Veşnic este Iisus cel Răstignit şi Înviat!
Preacucernici Părinţi Preoţi, iubiţii mei credincioşi!
Cu ocazia primului meu pelerinaj în Ţara Sfântă în anul 1972, am devenit atent la diferite grupuri de oameni în vârstă îmbrăcaţi în costume naţionale greceşti, grupuri care însoţite de câte un călugăr umblau pe urmele Mântuitorului, vizitând locurile patimilor şi învierii lui Isus. Am aflat ulterior despre aceşti vârstnici, că sunt ciprioţi, oameni simpli cu mulţi copii şi multe griji de-a lungul anilor, dar care şi-au sacrificat economiile de o viaţă pentru a călători măcar o dată în Ţara Sfântă, deoarece, conform tradiţiei cipriote, doar acel credincios ortodox poate muri liniştit, cine a participat cel puţin o dată pe parcursul vieţii la un pelerinaj în Ţara Sfântă, pe urmele Mântuitorului.
Fiecare dintre noi poate efectua acest pelerinaj în mod spiritual, cu ajutorul rugăciunii. Ne aşezăm astăzi cu ochii minţii în faţa Sfântului Mormânt de la Ierusalim, acolo unde trupul Mântuitorului a zăcut de vineri după-masă până duminică în zori, pentru a învia glorios din morţi. De atunci, din acel moment, vestea bună, “evanghelia” a făcut înconjurul lumii, deoarece: “oricine crede în Mine, are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6, 40). Începând cu glorioasa urcare la ceruri a Mântuitorului aşteptăm a doua Sa venire, fiind suflete motivate de această aspiraţie.
Noi, creştinii, am fost şi suntem martorii Învierii. Este binecunoscut faptul că Isus a vorbit despre anumite semne legate de sfârşitul lumii, şi de a doua Sa venire: “Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor.” (Luca 21, 25) În zilele noastre mass-media ne informează prompt despre catastrofe naturale sau umane, fiind părtaşi cu lux de amănunte la aceste informaţii într-un mod aproape instantaneu. Mai demult aceste evenimente erau prezentate cu o întârziere semnificativă, este deci evident, că la ora actuală, fiind efectiv bombardaţi cu un mare flux de informaţii, avem senzaţia că aceste catastrofe naturale sau umane, s-au multiplicat semnificativ. Semnele despre care vorbea Isus au fost prezente întotdeauna în viaţa oamenilor, şi au menirea de a ne atenţiona: sfârşitul se poate ivi în orice clipă: “De aceea, privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” (Matei 25,13)
Din acest motiv este atât de important a păstra cele Zece Porunci şi cele Cinci Porunci ale Bisericii. În continuare mă voi referi doar la cea de-a treia din şirul poruncilor Bisericii: “Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin o dată pe an şi să primeşti Sfânta Împărtăşanie în timpul Paştelui.” Doar acel creştin poate sărbători Învierea Domnului cu inima curată, cel care s-a împăcat cu Dumnezeu şi aproapele său prin Sfânta Spovadă şi Sfânta Împărtăşanie. Frate! Dacă încă nu ai făcut acest pas, mai ai timp să o faci, însă nu uita, că acest lucru este un gest minim, pentru a nu pieri de foame şi de sete din punct de vedere spiritual, în această lume materialistă.
Fiind martor al Învierii Domnului, aş dori să fac trimitere la doleanţa Mântuitorului, formulată cu ocazia Cinei cele de Taină: “Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem.” (Ioan 17, 21-22).
Anul acesta este în viaţa Arhidiecezei noastre “Anul Comuniunii.” Domnul nostru Isus Cristos a întemeiat doar o singură Biserică, zidită pe stânca lui Petru (Matei 16,18), însă datoria noastră este de a trăi “unitatea în diversitate”, în această societate fărâmiţată şi diversificată.
În legătură cu cele de mai sus Vittorio Dall’ Acqua în poemul său “Reveno” (Espero Katolika, Roma 1980, 7) povesteşte că la intrarea Bazilicii Sfântului Mormânt din Ierusalim era afişat un program cu orarul celebrărilor divine ale diferitelor culte şi rituri. Un pelerin părea foarte îngândurat, de aceea portarul l-a întrebat: “Dumneavoastră cărui cult îi aparţineţi?” Iar pelerinul a răspuns: “Eu sunt Isus Cristos!” Mulţi dintre noi au senzaţia la auzul episodului relatat, cum că însuşi Isus nu se regăseşte în niciunul din cultele şi bisericile care se proclamă a fi creştine, însă acest poem exprimă şi dorinţa de unitate a tuturor creştinilor, pentru că în unitate este chezăşia mărturisirii adevărurilor de credinţă. Pentru această unitate s-a rugat însuşi Mântuitorul în Joia Mare, la Cina cea de Taină. Eu, personal, dacă nu aş fi ferm convins că Biserica din care fac parte este fondată de Isus Cristos în persoană, aş părăsi-o imediat. Eforturile pe care le depun în favoarea unităţii creştinilor slujesc acest ţel: ca toţi să se regăsească în acea idee a unităţii pentru care s-a rugat Isus. Aceasta este o misiune: iubirea aproapelui mă îndeamnă, ca în cazul în care mi-am găsit fericirea în trăirea creştinească, să împărtăşesc acest sentiment şi semenilor mei, pregătindu-mă prin viaţa terestră să fiu părtaş la cea veşnică.
Acest sentiment al unităţii ar trebui să fie vizibil şi în viaţa socială. Cu decenii în urmă, euforia schimbărilor din societatea noastră a trecut odată cu trăirea rezultatelor dezbinării. În condiţia noastră de popor minoritar trebuie să punem deoparte toate intrigile şi ambiţiile personale, pentru a ne uni în interesul binelui comun. Un cetăţean loial poate fi doar un bun creştin, şi e valabil şi invers: un bun creştin e întotdeauna şi un bun patriot. Fiecare dintre noi are dreptul la a-şi trăi credinţa conform valorilor propriei sale culturi.
Evanghelia lui Cristos este veşnică şi neschimbată, cu toate că pe parcursul secolelor a apărut tălmăcită pe înţelesul a multor generaţii de creştini, deoarece veşnic şi neschimbat este şi Isus Cristos cel Răstignit şi Înviat, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.
Doresc Sărbători Pascale binecuvântate, pline de Harul lui Dumnezeu tuturor credincioşilor mei iubiţi, şi oamenilor de bună voinţă.
Arhiepiscop
Romano – Catolic de Alba Iulia
Alba Iulia, 24 aprilie 2011, în Solemnitatea Învierii Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu