duminică, 26 iunie 2011

Ecclesia de Eucharistia VIII

51. Ceea ce s-a făcut în locurile cu o veche prezenţă a creştinătăţii în materie de artă sacră şi de disciplină liturgică este în dezvoltare şi în continentele unde creştinismul este mai tânăr. La aceasta se referă orientarea ce a fost dată punctual de Conciliul al II-lea din Vatican privind exigenţa unei "înculturări" sănătoase şi, în acelaşi timp, necesare. În cursul numeroaselor mele călătorii pastorale, am putut să văd, în toate regiunile lumii, vitalitatea care se poate manifesta în celebrările euharistice în contact cu formele, stilurile şi sensibilităţile diferitelor culturi. Adaptându-se condiţiilor schimbătoare de timp şi de spaţiu, Euharistia oferă hrană nu doar persoanelor, ci şi popoarelor înseşi, şi modelează culturi inspirate de spiritul creştin.

Este necesar totuşi ca această muncă importantă de adaptare să fie săvârşită având conştiinţa permanentă a misterului inefabil cu care orice generaţie este chemată să se măsoare. "Comoara" este prea mare şi prea scumpă pentru a risca sărăcirea sau răstălmăcirea ei prin experienţe şi practici introduse fără ca acestea să fi fost mai întâi atent verificate de autoritatea competentă ecleziastică. De altfel, caracterul central al misterului euharistic este în aşa fel încât necesită ca această verificare să fie făcută în strânsă legătură cu Sfântul Scaun. Cum scriam în îndemnul apostolic postsinodal Ecclesia in Asia, "o asemenea colaborare este esenţială, pentru că sfânta liturgie exprimă şi celebrează credinţa unică mărturisită de toţi şi, fiind moştenirea întregii Biserici, nu poate să fie determinată de Bisericile locale în mod izolat, fără referinţa la Biserica Universală"101.

52. Din ceea ce s-a spus se înţelege marea responsabilitate care, în celebrarea euharistică, revine mai ales preoţilor, ei având misiunea de a o prezida in persona Christi, asigurând mărturia şi slujirea comuniunii nu doar pentru comunitatea ce ia parte direct la celebrare, ci şi pentru Biserica Universală, care este întotdeauna chemată în cauză prin Euharistie. Din nefericire, trebuie să deplângem faptul că, îndeosebi începând din anii reformei liturgice postconciliare, din cauza unui sens greşit înţeles al creativităţii şi adaptării, nu au lipsit abuzurile, iar ele au fost motiv de suferinţă pentru mulţi. Un fel de reacţie la "formalism" i-a făcut pe unii, în special în anumite regiuni, să considere că "formele" alese de marea tradiţie liturgică a Bisericii şi de magisteriul său nu se impuneau şi să introducă inovaţii neautorizate şi deseori de prost-gust.

De aceea, simt că e de datoria mea să adresez un apel puternic pentru ca, în celebrarea euharistică, normele liturgice să fie respectate cu mare fidelitate. Ele sunt expresia concretă a caracterului eclezial autentic al Euharistiei; acesta este sensul lor adânc. Liturgia nu este niciodată proprietatea privată a cuiva, nici a celebrantului, nici a comunităţii în care se celebrează misterele. Apostolul Paul a trebuit să adreseze cuvinte virulente comunităţii din Corint pentru a denunţa lipsurile grave din celebrarea euharistică, lipsuri care au dus la dezbinări (schismata) şi la apariţia grupurilor sectare (aireseis) (cf. 1Cor 11,17-34). Şi în vremea noastră, supunerea faţă de normele liturgice ar trebui să fie redescoperită şi pusă în valoare ca oglindire şi mărturie a Bisericii una şi universală, care este prezentă în orice celebrare a Euharistiei. Preotul care celebrează în mod fidel Liturghia în conformitate cu normele liturgice şi comunitatea care le acceptă manifestă, într-un fel tăcut, dar grăitor, iubirea lor pentru Biserică. Tocmai pentru a întări acest sens adânc al normelor liturgice, am cerut congregaţiilor competente din Curia romană să pregătească un document mai specific, cu aspecte şi de ordin juridic, pe această temă de mare importanţă. Nu este îngăduit nimănui să subevalueze misterul pus în mâinile noastre: este prea mare ca cineva să poată să-şi permită să-l trateze cum îi place, nerespectând nici caracterul său sacru, nici dimensiunea sa universală.

_____________________

Note:

101 Nr. 22: AAS 92 (2000) 485.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu