52 de ore, 54 de minute
și 18 secunde. 177 de kilometri. Diana Nyad, o înotătoare de distanță
lungă, a devenit prima persoană care a înotat din Havana, Cuba, până în
Key West, Florida, fără ajutorul unei cuști antirechin. A reușit să
atingă acest record după ani de antrenamente extenuante, numeroase
strângeri de fonduri, organizarea unei echipe de specialiști și patru
încercări eșuate. Povestea ei este una inspiratoare, plină de speranță
și uimitoare, Nyad stabilind acest record la vârsta de 64 de ani.
Diana Nyad este scriitoare, jurnalistă, vorbitor motivațional și deținătoare a unui record de înot pe distanță lungă.
Ea a intrat prima dată în atenția publicului în 1975 când a înotat în
jurul Manhattanului (45 km). Patru ani mai târziu a înotat din Bahamas
până în Florida (164 km). În 1978, la 26 de ani, a avut prima încercare de a înota din Havana spre Key West, într-o cușcă împotriva rechinilor. După 42 de ore de înot, fiind însoțită de o echipă de specialiști și medici, a renunțat din cauza curenților puternici care i-au modificat traiectoria.
Încurajată de noile descoperiri în tehnologie și încercările altor înotători de a atinge malul Floridei, Nyad a continuat antrenamentele de câte 10-12 și chiar 14 ore. Astfel în 2011 a mai încercat de două ori același traseu. Din păcate, ambele încercări au eșuat din cauza curenților, astmului și înțepăturilor de meduză.
Visul însă, încă trăia. Astfel, în 2012 Nyad și echipa de 25 de experți au pornit în aceeași călătorie și, deși a trebuit să renunțe datorită a două furtuni și a meduzelor, înotătoarea a ajuns mai departe decât în încercările anterioare.
Cu toate că numeroși oameni de știință, experți în anduranță, neurologi și chiar membrii echipei sale au concluzionat că această expediție este imposibilă pe 31 august 2013, Nyad se afla pentru a cincea oară pe malul Cubei. De data aceasta era însoțită de o echipă de 35 de persoane, avea o mască de silicon împotriva meduzelor, un costum ce-i acoperea tot corpul, mănuși și încălțări speciale. Avea să fie o călătorie lungă, extenuantă, intensă și de neuitat, al cărei succes nu era nici pe departe garantat.
În unul dintre discursurile ei motivaționale,
Nyad vorbește despre motivația și determinarea sa. „Când ai 60 de ani,
oricât de sănătos și în formă ești, te îndrepți spre capătul unei străzi
cu sens unic."
Ea povestește apoi despre convingerea ei că orice este posibil și trebuie doar să găsești o cale și cum în toate cele cinci încercări a crezut că poate să atingă malul celălalt. Dar, în cele din urmă, captează de-a binelea publicul, povestind ce a trăit și a simțit în cele aproape 53 de ore.
Masca de silicon, deși necesară și foarte utilă, o strângea și-i zgâria fața, dar albastrul azuriu o umplea de inspirație față de măreția planetei, simțea cu fiecare respirație adâncimea unei lumi întregi.
Nopțile, mai negre decât cel mai dens întuneric, erau cele mai grele. Nu-și putea vedea mână în fața ochilor, iar cei de pe bărci știau de prezența ei doar datorită sunetului brațelor care lovesc apa. Nu aprind luminile, pentru că meduzele și rechinii sunt atraşi de lumină. Cu simțurile văzului și auzului (datorită măștii) eliminate, Diana își alunga singurătatea cântând „Imagine" de John Lennon. Când ajungea la „You may say I'm a dreamer, but I'm not the only one" (Poți spune că sunt un visător, dar nu sunt singurul) o lua de la capăt.
Au fost și momente de criză când a vomitat datorită apei sărate, s-a simțit în pericol de hipotermie și a avut chiar halucinații. Apoi oboseala a început să se instaleze. Era noapte și nu știa cât mai avea până la linia de sosire. În acel moment, Bonnie, conducătoare echipei și prietena foarte bună a Dianei, văzând că aceasta ajunsese la limită a chemat-o lângă barcă să-i arate ceva. I-a arătat linia orizontului care era luminată. Nyad a crezut că îi arăta faptul că se luminează de ziuă, fiind e mai ușor de înotat ziua. În realitate însă, lumina care se vedea era malul Floridei. Cinsprezece ore mai târziu, au ajuns la destinație.
Ajunși
pe mal, toate discursurile pregătite anterior nu-și mai aveau rostul.
Au trăit un moment real al conștientizării că a fost un efort de echipă,
o călătorie pe care niciunul dintre ei nu o va uita. Singurele lucruri
pe care Diana Nyad le-a spus pe acea plajă au fost: „Deși pare o acțiune
solitară, este de fapt o acțiune de echipă", „poți să gonești după
visurile tale la orice vârstă" și „nu renunța niciodată". Poți spune că
această femeie este o visătoare, dar cu siguranță nu e singura.
Sursa foto: bubblews.com
