunde doamna.

Iar copii, supăraţi, îi spuseră:

-«Atunci de ce vă băgaţi, dacă nu ştiţi.»

A-l corecta pe cel care greşeşte este o faptă de caritate. Dacă e vorba de a corecta un cuvânt greşit sau pronunţat greşit este uşor de făcut şi, în mod normal, costă puţin. Când e vorba de o acţiune sau de o atitudine greşită deja e mai costisitor. Cu toate acestea, este mai necesar şi mai important. Greşeala, în domeniul moralei, este mai dăunătoare decât în domeniul gramaticii.

Aşa cum s-a întâmplat doamnei din poveste, nu ni se va mulţumi întotdeauna pentru corectarea făcută. Domnul, în schimb, întotdeauna ne va mulţumi. Aceasta este mulţumirea care contează cu adevărat.

Bine ar fi ca atunci când vom ajunge înaintea Domnului să ne poată spune: „Căci am greşit, şi tu m-ai făcut să văd greşeala”.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

28 Decembrie – Douăzeci şi cinci de cenţi

Un preot a fost trimis de către superiorii săi în oraşul Houston din Texas. La puţin timp după ce a sosit, s-a urcat într-un autobuz pentru a merge în centrul oraşului. După ce se aşeză, descoperi că şoferul îi dăduse cu o monedă de 25 de cenţi mai mult la rest. În timp ce se gândea ce anume să facă, îşi spuse pentru sine:

-«Ei, uită, sunt doar 25 de cenţi. Cine-şi va face griji pentru o sumă atât de mică?»

Însă când sosi în staţia unde trebuia să coboare, gândindu-se din nou se hotărî să-i dea moneda şoferului spunându-i:

-«Uitaţi, mi-aţi dat cu 25 de cenţi mai mult.»

Şoferul, cu un surâs la colţul gurii, îi răspunse:

-«Ştiu că sunteţi noul preot. Cu mult timp în urmă am abandonat Biserica şi am de gând să mă întorc. Voiam să văd ce veţi face dacă eu vă dau mai mult la rest.»

Preotul coborî zguduit de-a dreptul în interiorul său şi se gândi:

-«Oh, Dumnezeule! Puţin îmi lipsea şi te vindeam pentru 25 de cenţi.»

Este impresionantă importanţa pe care o poate avea un lucru mărunt. „Douăzeci şi cinci de cenţi” puteau marca viaţa unui om şi, inclusiv, mântuirea sufletului său.

Cât de mult bine face un creştin coerent cu credinţa sa în toate aspectele vieţii sale! Nu se poate să fii de „cârpeală”: în anumite aspecte da, în altele nu.

Există vreun ungher în viaţa mea care să nu fie marcat şi călăuzit de credinţa mea?

Astăzi, în concret, credinţa mea a fost cea care a luminat toate acţiunile mele?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

27 Decembrie – Intrigi

O damă de la curtea prusacă se plângea regelui Friedrich cel Mare, spunând:

-«Maiestate, soţul meu se poartă foarte rău cu mine şi spune lucruri oribile despre mine.»

Monarhul ridică din umeri şi spuse:

-«Doamnă, nu este treaba mea.»

Dama, nemulţumită de răspuns, adăugă:

-«Dar, maiestate, şi despre dumneavoastră vorbeşte rău.»

-«Doamnă, – reluă regele – «nu-i treaba dumneavoastră.»

Intriga, de obicei, se referă la lucruri care nu ne interesează nici nu ne afectează şi care aproape că niciodată nu putem şi nici nu vrem să le remediem.

Atunci când vedem ceva rău la cineva, în loc de a băga intrigi, creştineşte ar fi să vedem dacă putem să-l ajutăm cu ceva. Întotdeauna vom putea să facem ceva pentru fratele care se află în greşeală. Cel puţin putem să ne rugăm pentru el.

Nu este creştineşte nici potrivit să privim doar latura negativă. Chiar şi cel mai nenorocit dintre oameni are multe aspecte bune. Şi ar avea şi mai multe dacă ar da peste o mână prietenoasă – a ta sau a mea – care să-l ajute.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

26 Decembrie – Murind, nu ucigând

Constantin cel Mare, care în anul 313 a promulgat edictul din Milano recunoscându-le creştinilor libertatea de a-şi profesa credinţa, era un om drept. După convertirea lui, aproape la sfârşitul vieţii, consilierii săi îl întrebau:

-«Stăpâne, ce facem cu păgânii care refuză să-l recunoască pe Cristos? Îi ucidem?»

El le răspundea:

-«Liniştiţi-vă. Dacă e de îndurat moartea pentru El, se îndură, dar niciodată să nu fie dat la moarte cel care nu vrea să o facă. Tocmai în aceasta constă doctrina şi învăţătura sa.»

În momentul Înălţării sale la cer, Domnul i-a trimis pe Apostoli să cucerească lumea întreagă. Misiunea pe care o încredinţa acelui pumn de oameni, analfabeţi şi săraci, văzută cu ochi omeneşti era ceva asemănător cu ceea ce avea de gând să facă Don Quijote. Câteva zile după aceea, primeau inspiraţia Duhului Sfânt şi se lansau în misiune.

Două sute sau trei sute de ani mai târziu, urmaşii lor umpleau pământul.

Cum au cucerit această lume? Nu prin forţă, nici ucigând. Creştinismul nu s-a extins ucigând, ci murind: „sângele martirilor a fost sămânţa creştinilor”.

Căile lui Dumnezeu sunt foarte diferite de căile oamenilor.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro