„Trăim într-o lume
foarte diferită față de acum 100 de ani. Ideea că există o casă în care
se nasc oamenii și apoi mor a dispărut în mare măsură. Aceasta afectează
modul în care trăim și modul în care murim" , a spus Masci, un
cercetător american, comentând un sondaj recent care evidențiază
atitudini surprinzătoare cu privire la moarte, diferite de cele pe care
societatea le-a avut până acum.
În
anul 1990, 15% din adulții din SUA afirmau că medicii ar trebui să facă
tot ce este posibil pentru un pacient, chiar și în fața unei boli
incurabile. Acest număr aproape s-a dublat în ultimii 20 de ani, în
condițiile în care 31% susțin acum acest punct de vedere, potrivit unui
raport publicat recent de Pew Research Center's Religion & Public
Life Project și comentat de către Huffington Post.
„Nu
știm cu adevărat de ce există o dublare a cifrelor în această
privință", a spus autorul studiului Pew, Cary Funk, care consideră că
schimbarea este „surprinzătoare". „Când vine vorba de tine, s-ar putea
să te agăți mai mult de orice circumstanță pe măsură ce te confrunți cu
realitatea propriei condiții", a spus Funk . Aceasta se datorează
faptului că medicii „oferă întotdeauna cu atât mai multă speranță, cu
cât se administrează mai mult tratament . Nu știi ce posibilități sunt",
a concluzionat Funk pe marginea schimbărilor cu privire la atitudinea
față de moarte.
Sondajul
relevă un decalaj semnificativ în funcție de religie, rasă și origine
etnică în privința reacțiilor pe care oamenii le-ar avea în cazul în
care ar suferi de o boală incurabilă. Astfel, mai mult de șase din 10
evanghelici albi, dar și catolici și oameni fără o identitate religioasă
ar solicita medicilor să oprească tratamentul și să fie lăsați să
moară, dacă nu există nicio speranță de îmbunătățire. Însă protestanții
albi din confesiunile principale ar solicita oprirea tratamentului în
proporție de 72%.
În
schimb, majoritatea protestanților negri (61%) și a hispanicilor ( 57%)
afirmă că ar dori ca medicii de să facă tot posibilul pentru a le salva
viața lor.
În
ceea ce privește pregătirea pentru asemenea momente anterioare morții,
numai 37% dintre adulți spun că s-au gândit profund în această
privință. De asemenea,doar 35% și-au exprimat punctul de vedere în
scris, fie informal sau în documente legale, cum ar fi un testament, iar
alți 27% afirmă că au vorbit despre opiniile lor cu cineva.
Pe
de altă parte, același sondaj relevă faptul că oamenii resimt teama de a
fi dependenți fizic de o persoană sănătoasă aproape la fel de mult ca
teama de durere. O majoritate (57%) afirmă că ar prefera mai degrabă să
moară în cazul în care ar trebui să suporte o mare durere provocată de o
boală incurabilă. Aproape la fel de multe persoane (52%) ar prefera
același lucru în cazul în care boala ar genera o „totală dependență" de
la alții pentru îngrijirea lor.
Confruntați
cu o asemenea temere, o parte dintre persoanele intervievate consideră
că în anumite circumstanțe oricine are un „drept moral" să se sinucidă .
Astfel, cele mai multe persoane(62%) percep această posibilitate ca pe
un drept în cazul în care cineva se confruntă cu o mare suferință, 56%
în cazul în care cineva are o boală incurabilă, 38% dacă viața a devenit
o povară pentru pacient și 32 % ar percepe sinuciderea ca un drept în
cazul în care suferința lor ar deveni o povară extrem de grea pentru
familia lui.
Cercetătorul
David Masci observă că în privința opiniilor referitoare la moartea
asistată apare un paradox. Astfel, într-un raport care însoțește studiul
, Masci a constatat că 14 din 16 confesiuni religioase care au
constituit obiectul sondajului învață că sinuciderea, fie că este
asistată sau nu, precum și eutanasia sunt împotriva învățăturii
credinței lor. Cu toate acestea, aproape jumătate (47%) dintre adulții
din SUA sunt de acord cu existența unor legi care permit moartea
asistată.
În
opinia lui Masci, explicația acestei situații constă în faptul că „doar
pentru că cineva se identifică cu un anumit cult religios, nu înseamnă
că ei și cunosc învățătura acestuia, iar dacă o cunosc nu înseamnă că au
și păstrat-o în propriile lor opinii". De asemenea, cercetătorul
american a menționat că opiniile individuale sunt în principal modelate
de dinamica familiei, de noile tehnologii medicale și de modul în care
societatea percepe autonomia personală.
