Cele mai importante motive de îngrijorare ale fumătorilor

Fumătorii sunt mai îngrijorați de faptul că țigările le deteriorează aspectul exterior decât de problemele de sănătate la care se expun fumând, a arătat un sondaj citat de Daily Mail.

La cercetare au participat 1.500 de actuali și foști fumători. Dintre aceștia, aproximativ jumătate plănuiau să renunțe la viciu, ori s-au lăsat de țigări din cauza grijilor legate de influența tutunului asupra aspectului lor fizic.

Mai mult, problemele de sănătate nu s-au regăsit între primele 10 cele mai importante motive de îngrijorare ale fumătorilor. Cele 10 poziții au fost ocupate numai de urmările fumatului asupra aspectului exterior. Printre acestea, se numără îngălbenirea dinților și a degetelor sau unghiilor, respirația și mirosul neplăcut lăsat de țigări, ridarea feței și a gurii sau a buzelor, apariția liniilor fine, căderea dinților, deteriorarea aspectului pielii și paloarea cenușie a acesteia, scrie Female First.

„În timpul studiului, trei sferturi dintre fumători au declarat că obiceiul lor a produs deteriorări în ceea ce privește felul cum arată, iar acesta, nu sănătatea, a fost motivul care le-a stârnit îngrijorarea", a declarat Dave Levin, coproprietarul companiei producătoare de țigări electronice VIP, care a efectuat sondajul. El a explicat că modificările produse de fumat asupra aspectului exterior sunt mult mai ușor de identificat de fumător decât problemele de sănătate. Circa 80% dintre parcipanți au declarat că sunt mult mai atenți la transformările vizibile produse de viciul lor. Acest lucru poate influența decizia de renunțare a fumătorului. De exemplu, unul din trei voluntari a mărturisit că, la un moment dat, cineva i-a insultat arătându-le repercursiunile țigărilor direct pe chipul lor. Deși Levin subliniază importanța mesajelor legate de pericolele asupra sănătății, inscripționate pe ambalajul țigărilor, el punctează că „cercetarea noastră indică faptul că, pentru mulți, vanitatea este, de asemenea, un aspect-cheie".

Experții de la Universitatea Case Western Reserve și Spitalul Universitar au scos în evidență transformările nocive produse de țigări asupra aspectului exterior, cu ajutorul a 79 de perechi de gemeni identici. Perechile de gemeni erau fie compuse dintr-un frate fumător și unul nefumător, fie din doi fumători, dintre care unul fumase mai mult cu circa 13 ani față de celălalt. Experții au oferit unui grup de trei voluntari poze cu perechile de gemeni pentru a evalua aspectul fizic al fraților, fără a le oferi indicii despre fratele fumător. În majoritatea cazurilor, fratele fumător sau cel care fuma de mai multă vreme a fost considerat mai bătrân decât cel nefumător, respectiv care a fumat o perioadă mai scurtă.

Pentru a observa direct deteriorarea corpului cauzată de fumat, cercetătorii de la Societatea pentru Cancer din Finlanda au pus bazele platformei Tabacco Body. Site-ul oferă posibilitatea observării efectelor fumatului atât asupra aspectului fizic, cât și asupra întregului organism și a vieții. 

 

Sursa

Filosofia de viață a tânărului care a impresionat o lume întreagă

La nici doi ani, Sam Berns a fost diagnosticat cu o boală incurabilă care îi amenința viața, însă acest obstacol nu a stat în calea fericirii sale. Cu doar câteva luni înainte de a muri, el a împărtășit lumii rețeta lui secretă către o existență fericită.

Sam suferea de o boală extrem de rară denumită sindromul progeria Hutchinson-Gilford. Această afecțiune se manifestă prin îmbătrânirea prematură a copilului, lucru care conduce la apariția de timpuriu a unor probleme de sănătate, precum boli cardiovasculare, ateroscleroza, pierderea vederii și degenerare musculoscheletală. Cei diagnosticați cu progeria ajung să trăiască, în medie, 13 ani.

Sam a reușit să depășească cu patru ani această prea scurtă speranță de viață, ajungând la vârsta de 17 ani. Poate unul dintre motivele pentru care a reușit să întreacă așteptările a fost filosofia sa legată de fericirea vieții și de modul prin care problemele pot fi depășite cu ușurință. În cadrul conferinței TEDxMidAtlantic, adolescentul a explicat cei trei pași care alcătuiesc rețeta sa inspirațională. „Fii împăcat cu lucrurile pe care nu le poți face, pentru că sunt atât de multe alte lucruri pe care le poți realiza", spunea Sam. Boala sa cruntă l-a învățat că va pierde multe momente deosebite în viață, dar că, totodată, vor exista mereu alte activități pe care le poate face și care îi aduc împlinire. Viziunea lui optimistă merge chiar mai departe. Sam subliniază că și în unele situații când boala îi răpește abilitatea de a face lucrurile pe care și le dorește, el încearcă să depășească aceste impedimente prin intermediul ajustărilor potrivite.

Următorul pas spre atingerea fericirii în viață, în concepția lui Sam, este înconjurarea de oamenii dragi. Pentru el, familia a reprezentat un punct de sprijin extrem de important de-a lungul vieții, iar prietenii săi apropiați din liceu sunt, de asemenea, o binecuvântare în viața sa, mărturisește tânărul.

Ultimul său sfat se referă la felul în care privești viitorul. „Mergi înainte" este deviza după care s-a ghidat Sam și care l-a ajutat să vadă partea plină a paharului și să știe că îl așteaptă un „viitor luminos" chiar și atunci când se confrunta cu situații și încercări dificile. „Întotdeauna încerc să găsesc ceva pe care să-l aștept cu nerăbdare, să depun efort pentru a-mi face viața mai bogată. Nu trebuie să fie ceva măreț", mărturisește Sam. Astfel reușea să nu se lase copleșit de boala sa, ci să accepte situația. Această metodă îl ajuta să găsească strategiile care îi erau de un real folos în depășirea propriei condiții.

Pe data de 10 ianuarie, Sam a pierdut lupta cu boala de care suferea, au anunțat părinții săi prin intermediul unui comunicat publicat pe site-ul organizației înființate de aceștia în scopul cercetării afecțiunii, Progeria Research. La înmormântare au venit sute de oameni care au dorit să îi aducă un ultim omagiu tânărului care le-a adus un plus de inspirație prin învățăturile sale, scrie CBS News. 

Sursa

De la mizerie la mizericordie

Meditație pentru Duminica a 29-a după Rusalii (a celor zece leproşi), Ev Lc 17, 12-19
Isus, numele lui Dumnezeu anunțat în Sărbătoarea Intrării în Templu, însemnând “Dumnezeu mântuiește”, este numele în care fiecare dintre noi își găsește mântuirea. Cu o singură condiție: să aibă nevoie de ea! Chiar dacă pare o condiție absurdă (cine nu are nevoie de mântuire?!) textul de astăzi ne dezvăluie subtilități ale sufletului uman pe care poate nu le bănuiam.

În întreaga Evanghelie, puține categorii de persoane i se adresează Mântuitorului spunându-i pe nume: Isus. Să ne amintim câteva: leproșii de astăzi, orbii, tâlharul de pe Cruce. Sunt categorii de persoane pe deplin conștiente de boala, neputința și mizeria lor... Pentru ei, numele lui Dumnezeu este Isus , adică Dumnezeu mântuiește. Îndurarea Cerului se revarsă peste ei în mod natural, precum un izvor care își dăruiește apa celor însetați.

Ne recunoaștem oare în aceste categorii? Ar fi bine, fiindcă doar în acest caz putem și noi să-i spunem pe nume lui Isus: atunci când ne simțim săraci și nevoiași, bolnavi și orbi. Doar atunci știm cu certitudine că avem o nevoie viscerală de mântuirea lui Dumnezeu, de ajutorul Lui. Doar dacă ne lipsește pâinea cu adevărat, vom implora din adâncul sufletului “pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi!”. Doar dacă ne simțim cu adevărat lipsiți de ajutor, vom striga și noi:”Isuse, ai milă de mine!”, știind bine că nimeni altul, în această lume, nu ne poate ajuta.

Alternativa e să fim și să ne simțim ca fariseii: perfecți, drepți, sfinți, siguri de noi. Nu ca ceilalți păcătoși... Un fariseu nu va putea folosi niciodată numele lui Isus. Pentru el, numele lui Dumnezeu poate fi de exemplu Atotputernicul sau Judecătorul sau Stăpânul, dar niciodată Isus: fiindcă el, în mod paradoxal nu are nevoie de mântuire. El se simte suficient de sigur de sine, pentru a crede că își construiește singur  mântuirea prin ceea ce face, prin ceea ce realizează. Rolul lui Dumnezeu în viața sa e redus la cel al unui spectator menit să contemple sfințenia fariseului, iar acesta din urmă devine centrul relației om-Dumnezeu. Totul este exact pe dos!

Evanghelia de astăzi ne scapă de acest risc, descoperindu-ne o rugăciune perfectă: “Isuse îndură-te de mine păcătosul, leprosul, tâlharul!”

De ce e perfectă? Fiindcă ne revelează trei lucruri esențiale. Ne dezvăluie în primul rând adevăratul nume al lui Dumnezeu: Isus, adică “Dumnezeu-mântuiește”. Un nume ce pune în lumină o comuniune cu Cerul cu totul nouă: prin chiar numele Său, Dumnezeu se revelează ca Cel ce ne mântuiește.

În al doilea rând ne dezvăluie realitatea condiției noastre: suntem sărmani, bolnavi, orbi, tâlhari.

În sfârșit ne revelează legătura ce ne unește cu Dumnezeu: îndurarea!

Orice rugăciune a noastră, indiferent ce formă ar lua ea, trebuie să conțină acest suflu esențial, ce exorcizează spiritul fariseului din sufletul nostru și ne readuce la realismul existenței noastre, fără însă a ne umili sau a ne lăsa pradă deznădejdii. Dimpotrivă, ne revelează un lucru minunat: cu cât e mai mare mizeria, cu atât e mai mare mizericordia! Dacă ne simțim păcătoși, Isus a venit în lume pentru noi!  Lăudat și binecuvântat fie Preasfântul Său Nume!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

 

Sursa

Specialiștii se pregătesc pentru a doua revoluție tehnologică, după apariția smartphone-ului

Atunci când va deveni un produs de masă, „esențialmente va înarma publicul cu tehnologie" capabilă să schimbe fundamental modul în care funcționează societatea, aprecia CEO-ul și fondatorul unei companii specializate în software pentru un tip de gadget care este deocamdată exclusivist. Însă, cât de curând, nu va mai fi.

Nu trebuie să ne forțăm prea mult memoria ca să ne amintim sentimentul de stânjenire pe care îl simțeau mulți dintre noi atunci când cineva scotea telefonul mobil pentru a face o fotografie într-un spațiu public. Astăzi însă, celor mai mulți li se pare un comportament firesc, chiar și atunci când spațiul public este un restaurant, iar subiectul fotografiei este „natura moartă" din farfurie. La fel se va întâmpla, în curând, cu un gadget care, garantează furnizorii lui, va deveni o tehnologie accesibilă și răspândită: ochelarii pentru realitate augmentată.

Publicul cunoaște deja, în mare, caracteristicile tehnice esențiale ale unor gadgeturi precum Google Glasses. Deși mulți au reținut probabil mai ușor prețul lor: 1.500 de dolari perechea. Scump? De două ori mai ieftini decât ochelarii MetaPro, potrivit Gigaom.

Ce se știe mai puțin și se discută în cercuri specializate este impactul pe care popularizarea unor astfel de instrumente l-ar putea avea în viața de zi cu zi. Care ar putea fi consecințele utilizării unui gadget cu realitate augmentată pentru viața publică, pentru intimitatea personală sau pentru relațiile noastre. Cum va arăta lumea în care companiile și autoritățile publice vor avea acces la o cantitate de informație, în timp real, mult mai mare decât oricând până acum, se întreabă jurnaliști cei de la cNet.

Ochelarii cu realitate augmentată nu înseamnă doar camere video discrete, ci un întreg arsenal de informație asociat cu imaginile din viața reală. „Consecințele ingineriei sociale care transpare în urma utilizării realității augmentate sunt mai importante decât cele ale ingineriei software care permite această tehnologie", spunea Neil Trevett, vicepreședinte al Departamentului de marketing Nvidia, în cadrul dezbaterii CES 2014, intitulată „Realitatea Augmentată: bomba momentului sau bombardament informațional?", care a reunit specialiști din domeniu. „E greu de prezis cum va reacționa societatea. Singura cale e să încercăm și să vedem", a adăugat Trevett.

Deja unele restaurante și baruri au anunțat că nu permit accesul persoanelor cu ochelari Google, pentru a nu-i deranja pe cei care se simt incomodați de prezența unei camere video în local. Însă, notează cNet, chestiunea fotografiilor făcute pe furiș este una la periferia consecințelor negative pe care le poate avea introducerea pe piața largă a ochelarilor cu realitate augmentată.

Probabil cea mai temută opțiune a acestor ochelari este aplicația pentru recunoaștere facială, care, asociată acestui tip de ochelari, ar permite identificarea în timp real a persoanelor de pe stradă, prin asocierea imaginii lor cu identitatea disponibilă pe internet (de exemplu, cu ajutorul contului Facebook). Includerea aplicației de identificare facială ar putea fi deranjantă din numeroase puncte de vedere, nu doar prin prisma posibilelor abuzuri din partea guvernelor, ci, probabil, și a unui bombardament cu publicitate personalizată, în timp ce mergem pe stradă.

„Intenționat nu am făcut publică tehnologia de recunoaștere facială", a declarat, în cadrul aceluiași eveniment, Brian Mullins, CEO și fondatorul Companiei Daqri. „Dar zarurile au fost aruncate", a mai spus Mullins.

Zarurile au fost aruncate și e greu de spus cine va număra punctele. Ce e însă cert, și specialiștii au recunoscut în unanimitate, este că inovația tehnologică va trebui dublată de inovații în modul în care giganții tech tratează responsabilitatea socială.

Sursa

Viața este ca un teatru

Uneori, viața mea

Și-a ta

Este precum la teatru

O bucurie sau un dezastru

Cu noi pe scenă

În rol principal

Cu noi în public

Cum zic unii

Că e normal

Dar viața nu trebuie să fie

O simplă jucărie

În mâinile unui copil

Debil

Și nu trebuie să stăm

Deoparte să-ascultăm

În public printre cei mulți

Mărunți

Ci trebuie să ne rupem de lume

Să urcăm pe scenă, să avem nume

Să ne cunoacă toți

De suntem idioți

De suntem buni ori răi

De suntem nătărăi

De suntem muritori

Ori vii nemuritori

Căci nu poți sta o viață

Să privești ca la piață

Ci trebuie ca rolul să ți-l joci

Să dai din tine tot ce poți

Să fii bun, pe primul loc

Să nu spui veci „nu mai pot!”

Ci să mergi înainte cu orice preț

Să ajungi măreț, măreț, măreț

Dacă ești curios/asă, vezi despre ce este vorba aici:

www.we-are-here.ro/p/iubitafizica 

 

Masa mea de lucru

Fiecare an cu propunerile lui...

Sunt persoane care anual își redecorează casa doar pentru a scăpa cu adevărat de vechea persoană și astfel să înceapă anul în formă sau mai bine zis, în altă formă.

Așadar, dacă aceștia au curaj să facă schimbări majore, de ce nu ne-am gândi și noi la micouniversul spațiului nostru de lucru.

Mie, spre exemplu, îmi place să lucrez destul de aglomerat, adică masa mea de lucru este plină de cărți cu teancuri de mai bine de o jumătate de metru. Sunt cărți din care citesc, cărți care au fost citite și așteaptă să fie luate la mână pentru a culege pe PC datele semnate din ele și mai am încă un teanc cu cărțile din diverse biblioteci (școlare, orășenești sau particulare) în deobște cu temele la care lucrez pentru materialele mele. Dar alături de acestea pe masa mea de lucru, în primul rând, stă mereu o agendă, în care îmi notez diverse notițe, deși datele cele mai importante stau pe tabletă, căci are mereu grijă să mă anunțe. Dar cred că nici un om nu se poate lipsi de la masa de scris de instrumente ca: foarfeca, pentru decuparea de articole sau imagini interesante din reviste, ziare etc.; apoi lipiciul sau banda adezivă pentru ale lipi în jurnalul cu articole; apoi chiar nu te poți lipsi de un capsator de calitate; nu am deocamdată o taviță de documente, dar se pare că este de mare folos pentru cei care lucrează cu multe hârti; dar dacă vrei să-ți ușurezi viața și să fie cât de cât ordine pe biroul tău, atunci ar trebui să te orientezi spre un suport de birou care îți ușurează mult viața. Ah, și era să uit, neapărat ai nevoie de un coș de birou, doar nu toate ideile sunt valabile...

Mi-ar place să am și un scaun ergonomic de calitate care să-mi asigure și un pic de odihnă în timpul lucrului. Recunosc că în ultima vreme am stat mai mult la scaun pentru a scrie materialele mele, dar trebuie să vină și vremea de mișcare, abia aștept.

Ei, dar voi cum v-ați aranja biroul dacă ați avea oportunitatea acesta cu produse de pe www.depozituldepapetarie.ro?

Modelul fraţilor Ratzinger, o floare tot mai rară

Pe 15 ianuarie, Georg Ratzinger, fratele Papei Emerit Benedict al XVI-lea a împlinit 90 de ani. Poate că pentru unii nu este de maxim interes ştirea că cei doi fraţi, Georg şi Joseph, au concelebrat o Sfântă Liturghie solemnă, de mulţumire, cu cântări şi muzică, că succesiv au luat micul dejun împreună şi au cântat „La mulţi ani”, potrivit tradiţiei bavareze.

În context internaţional destul de zbuciumat, poate părea uşor contrastantă ştirea că cei doi fraţi au fost prezenţi în aceiaşi zi la un concert care a avut loc în „Sala Assunta”, a Palatului Leon al XIII-lea, ce găzduieşte una din sediile postului Radio Vatican, concert la care au fost invitaţi oaspeţi – laici şi persoane consacrate, printre care mons. Gerhard Müller, viitor cardinal, prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei şi episcop emerit de Regensburg, oraş în care mons. Georg Ratzinger a condus pentru mulţi ani corul catedralei.

Considerăm, dimpotrivă, că ştirea merită un prim plan nu doar în mass-media catolice dar şi în cele laice, căci fraţii Ratzinger reprezintă icoana unei fraternităţi care, atunci când este caracterizată de iubire autentică şi de respect reciproc, devine o mare binecuvântare pentru familii.

Şi azi, cei doi fraţi – Georg, în vârstă de 90 de ani şi Joseph, de 87 de ani – îşi petrec vacanţele şi sărbătorile împreună şi-şi telefonează aproape în fiecare zi. Sigur, nu întotdeauna se pot avea astfel de relaţii fraterne. De aceea, ştirea noastră se doreşte de inspiraţie pentru toţi fraţii şi surorile, într-o vreme în care modelul fraţilor Ratzinger începe să devină tot mai mult o floare rară.

Sursa:ro.radiovaticana.va