Cuvântul sculptează!

26 Decembrie – Murind, nu ucigând

Constantin cel Mare, care în anul 313 a promulgat edictul din Milano recunoscându-le creştinilor libertatea de a-şi profesa credinţa, era un om drept. După convertirea lui, aproape la sfârşitul vieţii, consilierii săi îl întrebau:

-«Stăpâne, ce facem cu păgânii care refuză să-l recunoască pe Cristos? Îi ucidem?»

El le răspundea:

-«Liniştiţi-vă. Dacă e de îndurat moartea pentru El, se îndură, dar niciodată să nu fie dat la moarte cel care nu vrea să o facă. Tocmai în aceasta constă doctrina şi învăţătura sa.»

În momentul Înălţării sale la cer, Domnul i-a trimis pe Apostoli să cucerească lumea întreagă. Misiunea pe care o încredinţa acelui pumn de oameni, analfabeţi şi săraci, văzută cu ochi omeneşti era ceva asemănător cu ceea ce avea de gând să facă Don Quijote. Câteva zile după aceea, primeau inspiraţia Duhului Sfânt şi se lansau în misiune.

Două sute sau trei sute de ani mai târziu, urmaşii lor umpleau pământul.

Cum au cucerit această lume? Nu prin forţă, nici ucigând. Creştinismul nu s-a extins ucigând, ci murind: „sângele martirilor a fost sămânţa creştinilor”.

Căile lui Dumnezeu sunt foarte diferite de căile oamenilor.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

25 Decembrie – Crăciun

Era o familie numeroasă cu cinci copii: două fete şi trei băieţi. Când cea mai mică dintre fete are şaisprezece ani intră în infernul drogurilor.

Timp de trei ani părinţii şi fraţii suferă enorm din cauza fetei. În cele din urmă, într-o zi, se reuneşte consiliul familiei, săturaţi cu toţii de a mai suferi şi suporta atâta şi hotărăsc să o dea afară din casă. Tatăl intervine şi spune hotărât:

-«Dacă ea pleacă din casă, eu îmi fac valiza şi mă duc cu ea.»

Omul, prin păcatul său, a rupt prietenia cu Dumnezeu. Dumnezeu, ca şi cum şi-ar ieşi din ale sale, se face om pentru a veni în căutarea noastră. Cea mai mare dovadă a iubirii pe care Dumnezeu o are faţă de noi stă în aceasta: şi-a asumat mizeria noastră pentru a ne ridica din ea. „S-a nimicit pe sine însuşi, luând firea de sclav…” (Filipeni 2,6) pentru a ne ridica pe noi, cei care eram robii păcatului, la demnitatea de fii ai lui Dumnezeu.

Crăciunul nu este o invenţie omenească. Niciodată, noi oamenii, nu ne-am fi imaginat vreodată aşa de mult. Crăciunul este o nebunie a iubirii lui Dumnezeu. Doar lui i se poate năzări aşa ceva. „Inima are raţiuni, motivaţii, pe care raţiunea nu le înţelege” (Pascal). Când este vorba de Iubire, Dumnezeu, e normal să fim zăpăciţi, năuciţi.

Nu mă pot „obişnui” să celebrez Crăciunul.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Cuvântul sculptează!

24 Decembrie – A complica ceea ce este simplu

Dacă mergem la marile magazine din oraşele noastre, în timpul Crăciunului sau al Anului Nou, ne întâlnim cu diferiţi oameni, de toate vârstele, preocupaţi de cumpărături. Nu se salută; sunt ca nişte străini.

Braţele lor sunt obosite de atâtea pachete. Dacă au cu ei copii trebuie să-şi ascută auzul pentru ca să nu-i piardă. Sunt agitaţi din cauza multelor lucruri pe care trebuie să le cumpere, a mulţilor prieteni pe care trebuie să-i viziteze şi a mulţilor cunoscuţi pe care trebuie să-i felicite… Primul lor cadou de Moş Crăciun este marele efort pe care îl fac.

Pentru acest motiv, o femeie – ar putea la fel de bine să fie un bărbat – se întreba indignată:

-«Cine o fi inventat Crăciunul? Ar trebui să fie împuşcat.»

Cineva care se afla în spatele ei îi răspunse:

-«Au făcut-o deja.»

Din dragoste faţă de om, Dumnezeu se face om. Oamenii nu doar că nu-l acceptă, ba chiar îl răstignesc: „A venit la ai săi, dar ai să nu l-au primit” (In 1,11).

Iar astăzi, mai mult decât să celebrăm Crăciunul, îl complicăm. Ne încurcăm în multe treburi poate tocmai pentru ca să nu ne gândim la esenţial: dragostea pe care Dumnezeu o are faţă de noi.

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Isus

In textul original, in limba ebraica, se foloseste cuvantul Yeshua pentru Isus. Acesta este cuvantul folosit de arhanghelul Gabriel. (imaginea din dreapta)

Iata mai jos concordanta perfecta intre Vechiul si Noul Testament, pe care evreii au refuzat sa o vada in ciuda evidentelor, profetii foarte clare si exacte despre Isus:

Sursa: http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:glbqrHscdggJ:astral.idilis.ro/biblia.htm+Noe+inseamna&cd=7&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Profetia despre Mesia	Vechiul Testament	Noul Testament
Mesia se va naste in Betleem	Mica 5:2	Marcu:1-6 Luca 2:1-20
Mesia se va naste dintr-o fecioara	Isaia 7:14	Matei 1:18-25 Luca 1:26-38
Mesia va fi un profet ca si Moise	Deuteronomul 18:15,18,19	Ioan 7:40
Mesia va intra in Ierusalim in mod triumfal	Zaharia 9:9	Matei 21:1-9 Ioan 12:12-16
Mesia va fi respins de propiul popor	Isaia 53:1,3 Psalmi 118:22	Matei 26:3,4 Ioan 12:37-43 Fapte 4:1-12
Mesia va fi tradat de unul dintre apropiatii lui	Psalmi 4:19	Matei 26:14-16; 47-50 Luca 22:19-23
Mesia va fi judecat si condamnat	Isaia 53:8	Luca 23:1-25 Matei 27:1,2
Messia va fi tacut in fata acuzatorilor lui	Isaia 53:7	Matei 27:12-14 Marcu 15:3,4 Luca 23:8-10
Mesia va fi lovit si scuipat de catre dusmanii lui	Isaia 50:6	Matei 26:67 Matei 27:30 Marcu 14:65
Mesia va fi batjocorit si insultat	Psalmi 22:7,8	Matei 27:39-44 Luca 23:11,35
Mesia va muri prin crucificare	Psalmi 22:14,16,17	Matei 27:31 Marcu 15:20,25
Messia va suferi pentru cei faradelege si se va ruga pentru cei pacatosi	Isaia 53:12	Matei 27:38 Marcu 15:27,28 Luca 23:32-34
Lui Mesia is se va da sa manance fiere si sa bea otet	Psalmi 69:21	Matei 27:34 Ioan 19:28-30
Oamenii ii vor imparti hainele prin tragere la sorti	Psalm 22:18	Matei 27:35 Ioan 19:23,24
Oasele lui Mesia nu vor fi rupte	Exodul 12:46	Ioan 19:31-36
Mesia va muri ca un sacrificiu pentru pacate	Isaia 53:5,6,8,10,11,12	Ioan 1:29; 11:49-52 Fapte 10:43; 13:38,39
Mesia se va intoarce dintre morti	Psalmi 16:10	Acts 2:22-32 Matei 28:1-10
Mesia este acum de-a dreapta lui Dumnezeu	Psalmi 110:1	Marcu 16:19 Luca 24:50,51

Cuvântul sculptează!

23 Decembrie – A face lumină

A fost odată, acum sute de ani, într-un oraş din orient, un om care, într-o noapte, mergea pe străzile întunecoase purtând cu sine o lampă de ulei aprinsă. Oraşul era foarte întunecat în nopţile fără lună precum acea noapte.

La un moment dat, se întâlneşte cu un prieten. Prietenul îl priveşte şi, dintr-o dată, îl recunoaşte. Îşi dă seama că este Guno, orbul oraşului. Atunci îi spuse:

-«Ce faci Guno cu o lampă în mână, dacă eşti orb?»

Orbul îi răspunse:

-«Eu nu port lampa pentru ca să văd drumul. Eu ştiu din memorie străzile. Port lumina pentru ca alţii să vadă drumul lor atunci când mă văd pe mine…»

Preţioasă ocupaţie: a face lumină, a lumina. Astăzi există mult întuneric şi sunt oameni care profită de acest întuneric pentru a-l face şi mai dens. Pentru aceasta e nevoie de oameni cu lumină – doctrină clară – care să-i orienteze pe ceilalţi.

Sfântul Petru spunea primilor creştini să ştie să fie gata oricând să dea răspuns potrivit despre speranţa lor: „Fiţi gata oricând să daţi răspuns potrivit celor care vă întreabă despre nădejdea voastră” (1Pt 3,15). Astăzi, această datorie este imperioasă. Pe lângă aceasta este o misiune clară din partea lui Isus: „Voi sunteţi lumina lumii” (Mt 5,13).

Paul Claudel, după convertirea sa, spunea creştinilor cu care convieţuise mulţi ani fără ca să-l fi ajutat: „Voi, cei care aveţi lumina, ce aţi făcut cu ea?” Cineva dintre cei care se află lângă noi, ar putea să ne spună acelaşi lucru şi ţie şi mie?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro

Colinde, colinde, e vremea colindelor!

Dragi cititori ce veniți mereu pentru reculegere pe acest blog, vreau cu această ocazie, a Sfintelor Sărbători, să vă dăruiesc, împreună cu fratele meu Rareș, câteva colinde înregistrate de curând în studioul Radio Blaj.
Cu această ocazie, vrem să mulțumim acelora ce au făcut posibil acest fapt: Domnului Claudiu Nicușan - director al radioului Blaj și Domnului Nicu Goga, cel care a înregistrat colindele noastre.
Pentru a le asculta, le puteți descărca accesând următoarea pagină web:
http://dl.transfer.ro/Ciprian_si_Rares_Vestemean_-_Colinde-transfer_RO-23dec-ab05cc.rar

Cuvântul sculptează!

22 Decembrie – Speranţă

Înainte de cucerirea Persiei, Alexandru cel Mare a împărţit generalilor şi prietenilor săi atenţii şi cadouri. Unul din generali îl întrebă:

-«Şi dacă împarţi totul, ce-ţi păstrezi pentru tine?»

Regele Macedoniei rămase un pic pe gânduri şi apoi răspunse:

-«Speranţa.»

Şi deoarece Alexandru îi oferea un cadou pe care îl avea păstrat pentru el, generalul îl refuză spunând:

-«A merge cu tine ca în cucerirea lumii este suficientă recompensă.»

A însoţi un mare om, a împărtăşi strădaniile şi eforturile sale „este suficientă recompensă”. Avea dreptate generalul Alexandru.

Şi Isus ne-a spus, câteva momente înainte de Înălţarea sa la Cer: „Să ştiţi că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20). În lupta noastră pentru a fi fideli, în muncile noastre, în eforturile noastre de a face cunoscută Evanghelia celorlalţi, Domnul este cu noi. Nu este aceasta suficientă recompensă?

Sursa: A vorbi cu Isus de pe www.pastoratie.ro