Puteți călători, virtual, către planetele extrasolare

Nu vreau să vă amăgesc, nu veți călători către toate planetele extrasolare din Univers, nici măcar către toate cele adăpostite de Calea Lactee. Veți vizita numai exoplanetele a căror descoperire a fost anunțată înainte de 26 februarie 2014.

NASA ne oferă posibilitatea de a călători printre planetele extrasolare cu ajutorul ”EYES ON EXOPLANET”. Dacă intrați aici, puteți încărca o aplicație generată de NASA cu ajutorul căreia veți putea călători printre planetele extrasolare care se află la o distanță mai mică de de 3.000 de ani lumină distanță de noi. Astfel veți putea ”vizita”, și afla informații interesante, despre aproape 1.000 de exoplanete.

Atunci când intrați aici o să vi se ceară să download-ați o aplicație. Aveți încredere, nu este un virus, dați accept și apoi instalați-o. După ce ați terminat instalarea puteți începe călătoria printre planetele extrasolare. Mai întâi veți zbura printr-un mic tutorial despre planetele extrasolare. Apoi, având la dispoziție menu-ul aflat în partea de sus a paginii, puteți călători oriunde doriți dumneavoastră. Nu spun mai multe, nu am timp acum, deoarece nu am apucat să vizitez decât vreo opt planete extrasolare. Este o călătorie cu adevărat fascinantă. 

Sursa

Trei întrebări simple în pragul Postului Mare

Autor: Arhiepiscopul Charles J. Chaput
Traducere: Oana Capan
Sursa: Zenit, 28 februarie 2014

Arhiepiscopul Charles J. Chaput

Miercurea Cenuşii, începutul Postului Paştilor în ritul latin, cade în 5 martie în acest an. Trăit bine, Postul poate converti inimile şi transforma viaţa unei persoane. Aceasta este scopul acestei perioade – a ne pregăti pentru miracolul Învierii. Dar auto-examinarea, căinţa şi împăcarea sunt rareori lipsite de suferinţă; ele pot părea mult mai uşoare în teorie decât sunt în practică. Aşadar, începând drumul Postului din acest an, câteva simple întrebări şi răspunsuri ne pot ajuta pe drumul nostru.

Împăcarea sună minunat ca idee, dar cum să te împaci cu cineva care te-a rănit amarnic şi nici măcar nu recunoaşte că a greşit? Iertarea nu este o stradă cu două sensuri?

A-i ierta pe cei care ne-au rănit este problema noastră. A face iertarea noastră condiţionată de recunoaşterea de către cealaltă persoană a vinei sale este doar un alt mod de a cere dreptate şi a insista pe “drepturile” noastre. Aceasta este o formă subtilă de mândrie. Isus i-a iertat pe ucigaşii Lui chiar şi atunci când ei îl batjocoreau în timp ce era ce cruce. Iertarea Lui a fost un dar gratuit, necondiţionat. Nu îl putem urma pe Isus dacă nu facem la fel.

Totuşi, aveţi dreptate că atunci când există o ruptură între două persoane, aceasta nu poate fi vindecată decât dacă amândouă persoanele doresc sincer să o vindece. Chiar şi atunci, cineva sau ceva trebuie să ofere un mijloc pentru a le aduce înapoi împreună. Acesta este rolul lui Dumnezeu. Împăcarea este lucrarea lui Dumnezeu. A căuta împăcarea este lucrarea noastră. Trebuie să facem tot ce putem pentru a ne împăca cu ceilalţi, şi apoi să lăsăm restul în mâinile lui Dumnezeu.

Dacă dreptatea este un lucru bun, atunci de ce ar trebui pur şi simplu să renunţ la ea când vine vorba de propriile mele nevoi?

Nu trebuie. Este întotdeauna întemeiat să insistaţi să fiţi trataţi corect şi onest, şi suntem obligaţi să îi tratăm pe ceilalţi în acelaşi fel. Din păcate, toţi suntem păcătoşi – ceea ce înseamnă că, inevitabil, îi vom trata nedrept pe ceilalţi şi vom fi noi înşine trataţi nedrept. Ca rezultat, viaţa poate deveni foarte rapid o reţea de revendicări şi contra-revendicări mânioase unii împotriva celorlalţi, multe dintre ele juste, şi majoritatea dintre ele de nesoluţionat.

Singurul mod de a putea ieşi din această încâlcitură este să iertăm. Iertarea este un act de libertate. Creează noi posibilităţi. Ne eliberează de povara propriului nostru egoism rănit, şi îi ajută şi pe ceilalţi să ierte şi să se elibereze. A-i încredinţa revendicările noastre lui Dumnezeu ne despovărează de o mare greutate – o greutate care ne va deforma, oricât de legitime ar fi reclamaţiile noastre, dacă o purtăm prea mult timp.

Lucrăm mai bine pentru dreptate în numele altora. Când vine vorba de situaţia noastră personală, egoul stă întotdeauna în cale şi ne întunecă judecata. Marele paradox al planului lui Dumnezeu este acela că dobândim dreptatea doar prin practicarea milostivirii. Milostivirea îl schimbă atât pe cel care o dă cât şi pe cel care o primeşte. Înmoaie şi cea mai împietrită inimă. De aceea Scriptura leagă atât de des milostivirea de apa în deşert: readuce viaţa. Încurajează convertirea şi iubirea, care duc la fapte de dreptate, care construiesc pacea. Aşadar, dacă doriţi dreptate pentru voi şi pentru alţii, iertaţi. Puneţi înainte milostivirea. Dreptatea va urma.

De ce trebuie să mă pun sub acuzaţie pentru a mă pregăti pentru Paşti? Nu sunt Paştile sărbătoarea vieţii noi? Unde este bucuria în a petrece Postul ca procuror în propriul meu proces?

Ne datorăm nouă înşine exact aceeaşi milostivire pe care o datorăm celorlalţi. Scopul Postului nu este înjosirea noastră. Scopul este purificarea inimilor noastre. Postul este perioada în care învăţăm limbajul pocăinţei şi al iertării prin disciplinarea minţii, spiritului şi poftelor noastre, pentru ca nimic să nu ne împiedice de la a asculta glasul lui Dumnezeu şi a-l căuta. Bucuria Postului vine din încrederea noastră în învierea unui Mântuitor care ne va elibera de păcat şi ne va reda viaţa.

Desigur, dacă nu înţelegem propria noastră stare de păcătoşi, dacă nu înţelegem caracterul imperios al pocăinţei şi al reconcilierii, Crucea nu are nici un sens; Învierea nu are nici un sens. Bucuria pascală este bucuria eliberării şi a vieţii noi. Dacă nu credem în adâncul nostru că avem cu adevărat nevoie disperată de toate acestea, Paştile sunt doar un alt pretext pentru cumpărături de sărbători; şi Sacramentul Spovezii, postirea şi pomana sunt o pierdere de vreme.

Dar în tăcerea inimilor noastre, dacă suntem oneşti, ştim că însetăm după ceva mai mult decât egoismul nostru şi greşelile noastre. Suntem făcuţi pentru slavă, şi suntem lipsiţi de această slavă până când Dumnezeu nu ne umple cu prezenţa Sa. Toate lucrurile sunt înnoite prin victoria lui Isus Cristos – chiar şi păcătoşii ca noi. Sângele vărsat pe Cruce îndepărtează moartea. Ne curăţă pe toţi ca vase care să primească viaţa nouă a lui Dumnezeu. Învierea ne umple cu însăşi viaţa lui Dumnezeu.

Postul Mare este o oportunitate şi un har, nu o povară. Să folosim aceste săptămâni ale Postului din acest an pentru a ne curăţa şi a ne pregăti inimile, pentru ca să îl putem primi la Paşti pe Isus Cristos, şi să participăm la viaţa Sa în întreg acest an.

Sursa

Paradoxul dragostei: De ce îi rănim pe cei pe care îi iubim

Iubirea față de celălalt nu te ajută întotdeauna să eviți să îi provoci suferință. În vreme ce cu toții suntem supuși greșelilor și acționăm fără vreo intenție de a face rău, la fel de bine, uneori ne propunem ca, dinadins, să îl rănim pe cel pe care îl iubim.

„Acești oameni sunt atât o sursă de mare fericire, cât și de tristețe profundă; ei ne pot aduce beneficii, la fel cum ne pot răni", precizează dr. Aaron Ben-Zeév, de la Universitatea din Haifa, într-un articol pentru Psychology Today. Cuvintele expertului nasc un paradox al iubirii universale, indiferent față de cine e nutrită — copii, părinți, partener, prieteni. Altfel spus, cum sau de ce i-ai face rău persoanei pe care, de fapt, o iubești?

Când rănești fără să-ți dai seama

Uneori, durerea se naște din modul în care ceilalți ne interpretează acțiunile, dar și pentru că nu realizăm mereu cât de puternic este impactul faptelor noastre asupra lor. „Cei care se iubesc sunt atât de importanți unul pentru celălalt, încât orice remarcă sau acțiune poate fi interpretată într-o manieră în care cealaltă persoană nu a intenționat și, prin urmare, să fie jignitoare", susține dr. Ben-Zeév. 

Alteori, lipsa de stimă de sine, propiile insecurități și slaba încredere acordată celor pe care îi iubim ne pot împinge, fără să vrem, către comportamente ce îi rănesc.

În alte cazuri este vorba de inabilitatea individului de a-și exprima în mod constructiv trăirile interioare, astfel încât vorbele sale să nu se transforme în „săgeți otrăvite" îndreptate spre cel iubit. „Cultura noastră face foarte puține pentru a ne învăța cum să ne raportăm la sentimentele noastre și cum să le comunicăm celorlalți într-un mod sigur, sănătos", sunt de părere autorii portalului Relationship Institute.

Totodată, dragostea este asociată cu vulnerabilitatea, iar acest lucru ne determină să devenim mult mai susceptibili suferinței. Studiile au arătat că un individ defensiv are mai puține șanse de a simți iubire, față de cel care își permite să fie vulnerabil și mai puțin defensiv, subliniază dr. Ben-Zeév.

Nu în ultimul rând, experiențele traumatizante din copilărie, care ne influențează felul de a fi mai târziu în viață, ne pot determina uneori să acționăm într-un mod ce va aduce suferință celor pe care îi iubim, scriu autorii de la Relationship Institute. Studiile au arătat că persoanele abuzate în copilărie atât de colegii lor, cât și de părinți pot dezvolta probleme de comportament și relaționare la maturitate.

Suferința produsă în mod conștient

În unele cazuri, comportamentele noastre care îl rănescă pe celălalt sunt adoptate cu bună-știință, pentru a-i transmite un anumit mesaj, sugerează dr. Ben- Zeév. Uneori, cel care acționează astfel dorește să arate în acest mod că are nevoie de atenția celuilalt. Exemplele pot varia, de la ignorarea și refuzul contactului cu celălalt până la adoptarea unei atitudini ostile față de cel iubit, punctează psihologul Ineke Van Lint.

Alteori, cei ce recurg la acțiuni în scopul de a le produce suferință celorlalți fac acest lucru pentru a-și arăta independența. Dr. Ben-Zeév este de părere că acest tip de comportament este adesea vizibil în cazul copiilor care vor astfel să arate că nu depind de părinții lor. Însă situații de acest tip pot fi observate și în interiorul cuplului.

Uneori însă, acele comportamente despre care știm că îi vor răni pe ceilalți se nasc din dragostea față de celălalt. „Lipsa de indiferență față de cel iubit ar putea determina individul să ia anumite măsuri care îl rănesc pe celălalt, atunci când sunt privite dintr-o perspectivă parțială, dar care pot fi văzute drept benefice, dintr-o perspectivă globală", scrie dr. Ben- Zeév.

Uneori, pentru a crește calitatea unei relații, sunt necesare măsuri care, pe moment, pot crea suferință, dar care pe viitor pot aduce beneficii conexiunii. De exemplu, unul dintre soți ar putea iniția propunerea ca cei doi să se despartă pentru o bucată de vreme, atunci când relația pare că nu mai merge, doar pentru a-și oferi răgazul necesar de a medita la situația dintre ei. Iar această decizie poate fi o șansă pentru un nou început mai bun.

Foto: stockvault.net

 

Sursa

Cele 10 tehnologii care îţi vor schimba viaţa

Tehnologia este unul dintre domeniile care se dezvoltă cel mai mult şi mai repede. Dispozitive acționate de gânduri sau imagini proiectate direct pe retină, toate acestea pot părea fantezii. Nu și pentru oamenii de știință care au alcătuit o listă cu 10 tehnologii ale viitorului care ne pot schimba viața.

World Economic Forum's Global Agenda Council on Emerging Technologies a întocmit o listă cu tendinţele în ceea ce priveşte inovaţiile şi schimbările tehnologice, numită Top 10 Emerging Technologies, prin care vrea, de asemenea, să atragă atenţia asupra necesităţii de investiţii şi reglementare pentru ca tehnologia să poată veni în întâmpinarea problemelor omenirii, notează telegraph.co.uk.

Inovaţiile cuprinse în această listă au fost selectate pentru datorită capacităţii lor de a avea un impact real şi pozitiv asupra lumii. Potrivit consiliului, tehnologia poate răspunde provocărilor timpului în care trăim, deşi aceasta are riscurile ei. Raportul consiliului subliniază, de asemenea, faptul că cercetările şi inovaţiile vor putea fi aplicate în orice domeniu, de la cel medical până la cel industrial. Pentru ca acestea să fie realizate însă, este nevoie de un cadru de reglementare corect, alianţe strategice între cercetători şi liderii pieţii, investiţii şi acceptare din partea publicului. Iată deci topul celor 10 tehnologii:

1. Interfeţe creier-computer. Cu ajutorul acestui dispozitiv, va fi posibilă folosirea unui computer doar cu puterea minţii, prin citirea şi interpretarea semnalelor creierului. Acest lucru va putea fi folosit în cazul persoanelor cu dizabilităţi, care stau într-un scaun cu rotile şi nu-l pot mişca sau în cazul celor care nu se pot mişca deloc, dar ar putea controla cu mintea lor un braţ robotic care să le dea o cană cu apă, spre exemplu.

2. Metale din desalinizarea apei. Pe măsură ce populaţia globală creşte şi unele ţări se dezvoltă într-un ritm rapid, apa dulce este pe cale să devină una dintre cele mai limitate resurse naturale. În acest caz, desalinizarea devine o posibilă soluţie, însă pentru ca aceasta să fie realizabilă şi din punct de vedere economic, este nevoie de un proces care să folosească reziduurile din urma desalinizării. Cercetătorii au dezvoltat anumite procese chimice prin care pot extrage anumite metale din apa sărată şi din sarea rămasă în urma desalinizării, cum ar fi litiu, magneziu, uraniu, sodiu, calciu şi potasiu, lucru care ar compensa costurile procesului de desalinizare.

 3. Nanostructuri carbonice. Pentru a proteja mai mult mediul înconjurător de emisiile care produc încălzirea globală, este nevoie de soluţii şi tehnici care să vină în întâmpinarea acestei provocări. Nanostructurile carbonice folosite, spre exemplu, la fabricarea maşinilor, fac ca acestea să devină mai uşoare cu 40% decât un vehicul tradiţional şi prin urmare să folosească mai puţin combustibil, ceea ce se traduce în emisii de gaze cu efect de seră mai reduse. De asemenea, se pare că aceste maşini sunt mai sigure în cazul unui accident, deoarece absorb mai bine impacturile, distribuind forţa acestora şi protejând pasagerii. Un alt avantaj al acestor compoziţii carbonice este că pot fi reciclate datorită noilor tehnologii.

4. Înmagazinarea energiei. Una dintre inovaţiile cercetătorilor este aceea care va permite păstrarea, înmagazinarea surplusului de energie care provine din energiile regenerabile. Vântul şi soarele, spre exemplu, sunt surse de energie intermitente şi imprevizibile, ceea ce înseamnă că nu mereu produc energie atunci când este nevoie sau produc peste măsură. Pentru aceasta, oamenii de ştiinţă au dezvoltat baterii care să înmagazineze surplusul de energie. O altă opţiune pentru a profita de surplusul de energie este metanizarea dioxidului de carbon prin electroliza hidrogenului; surplusul de energie este folosit pentru a despărţi hidrogenul de oxigen din apă, pentru ca apoi hidrogenul să fie amestecat cu dioxid de carbon pentru a forma metanul (folosit pentru combustie) sau pentru a genera electricitate. Nu se ştie care dintre aceste opţiuni va fi cea mai folosită însă, în mod sigur, în viitor va fi nevoie de păstrarea şi înmagazinarea energiei pentru a evita excesul de poluare.

5. Dispozitive electronice adaptate la corpul uman. Acestea sunt concepute pentru a se adapta la corpul uman şi conţin mulţi senzori şi un sistem feedback. Ele au de obicei dimensiuni foarte reduse, pentru a fi mai puțin deranjante şi cât mai acceptate din punct de vedere social. Aceste dispozitive pot monitoriza activitatea inimii, pot oferi informaţii despre nivelul de stres al persoanei în cauză şi alte informaţii legate de starea ei de sănătate. De asemenea, au şi alte aplicaţii, cum ar fi cele de indicare ale direcţiei în cazul persoanelor oarbe printr-un GPS inclus în dispozitiv.

6. Baterii cu nanocabluri de siliciu. Aceste baterii ar putea fi mai durabile în timp, s-ar putea încărca mai repede şi, odată încărcate, ar dura de trei ori mai mult decât cele care se folosesc în prezent. Nanocablurile din siliciu, folosite la fabricarea acestor baterii, sunt mai rezistente la ciclul de încărcare-descărcare, produc cu 30-40% mai multă energie decât bateriile din ioni de litiu şi se pare că în viitor, vor putea înmagazina electricitatea solară.

7. Dispozitive fără ecran. Este posibil ca datorită noilor tehnologii, o imagine 3D să fie proiectată în spaţiu, spre deosebire de o imagine 2D care are nevoie de un ecran. În viitor, va fi posibilă proiectarea unor imagini direct pe retina unei persoane, fără a fi nevoie de un ecran, de un hardware, cu avantajul că va fi respectată intimitatea persoanei respective. Acest sector se dezvoltă rapid şi anumite companii deja au dezvoltat căşti virtuale şi lentile de contact bionice.

8. Terapie prin microbiomi umani. Tehnologia microbiomilor umani se dezvoltă atât de repede, încât ea va putea fi folosită atât pentru a trata anumite boli, cât şi pentru a îmbunătăţi starea generală a sănătăţii. Fiecare om are în organismul său trilioane de microorganisme, care alcătuiesc un sistem numit microbiom şi sunt esenţiale pentru funcţionarea lui. Atenţia oamenilor de ştiinţă se afla acum asupra microbiomului intestinului şi rolul acestuia în boli precum diabet sau obezitate, care ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru aceste boli.

9. Terapie bazată pe manipularea ARN-ului. ARN-ul este o moleculă esenţială, implicată în decodificarea informaţiei ereditare stocată de către ADN, pe care o tranferă apoi la producţia de proteine care contribuie la funcţionarea celulelor. Producţia de proteine are o strânsă legătură cu anumite boli sau tulburări, motiv pentru care cercetătorii şi-au îndreptat studiile către terapiile bazate pe manipularea ARN-ului. La ora actuală, oamenii de ştiinţă se ocupă cu dezvoltarea unor medicamente bazate pe mecanismul ARN care ar putea atenua producţia de proteine naturale în cazul unei boli sau ar putea permite producerea de proteine terapeutice.

10. Analize predictive. Smartphone-urile, spre exemplu, conţin înregistrări legate de activitatea oamenilor, pe cine cunosc aceştia, cu cine vorbesc, unde merg şi ce fac. Cu aceste date şi folosind anumiţi algoritmi, se pot stabili modele de comportament uman, care pot fi folosite pentru planificarea urbană, tratamente medicale personalizate şi diagnosticarea bolilor. Spre exemplu, o echipă de la Carnegie Mellon University a analizat cum folosirea smartphone-ului poate oferi date despre o posibilă despresie (luând în calcul schimbările în ceea ce priveşte somnul şi relaţiile sociale).

Sursa

Experiențe ciudate de dincolo de viață

Timp de 45 de minute, medicii și asistentele medicale au fost în imposibilitatea de a-l revigora pe Brian Miller, de 41 de ani, șofer de camion, care a suferit un atac de cord. Miller, care spune că a fost în cer în acest timp, pretinde că este în viață astăzi pentru că Dumnezeu l-a trimis înapoi.

Intervievat de către Fox News, bărbatul a relatat întâlnirea cu socrii săi și faptul că i s-a cerut să se reîntoarcă din nou pe pământ. Este aceasta dovada clară a existenței vieții de după moarte?

Când jurnalistul Megyn Kelly i-a solicitat lui Miller să descrie experiența sa, acesta a afirmat că „am văzut o lumină și m-am îndreptat spre ea. Și apoi, dintr-odată, s-a deschis un drum frumos cu flori." A continuat să înainteze de-a lungul potecii până în momentul în care „un domn și o doamnă s-au apropiat". Erau socrii lui care i-au spus că trebuie să se întoarcă, nefiind încă momentul pentru a rămâne acolo.

În continuarea interviului, Miller a explicat că „mereu a crezut în Dumnezeu și în viața de după moarte" și că obișnuia încă din copilărie să meargă la biserică, însă de când s-a căsătorit nu a mai păstrat acest obicei. El admite că experiența prin care a trecut i-a schimbat perspectiva asupra vieții sale în mai multe moduri și că oamenii trebuie să știe că cerul este real.

Poveștile care ne modelează convingerile

Aparent, s-ar putea crede că aceste manifestări catalogate de oamenii de știință ca fenomene paranormale afectează doar persoane predispuse la acest gen de credințe. Însă chiar și oamenii de știință și-au manifestat nu doar interesul, ci chiar convingerea că aceste fenomene sunt reale. Un asemenea caz este Eben Alexander, care timp de 15 ani a fost profesor neurochirurg la Harvard. Timp de șapte zile a fost în moarte clinică, însă, cu ajutorul medicilor, a reușit să își revină.

„A fost ca o adevărată odisee. Am ajuns într-un loc în care erau peste tot în jurul meu fluturi și nori pufoși, iar pe fundal răsună un cântec care îmi crea o stare de relaxare și de bucurie", mărturisește doctorul. Trăirile pe care le-a avut în acele șapte zile l-au schimbat complet și l-au făcut chiar să creadă că există viața după moarte. „Știu că descrierea mea pare desprinsă dintr-un film de la Hollywood, însă vreau să le spun persoanelor sceptice că ceea ce trăiam era real și nu o simplă fantezie", încheie Eben.

Deși nu dispunem de o statistică care să înregistreze trăirile din pragul morții până în prezent, ceea ce se cunoaște cu siguranță este vechimea fenomenului. Rădăcinile lui se pierd în negura timpurilor. De exemplu, Platon, în celebra Republica, povestește experiența unui soldat pe nume Er, după ce acesta a fost ucis într-o luptă. Er descrie momentul în care spiritul îi părăsește trupul, pentru ca apoi să fie judecat alături de sufletele altor persoane decedate și, într-un final, să vadă Paradisul. Este evident că fenomenul nu este specific spațiului creștin, precedând cu mult timp relatările actuale despre înălțarea sufletului spre Dumnezeu și apoi reîntoarcerea lui pe pământ.

Relatări comune, înțelegeri diferite

Într-o listă a trăirilor de acest gen, specialiștii au enumerat mai multe stări corelate, deși extrem de puțini oameni ajung sa le trăiască pe absolut toate. Printre acestea, cel mai insistent se regăsesc sentimentul de liniște, lumina intensă și pură, părăsirea propriului corp, intrarea în alte dimensiuni, entități luminoase, tunelul, comunicarea cu spiritele,vizualizarea propriei vieți.

Dacă manifestările sunt aproximativ comune tuturor persoanelor care pretind că au experimentat trăirile în pragul morții, nu la fel sunt interpretările. Pentru unii creștini, astfel de experiențe reprezintă dovada clară că există viața după moarte și că oamenii continuă să existe într-o altă dimensiune, fie Raiul, fie Iadul. Credința în nemurirea sufletului își găsește astfel suportul în aceste relatări. Însă aceasta nu este o opinie unanim acceptată în mediul religios. Există și convingerea că senzațiile din pragul morții nu sunt altceva decât modalități prin care Diavolul încearcă să profite de vulnerabilitatea oamenilor, apărându-le ca un „înger de lumină", relatează descopera.ro.

În ton cu cei care consideră manifestările ca o contrafacere se poziționează și oamenii de știință. În opinia acestora, experiențele din preajma morții pot fi explicate științific și au condus experimente care să demonstreze acest lucru. Astfel, unii cercetători au descoperit că anumite droguri, așa cum este ketamina, pot crea senzații identice cu cele descrise mai sus, lipsa de oxigen, combinată cu o traumă puternică, putând genera senzația unei desprinderi de corp. Alții consideră că fenomenul este cauzat de o descărcare electrică din momentul în care creierul începe să rămână fără oxigen sau o lipsă de irigare sanguină a globului ocular.

Origini divine?

Merită să fie luate în considerare și încercările de a asocia știința cu religia în explicarea fenomenului. Unul dintre cei care au studiat cu insistență timp de 30 de ani experienţele dintre viaţă şi moarte a fost Kevin Nelson, profesor de neurologie la Universitatea din Kentucky se întreabă dacă nu există și probabilitatea ca „acest mecanism să fi fost creat de Dumnezeu tocmai pentru a le oferi oamenilor un confort atunci când aceştia au nevoie de el — momentul când se apropie de moarte?" conform Daily Mail. Însă, la fel de bine ne-am putea întreba dacă nu cumva la originea acestei percepții stă tocmai credința continuării vieții dincolo de moarte într-o formă imaterială. În special, religiile tradiționale favorizează această abordare prin credința în nemurirea sufletului.

Cu siguranță, o explicație tranșantă cu privire la acest gen de experiențe nu poate fi dată. Aceasta și fiindcă subiectivismul interpretărilor joacă un rol esențial. Nu se poate trece cu vederea faptul că există o încercare artificială de a asocia conceptul biblic de viață după moarte cu un gen de experiențe încă neelucidate integral. Însă nu e legitim să ne așteptăm ca oamenii să își construiască credința în ceva atât de fundamental precum viața de dincolo de moarte pe percepțiile subiective ale altora. Ce se știe este că doctrina sufletului nemuritor, susținută de majoritatea creștinilor, se alimentează din seva greco-romană. Ritualurile tradiționale asociate morții ne duc mai mult cu gândul la Hades decât la Rai. Charon pare a-și fi luat obolul. Și atunci, de unde vine și convingerea atât de fermă a supraviețuirii sufletului după moarte și a călătoriei sale printre astrele cerești într-o manieră mult prea fantezistă? Ar merita ca răspunsul să vină în urma unei reflecții mai profunde și care să meargă mai în profunzime decât convingerile populare.

Sursa

Cadouri originale pentru cititorii pasionați.

Uite-ne și în fața săptămânii dedicate sărbătorilor de 1 Martie și 8 Martie. Unii se bucură, alții nu... :). Noi am zis să venim în ajutorul tuturor cu ceva idei pentru iubitorii de cărți.
Iubitorii de lectură se pot bucura de tot felul de invenții surprinzătoare care să le însoțească lecturile. Iată câteva cadouri originale pentru cititorii pasionați.
Întrebarea care rămâne este dacă veți rezista să le oferiți altora sau dacă veți ceda tentației și le veți păstra pentru voi.
1. Semn de carte... altfel
Dacă semnele de carte clasice îți arătau doar pagina unde ai închis cartea, iată că s-au inventat și semnele de carte ce îți arată exact rândul la care ai rămas. - Aici


2. Lanternă cu clips
Probabil toți cititorii au avut la un moment dat probleme cu partenerii de viață datorită faptului că atunci când erau prinși în lectură până în mijlocul nopții, perechea voia să doarmă. Și implicit, să stingă lumina. Iată că cei care poartă ochelari se pot bucura acum de o lanternă cu clips care va rezolva acest gen de probleme. - Aici

3. Rafturi... plutitoare
Uitați-vă la poză. Cuvintele sunt de prisos. Există vreun cititor care să nu își dorească așa ceva? - Aici




4. Cutie de șervețele
Ok, nu este neapărat un lucru de care să nu ne putem lipsi, însă ar arăta minunat pe noptieră sau pe birou, mai ales în momentele în care unele cărți ne lasă cu ochii în lacrimi. - Aici


5. Greutate transparentă
Știți momentele acelea în care trebuie să te oprești din citit din când în când pentru a mânca, pentru a bea sau pentru a scrie repede niște citate? Sau, în general, orice moment în care trebuie să lași cartea din mână, însă îți dorești să poți citi în continuare? Iată soluția: - Aici







6. Semne de carte vorbitoare
Semne de carte amuzante și originale, care comunică o serie de emoții și impresii despre cartea pe care o citești. - Aici



7. Husă de laptop sub formă de carte
Pentru iubitorii de cărți care își doresc ca și gadgeturile lor să amintească de pasiunea lor pentru lectură. - Aici

8. Inel suport pentru pagini
Știți cărțile acelea de multe sute de pagini pe care te chinui cu amândouă mâinile să le ții deschise? Un inel special poate fi rezolvarea ideală pentru această problemă. Mai mult, vin și în culori diferite. - Aici

9. Lenjerie de pat
Pentru pasionații de lectură care vor să fie înconjurați de povești chiar și atunci când dorm. - Aici


10. Set personal de bibliotecă
Împrumuți des cărți prietenilor, familiei sau colegilor? Acest set este ideal pentru a te organiza: nu uiți ce și cui ai împrumutat, data la care trebuie să îți fie returnat fiecare volum, în ce condiție se află cărțile la primire etc. - Aici



11. Cortul carte
Aventurierii își pot exprima acum pasiunea pentru cărți printr-un cort care spune mai mult decât orice cuvinte. - Aici

12. Lampa - semn de carte
Dacă ești genul care citește numai în intimitatea casei, mai ales atunci când se așază seara în pat, o astfel de lampă automată poate fi un cadou dorit. Lampa stă aprinsă cât timp citești, iar în momentul în care așezi cartea deschisă deasupra ei se stinge, însă în același timp, joacă și rol de semn de carte. - Aici 

Sursa