Anul acesta data celebrării Paştelui, la 24 aprilie, coincide pentru creştinii de tradiţie orientală şi pentru cei de tradiţie occidentală. Însă e vorba de o pură coincidenţă de calcule: în Occident şi în Orient se folosesc două calendare diferite pentru calcularea zilei de Paşte, cel gregorian în Occident şi cel iulian în Orient. Este a cincea oară în decursul ultimului deceniu când credincioşii din diferitele tradiţii creştine celebrează deodată cea mai importantă sărbătoare creştină. Şi anul trecut s-a întâmplat, dar pentru a avea din nou această coincidenţă va trebui aşteptat anul 2017 şi anul 2025.
“Fie ca celebrarea Paştelui să îşi poată asuma o semnificaţie tot mai ecumenică”, este urarea secretarului general al Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), pastorul norvegian Olav Fykse Tveit, care adaugă: “Într-o lume divizată de sărăcie şi de violenţă este important ca noi să vorbim într-un singur glas în mărturisirea prin acţiuni şi cuvinte că Isus Cristos răstignit a înviat”. Din anul 1980 liderii religioşi apartenenţi ambelor tradiţii au început o muncă intensă pentru a găsi o dată comună. Munca a fost reluată la reuniunea din anul 1997 la Alep, în Siria, ce a marcat un pas semnificativ. Urarea secretarului general al CMB este ca “în următorul deceniu, creştinii de diferite tradiţii să poată lucra împreună într-un climat de încredere reciprocă şi de responsabilitate. Numai în acest mod se va putea ajunge în sfârşit la un acord cu privire la data comună pentru celebrarea Paştelui”.
Într-o scriere din anul 2009, Mons. Eleuterio Fortino, mare protagonist al dialogului cu Orientul, decedat recent, scria cu privire la această problemă: “Desigur, noi toţi creştinii credem că Isus Cristos a înviat a treia zi. Şi acesta este faptul decisiv, important, caracterizant al credinţei creştine. Totuşi, diferenţierea celebrării este o anomalie gravă pentru mărturia creştină în lume”. Agenţia SIR a stat de vorbă cu pr. Gino Battaglia, director al Oficiului Conferinţei Episcopale Italiene pentru Ecumenism şi Dialog, despre semnificaţia Paştelui comun pentru toţi creştinii pentru Italia şi Europa. Interviul a apărut pe InfoSapientia.ro
- Ce semnificaţie are data comună a Paştelui?
- Dintr-o întâmplare legată de calculele calendarului, anul acesta, şi este pentru a doua oară, Paştele cade la aceeaşi dată. Este un fapt care într-un fel ne aminteşte de un vis: ca toţi creştinii să poată deodată celebra cea mai importantă sărbătoare creştină. Chiar dacă eu nu aş dramatiza problema Paştelui comun, fiind legată de probleme neesenţiale de credinţă, ci de calendar. Nu este vorba că unitatea Bisericii nu poate să fie în viitor o unitate în care şi diferitele tradiţii de rit să fie într-un fel conservate. Desigur, Paştele unit, adică posibilitatea ca toţi creştinii să îşi unească glasurile lor pentru a cânta Aleluia de Înviere aminteşte de o problemă de fond care este aceea a unităţii creştinilor în faţa lumii. Aşadar, este o chemare ca toţi creştinii să vorbească într-un singur glas mărturisind Evanghelia împreună, pentru că, dacă sunt despărţiţi, această mărturie în mod inevitabil slăbeşte.
- Ce tip de mesaj pot da creştinii împreună astăzi?
- Astăzi mai ales în Europa şi în Italia suntem scufundaţi într-un moment cenuşiu, în care sunt puţine viziunile, cu atât mai puţine visele şi speranţele. Paştele vine fără îndoială ca un mesaj de Înviere, care ne spune că numai iubirea ne salvează de cenuşiul în care au căzut orizonturile noastre. Suntem într-o perioadă de acomodare, ce s-a văzut, de exemplu, în dificultatea de a-i primi pe cei care fug din Africa de Nord. Italia a fost în linia întâi în gestionarea acestei urgenţe ciocnindu-se cu o dificultate a Europei de a da un ajutor. Există parcă impresia unei lente retrageri a Europei din istorie. Şi Paştele vine ca o chemare la o trezire spirituală care poate ajuta să se trăiască timpul prezent.
- Ce urare de Paşte vreţi să adresaţi fraţilor din alte Biserici prezenţi în Italia?
- Dată fiind prezenţa mare a ortodocşilor în Italia, datorată mai ales de imigraţiei, aş spune că urarea pentru ei este aceea de a fi primiţi. Şi această urare este valabilă desigur şi pentru protestanţii numeroşi care vin în Italia urmând aceleaşi drumuri ale imigraţiei. Nu trebuie să uităm că peste jumătate din imigranţii prezenţi pe teritoriul nostru sunt creştini. Motiv pentru care urarea este ca toţi să aibă parte de primire şi ca Paştele să fie pentru toţi o zi de sărbătoare. Şi apoi aş vrea să adaug că acest semn al Paştelui unit să fie un semn de speranţă pentru viitorul nostru. Se vorbeşte mult despre noua evanghelizare a Europei, însă această evanghelizare presupune o unitate a creştinilor, adică cere ca toţi creştinii să fie uniţi pentru a comunica împreună Evanghelia şi a înfrunta uniţi problemele omului contemporan.
Sursa: vedeţi aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu