Cum să îți fii un critic constructiv

Autocritica ar putea fi asemănată cu o sabie cu două tăișuri. Pe de-o parte, aceasta îți poate micșora încrederea în forțele proprii și stima de sine. Pe de altă parte, însă, autocritica te poate ajuta să devii conștient de propriile slăbiciuni și nesiguranțe, în scopul de a le îndrepta.

De multe ori, atunci când ne criticăm pentru propriile greșeli sau neajunsuri, ajungem, de fapt, să ne învinuim, uitând să invățăm din propriile eșecuri. Mai mult, un studiu efectuat de oamenii de știință de la Universitățile Massachusetts Dartmouth și McGill, arăta că autocritica poate să ne micșoreze abilitatea de a progresa în îndeplinirea obiectivelor și ne determină să procrastinăm.

Însă când autocritica este privită ca un instrument care ne poate ajuta să ne dezvoltăm, aceasta ne poate învăța lecții prețioase, ne poate ajuta să ne învingem slăbiciunile sau obiceiurile nocive, punctează Good Therapy. 

Evitând să îți critici acele atribute generale, pe care nu le poți schimba, vei reuși să transformi această practică într-una benefică ție, notează Psychology Today. Persoanele care își evaluează greșelile, descoperind comportamente negative specifice, care pot fi schimbate și care privesc situația într-un mod optimist reușesc cu mai multă ușurință să se critice constructiv. În loc să se acuze că nu sunt inteligente, de exemplu, acestea vor găsi motivul care le-a scăzut randamentul, precum privitul la televizor până târziu.

Gregg Walker, de la departamentul de comunicare în public din cadrul Universității de Stat Oregon puncta câteva aspecte importante atât pentru cel aflat simultan în poziția de critic și criticat. Atunci când îți ești propriul critic, cunoașterea bunelor practici în cazul ambelor poziții devine extrem de importantă. Astfel vei reuși să eviți un conflict cu tine însuți și să receptezi mult mai eficient chiar și cele mai aspre observații pe care ți le aduci. Un lucru pe care trebuie să ți-l aduci aminte atunci când practici autocritica este să te concentrezi asupra comportamentului necorespunzător, nu asupra propriului caracter. De asemenea, tu ești singurul care își cunoaște limitele, de aceea evită să depășești pragul de observații pe care le poți tolera și înțelege la un moment dat.

Din poziția de criticat, Walker sugerează că este important să conștientizezi valoarea pe care critica pe care ți-o aduci o are. Acest lucru îți va oferi puterea de a o accepta și de a o privi ca pe un mijloc de autodezvoltare personală și profesională. Foarte important este și să găsești acele metode prin care să învingi comportamentul criticat.

Nu în ultimul rând, atunci când te critici, este important să o faci cu o doză generoasă de compasiune pentru propria-ți persoană, adaugă Psychology Today. Acest din urmă element poate atenua duritatea observațiilor critice pe care ți le aduci, lucru care te va ajuta să le faci față mult mai ușor. Compasiunea față de tine însuți te lasă să îți observi și să îți accepți cu înțelegere atât calitățile, cât și defectele, contribuind astfel la îndreptarea celor din urmă. În special în situațiile dificile, compasiunea este cea care ne ajută să ne construim fericirea pe termen lung și succesul, nu autocritica, sugerau cercetătorii Paul Gilbert de la Spitalul Kingsway, Regatul Unit și Kristin Neff de la Universitatea din Texas, Austin, notează Live Science. 

SURSA 

O POVESTE CUTREMURĂTOARE: „M-a salvat o lacrimă”

M-a salvat o lacrimă – imnul vieţii lui Angèle, „înviată” în ziua în care doreau să o deconecteze de la aparatele care o ţineau în viaţă.

de Emanuele Boffi

Povestea unei femei considerată moartă şi care lăcrimând i-a făcut pe ceilalţi să înţeleagă că nu este „o legumă”. Acum a scris o carte pentru a-şi povesti drama.

Salvată de o lacrimă! Este incredibilă povestea prin care a trecut Angèle Lieby, o franţuzoaică care a ieşit din starea vegetativă persistentă, dramă povestită într-o carte care s-a vândut deja în 200 de mii de exemplare în Franţa şi în care ea arată cum medicii o considerau deja moartă şi se purtau cu ea asemenea unui „obiect” care merita un sfârşit „demn”.

Să auzi în întuneric
Istoria lui Angèle, o muncitoare de 57 de ani a început pe 13 iulie 2009 cu o migrenă puternică. Se duce la spitalul din Strasburg, discută cu medicii care nu „înţeleg nimic”, nu mai aude bine, începe să vorbească cu dificultate, respiră greu şi îşi pierde starea de conştienţă.

Un diagnostic neinspirat îi face pe medici să o intubeze şi să-i inducă o comă farmacologică. O comă din care, aparent, nu se mai trezeşte, este considerată o „legumă”, spre disperarea soţului Ray şi a fiicei Cathy, deja mamă a două fetiţe. În realitate însă Angèle aude totul, chiar dacă nu vede nimic. În jurul ei este un negru apăsător şi doar întuneric. Povestind acele zile în care în jurul patului său se strâng medicii şi familia, scrie: „Trebuia să aud totul pentru a înţelege ce se întâmplă!” Îşi dă seama că este conectată la o maşină şi intuieşte că este hrănită printr-o sondă. Dar înţelege mai ales că medicii o consideră moartă. După trei zile de comă în care corpul ei se deteriorează continuu, pe 17 iulie un medic – pe care în mod ironic îl numeşte „doctul Sensibilitate” – îl sfătuieşte pe soţ să rezerve un loc în cimitir şi să contacteze pompele funebre pentru a alege sicriul. Angèle aude totul. Încearcă să zbiere, însă rămâne mută. Îşi dă seama că soţul o ţine de mână, însă nu are forţa să se mişte. Simte că medicii o înţeapă, însă nu le poate spune ce simte celor care „se află afară”: „Ceea ce simţeam nu corespundea cu ceea ce transmiteam”, scrie ea în carte.

Tatăl Nostru şi lacrima
Medicii sunt din ce în ce mai insistenţi cu soţul ei, situaţia este disperată, „trebuie să fie deconectată de la aparate”. Un sfat căruia Ray i se opune („nu vom accepta niciodată”), în timp ce Angèle recită Tatăl Nostru.

Pe 25 iulie, ziua de naştere a soţului ei, intră în cameră Cathy care îi spune că aşteaptă un al treilea fiu şi că şi-ar dori mult ca bunica să-l vadă măcar. Acesta este momentul în care „imposibilul” se întâmplă: o lacrimă se prelinge din ochii „moartei”. O singură lacrimă care-i permite fiicei să-i avertizeze pe medici. Urmează mişcare degetului mic. În acel corp „îmbălsămat” exista viaţă!

Prima zi de primăvară. Din acel moment Angèle renaşte. Studii mai aprofundate asupra corpului care părea un cadavru au arătat că suferea de sindromul Bickerstaff. Recuperarea care o conduce la o vindecare completă este lungă şi anevoioasă. Soţul o însoţeşte consecvent, notându-şi într-un carneţel progresele. Între timp Angèle învaţă încet să-şi facă înţelese sentimentele; o minge dăruită de soţ o ajută să-şi recupereze mobilitatea membrelor.

Pe 14 august părăseşte pentru prima dată patul. Progresele lente îi permit să devină din ce în ce mai independentă de maşini: învaţă din nou să vorbească, să mănânce, să relaţioneze cu ceilalţi. Pe 30 ianuarie 2010 se întoarce acasă. Pe 20 martie, prima zi de primăvară, iese din casă.

Bijuteria mea
Astăzi, cu ajutorul jurnalistului Hervè de Chalendar, şi-a relatat istoria care poate fi citită într-o nouă apariţie editorială „Una lacrima mi ha salvato” – „M-a salvat o lacrimă” (Editura San Paolo, 168 de pagini, 14,90 Euro). O carte în care Angèle, vorbind despre „mica experienţă”, atrage atenţia asupra celor care mult prea repede văd în anumiţi bolnavi doar „legume” şi nu oameni: „O persoană poate fi conştientă chiar dacă aparent se află într-o comă ireversibilă”.

Povestea ei ne învăţă că „trebuie să ştii să depăşeşti propriile suferinţe pentru a avea încredere în viaţă. Dacă astăzi mă simt mai fragilă decât de obicei – spune ea, mâine pot avea credinţa că pot escalada munţii”. Are un singur regret: că nu a putut să păstreze acea lacrimă: „Mi-aş fi dorit să o păstrez pentru totdeauna, să o ţin într-o cutie precum o bijuterie şi să o pot admira din când în când”.

Traducere: Andrei Hrişman

Sursa: totustuus.it

si AICI

Miss World 2013: ,,Sunt adepta castității!”

Într-un interviu acordat în data de 22 august, Megan Young, aleasă recent drept cea mai frumoasă femeie din lume, a declarat în cadrul unei emisiuni al postului  ABS-CBS că este ,,pro-viață”, iar avortul ,, înseamnă a ucide pe cineva care este deja acolo”, declarându-se împotriva acestuia.

În plus, în cadrul aceluiași interviu, s-a arătat și împotriva raporturilor sexuale prematrimoniale precum și  împotriva divorțurilor. La întrebarea adresată de către realizatoare: ,,Cum poate o fată așa frumoasă ca tine să refuze un bărbat?”  Megan a răspuns ferm: ,,Îi spun Nu! Dacă un băiat încearcă să forțeze nota, atunci poți renunța la el știind că nu dă valoarea cuvenită castității, iar dacă acesta se arată dispus  să se sacrifice, atunci acest lucru spune foarte mult”.

Întregul interviu poate fi vizualizat la urmatorul link

Traducere: Remus Orian

Sursa: http://www.libertaepersona.org

si AICI

BLAJ: manifestări dedicate comemorării Episcopului Atanasie Anghel

Astăzi, 15 octombrie 2013, vor avea loc în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Blaj, manifestări dedicate comemorării Episcopului Atanasie Anghel, de la a cărui trecere în veşnicie s-au împlinit pe 19 august, trei sute de ani.

Manifestările vor începe la orele 18:30 printr-o procesiune de la Castelul Mitropolitan la Catedrala Arhiepiscopală cu racla osemintelor Episcopului Atanasie Anghel. La această procesiune vor participa toți episcopii greco-catolici, aflaţi la Blaj pentru a participa la Sesiunea de toamnă a Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.

Momentul comemorativ va continua cu un parastas de pomenire a Episcopului Atanasie Anghel, făuritor al unirii, celebrat de Preafericirea Sa Cardinal Lucian Mureșan.

De asemenea, doamna conf. dr. Greta Monica Miron din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filozofie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, va susţine o conferinţă despre viaţa şi activitatea Episcopului Atanasie Anghel. Cu acelaşi prilej va fi lansat şi volumul “Episcopul Atansie Anghel – 300 “, o antologie care cuprinde texte ale unor reputaţi istorici şi oameni de litere despre Atanasie Anghel, realizată de Ion Buzaşi şi Ion Moldovan, sub egida Curiei Arhiepiscopiei Majore. Seara comemorativă se va încheia cu un concert de muzică religioasă.

 

Sursa aici

O siluetă umanoidă pe Mercur?

Dacă aș fi fost, cu orice preț, în căutare de cititori aș fi pus un mare semn de exclamare în titlu. De fapt, lucrurile sunt mult mai simple.

Imaginea a fost obținută de sonda Messenger, care orbitează din 2011, în jurul planetei Mercur. Până în prezent, alături de alte date despre cea mai apropiată planetă de Soare, sonda a trimis mai bine de 150.000 de imagini. Printre aceste imagini se află și cea pe care o prezentăm noi. Ea reprezintă marginea nordică a bazinului Caloris. Dacă vă uitați cu puțină atenție la această imagine este imposibil să nu remarcați o siluetă umanoidă.

Credit: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Bineînțeles, nu este vorba despre vreo formațiune artificială, de un mesaj lăsat de niște astronauți extratereștri. Este vorba despre o formațiune naturală care, probabil, face parte din suprafața mercuriană de dinaintea apariției bazinului Caloris, care s-a format în urma unui impact meteoritic.

Vedem o siluetă umană din două motive. În primul rând avem de-a face cu un joc de umbre și lumini. Dacă Soarele s-ar fi aflat într-o altă poziție, atunci, cu tot efortul nostru, nu am mai reuși să distingem vreo siluetă umanoidă. În al doilea rând este vorba despre pareidolie, o manifestare psihologică ce face să atribuim forme familiare unor imagini vagi.

De altfel sonda Messenger ne-a mai transmis imagini în care putem recunoaște forme familiare nouă, cum ar fi Mickey Mouse!

Credit: NASA/Johns Hopkins University Applied Physics Laboratory/Carnegie Institution of Washington

Sursa: Site-ul misiunii Messenger

si

AICI 

Malaezia: prin hotărâre judecătorească, cuvântul Allah este rezervat doar musulmanilor

Curtea de Apel din Kuala Lumpur a luat o decizie defavorabilă creștinilor. Aceasta a interzis, printr-o hotărâre dată în 14 octombrie 2013, ca săptămânalul catolic "Herald", publicat de Episcopia de Kuala Lumpur, să mai utilizeze cuvântul lui Allah pentru a-l desemna pe Dumnezeu. Utilizarea cuvântului "Allah" de către creștini fiind contestată de grupurile islamice din țară.

Sprijinind decizia guvernului malaiezian, judecătorul a declarat că Allah nu făce parte integrantă din religia creștină. După el, în cazul în care numele lui Allah este pronunțat de către nemusulmani poate creea conflicte în societate. El crede că această decizie nu încalcă drepturile constituționale ale creștinilor și consideră că menținerea păcii și armoniei în țară este un bine mult mai mare decât drepturile minorităților religioase.

Cercurile islamiste sunt mulțumite

Musulmanii conservatori au salutat decizia instanței de judecată, în timp ce reprezentanții cultelor creștine din Malaysia amintesc că ei pronunțau numele lui Allah, numindu-l pe Dumnezeu, înainte de apariția Islamului.

Decizia a stârnit o mare dezamăgire în rândul creștinilor din Malaysia, care consideră că este nedreaptă și că le lezează libertatea. Intervievat de agenția de informații Fides, Părintele Lawrence Andrew, director al săptămânalului "Herald", își exprimă dezamăgirea. El crede că această decizie încalcă dreptul la libertatea religioasă și libertatea de exprimare garantată prin Constituție.

Cuvântul Allah este în traducerea malaieziană a Bibliei de 400 de ani

Allah este un termen utilizat pe scară largă de către creștinii arabi din lumea întreagă și este în traducerea malaieziană a Bibliei de 400 de ani. Cu multă amărăciune, Părintele Andrew anunță că în acord cu Arhiepiscopul de Kuala Lumpur, editor al săptămânalului "Herald", se va face un recurs la Curtea Supremă Federală.

Potrivit directorului săptămânalului, decizia a fost în mod vizibil influențată prin presiuni politice. Deocamdată domeniul de aplicare a hotărârii se limitează doar la publicația "Herald", nu și la Biblie sau la slujbele liturgice ale creștinilor.

În timp ce în afara instanței au avut loc demonstrații ale militanților islamici din partidul "Perkasa", Părintele Andrei a anunțat că creștinii din Malaezia vor participa în zilele ce vor urma la o veghe de rugăciune pentru pace și libertate religioasă în Malaezia. Editorul săptămânalului reamintește, totodată, că un vechi dicționar latino-malai, publicat de "Propaganda Fide", în 1631 constituie o "probă decisivă în ceea ce privește utilizarea cuvântului lui Allah, în mod legitim de către creștini."

Traducere: ACC

Sursa: fides.org

si AICI

Oamenii care vorbesc cel puțin o limbă străină sunt mai inteligenți!

Oamenii care vorbesc fluent cel puțin o limbă străină și alternează frecvent și cu ușurință între aceasta și limba maternă au un nivel mai ridicat de flexibilitate mentală decât cei care stăpânesc o singură limbă.

Cercetătorii cred că bilingvismul întărește funcțiile executive ale creierului, precum memoria, abilitatea de a desfășura mai multe activități deodată și rezolvarea problemelor. Aceste capacități sunt îmbunătățite mai ales la pesoanele bilingve, care au învățat două limbi încă din fragedă copilărie și le utilizează în mod curent și la fel de bine. Psihologii arată că, deseori, astfel de persoane folosesc cele două limbi aproape tot timpul, având un control simultan asupra lor. Judith Kroll, profesoară de psihologie la Universitatea de Stat Penn din Marea Britanie arată că folosirea simultană a mai multor limbi întărește mușchii cerebrali, recomandând părinților să-și învețe copiii cel puțin o limbă străină.

Studiul publicat în revista de specialitate Frontiers in Psychology a mai descoperit faptul că persoanele bilingve au cele două limbi „active” tot timpul, fie că sunt conștiente sau nu. Cercetătorii au stabilit că persoanele bilingve controlează cele două limbi pentru a o selecta pe aceea pe care doresc să o folosească într-un anumit moment fără a se gândi în mod conștient la asta. Cercetătorii de la Universitatea Penn au întreprins două experimente pentru a studia bilingvismul.

Ei au ales 27 de vorbitori de spaniolă și engleză pe care i-au pus să citească 512 propoziții mixte, ale căror cuvinte alternau între cele două limbi. Oamenii au fost instruiți să citească textele în șoaptă până în anumite momente când se întâlneau cu cuvinte scrise cu culoarea roșie: atunci trebuiau să citească cuvântul cu voce tare și cât pot ei de corect. Aproape jumătate dintre cuvintele scrise cu roșu erau termeni înrudiți, cuvinte care se scriu și se pronunță aproximativ similar, cu mici diferențe, în cele două limbi. Evident, participanții la test au procesat foarte rapid cuvintele, pronunțându-le cursiv și corect. În cel de-al doilea studiu, participanții au avut de citit propoziții întregi care alternau între o limbă și alta. Rezultatele au fost identice. Cercetătorii au concluzionat că persoanele bilingve nu sunt influențate de contextul lingvistic în care se află, făcând trecerea de la o limbă la alta natural, ca și cum ar folosi un comutator mecanic.

SURSA