Deseori vedem în lume nedreptăți, copii și bătrânei ce își caută deptatea dar nu o găsesc, și noi, cu mintea noastră bună, am vrea să-i ajutăm cumva, mai mult decât cu simple sfaturi. Tot vorbim noi între noi ce am putea face pentru a realiza o lume mai bună, dar acum există o soluție, și încă una bună, aceea de a deveni mediatori. Dacă vei citi în continuare, cronica luată de pe http://chinezu.eu/2014/02/04/medierea-ce-este-cum-functioneaza-si-pe-cine-ajuta/, vei înțelege mai bine cum poți și tu ajuta!
Cine te informează, care sunt costurile şi tipurile de conflict supuse medierii
1. Conform legii Legii nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, informarea asupra avantajelor medierii
poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic,
avocat, notar. Informaţiile despre mediatori sunt publice şi uşor de
accesat. Chiar dacă legea medierii a apărut în 2006, ea a luat amploare
în 2013, odată cu obligativitatea de informare cu privire la avantajele
acestei proceduri. Astfel, lista completă a mediatorilor autorizaţi din
România se găseşte pe site-ul Consiliului de Mediere (www.cmediere.ro)
sau în listele afişate în anumite instanţe judecătoreşti. În afară de
internet (site-uri şi bloguri tematice), alte soluţii de „acces“ ar mai
fi prin intermediul avocaţilor sau prin recomandări din partea celor
care au apelat la mediere.
2. Şedinţa obligatorie de informare
cu privire la avantajele medierii (din 1 august 2013) şi şedinţa de
mediere, deşi ambele fac parte din procesul de mediere, sunt două
lucruri distincte. Prima face parte din măsurile luate de legiuitor în
vederea degrevării instanţelor, este gratuită şi obligatorie în
materiile prevăzute de art 13, Legea 115/2012. Dacă în urma informării,
chiar având dosar pe rol, părtile doresc să soluţioneze conflictul prin
mediere, atunci acestea încheie un contract de mediere cu biroul de
mediator şi, din acest moment plătesc în cote egale (sau după cum
hotărăsc) activitatea mediatorului sub forma unui onorariu, onorarii
care pot varia între 400-800 lei/şedinţă.
3. Câteva exemple: neînţelegerile dintre soţi
(divorţ, stabilirea exercitării autorităţii părinteşti, partaj,
contribuţia la întreţinerea copiilor etc.), partaj succesoral
(moştenire), conflicte care se referă la relaţiile de vecinătate
(posesie, grăniţuire, strămutare de hotare şi orice alt conflict cu
acest subiect), protecţia consumatorilor (cetăţeanul a primit un produs
defectuos, nu s-au respectat clauze contractuale sau garanţii, existenţa
unor clauze abuzive etc.), împrumuturi neachitate (credite,
leasing-uri), litigiile de muncă, litigiile civile a căror valoare este
sub 50.000 lei (cu câteva excepţii) etc.
Nu toate conflictele pot fi supuse medierii (de exemplu, atunci când
cetăţeanul a primit o amendă din partea statului, pentru că nu se poate
negocia amenda), dar în principiu este vorba de orice cauză privind
drepturi asupra cărora părţile pot dispune. De asemenea, tot conform
legii, drepturile strict personale nu pot face, nici ele, obiectul
medierii. Prin drepturi personale, se înţeleg drepturile privitoare la
statutul persoanei, fără conţinut economic (stabilirea de paternitate,
litigiile legate de religie, cultură, numele persoanei, dreptul la
viaţă, sănătate şi integritate corporală, drepturile referitoare la
onoare, reputaţie, dreptul personal nepatrimonial de autor al unei opere
ştiinţifice, artistice ori literare, de inventator etc.). De pildă, doi
părinți care aleg să divorțeze prin procedura de mediere nu pot dispune
prin acord ca fiul lor minor să nu fie școlarizat în nicio instituție –
prin urmare, să i se interzică practic dreptul la educația generală
obligatorie.
Portretul mediatorului
1. Poate deveni oricine mediator?
Aceeaşi lege, citată mai sus, spune că poate deveni mediator orice
persoană care are capacitate deplină de exerciţiu şi care are studii
superioare. Chiar şi un absolvent de Litere? Da! Şi nu numai. În acest
moment, legea permite autorizarea mediatorului indiferent de profilul
studiilor superioare: limbi străine, psihologie, istorie, maşini,
calculatoare etc. Cunoștințele mediatorului în domeniile conexe medierii
se vor resimți, cu siguranță, pe parcursul întregului proces. Studiile
juridice nu sunt cerute în profesia de mediator, abilităţile de
comunicare, da. După modul în care este abordat conflictul, medierea poate fi facilitativă, evaluativă, tranformativă şi narativă.
Medierea practicată în Romania este cea facilitativă, adică mediatorul
se concentrează asupra facilitării comunicării dintre părţi, prin
tehnici specific, ajutându-le să comunice eficient pe subiectul
conflictului şi să găsească împreună modalitatea de rezolvare. Medierea
evaluativă este practicată de mediatorii cu experienţă extinsă în
domeniul juridic (judecători, de exemplu) şi constă în poziţionarea
mediatorului în calitate de expert. Astfel, el prezintă variantele care
pot fi obţinute în instanţă, iar părţile negociază soluţii între aceste
variante.
2. Medierea se poate realiza de unul sau mai mulţi mediatori.
În cazul în care avem de-a face cu doi sau mai mulţi mediatori, procedura în sine se numeşte co-mediere.
Co-medierea poate avea loc, 1. la alegerea mediatorului solicitat
iniţial de parte/părţi, cu acordul acestora şi 2., la solicitarea uneia
dintre părţile (sau a părţilor) implicate în procedură. Pentru a se
evita situaţiile de haos şi, mai ales, pentru ca procedura să fie cât
mai eficientă şi productivă, în cazul în care mediatorii nu se cunosc
sau nu au mai avut împreună astfel de proceduri, este recomandat ca
aceştia să se întâlnească separat, să discute în detaliu şi să îşi
stabilească strategia pe care o vor aborda. Acest aspect poate necesita
mai mult timp. Co-medierea mai este recomandată şi în cazul in care o
parte aparţine unui anumit grup etnic, iar atunci se selectează un
mediator care să aparţină aceluiaşi grup etnic sau comunitate, pentru
că, astfel, câştigă încrederea părţii respective.
3. Poate mediatorul refuza preluarea unui caz?
Aşa cum părţile pot refuza apelarea la această procedură, şi în cazul
mediatorilor se poate petrece acest lucru. Refuzul intervine atunci când
una din părţi este o persoană apropiată, fiind afectate, astfel,
principiile neutralităţii şi ale imparţialităţii. Sau atunci când în e
vorba de un caz mai dificil pentru care nu se simte suficient de
pregătit. „Eu, de exemplu, nu mai doresc sa preiau cazuri de divorţ
în care sunt implicaţi şi minori. Am avut un singur caz şi am rămas
uimită să văd că, pentru părinţi, minorii devin practic în partajul bunurilor comune. După această experienţă, am
decis să mă ţin departe de acest domeniu “, argumentează Delia Daniu.
Oricare ar fi motivaţia, de încălcare a unui principiu sau de natură
emoţională, este recomandat ca mediatorul să le comunice părţilor de ce
nu poate „juca“ acest rol şi să le recomande căutarea unui altuia.
Încrederea este un element-cheie, practic, este punctul de plecare prin
care îţi atragi clientul.
4. Dacă vreau să divorţez, găsesc un mediator specializat în acest domeniu?
Mediatorul poate fi specializat în mai multe domenii, însă acesta
are, în același timp, și posibilitatea de a se orienta spre o anumită
nișă, în funcție de aptitudinile, experiența și background-ul său
profesional. În această situație, va fi mult mai pregătit într-un anumit
domeniu și, deci, și mai eficient în procedurile desfășurate. În acest
moment, prea puţini mediatori sunt specializaţi pe un anumit domeniu
(există doar mediatori bancari), ei trebuie să fie capabili să medieze
atât divorţuri, cât şi conflicte între societăţi comerciale, pentru că
vorbim despre oameni, nu despre „speţe“. În viitor, există posibilitatea
ca unii mediatori să fie cunoscuţi pentru experienţa în medieri care se
referă la divorţuri, alţii în medieri care se referă la succesiuni,
conflicte din domeniul bancar, al asigurărilor, sau medieri de
malpraxis. Dar, în ceea ce priveşte strict specializarea ca mediator,
aceasta nu se încheie odată cu absolvirea cursului. În fiecare an
trebuie urmate cursuri de formare continuă.
5. Avocatul poate fi şi mediator?
Nu, în următorul context: un avocat care ia dosarul unui client nu
poate exercita şi profesia de mediator pentru cele două părţi. Dacă
medierea nu s-a încheiat cu un acord de mediere, atunci mediatorul care
este şi avocat nu poate reprezenta în instanţă pe una din părţile care
au participat la mediere. Profesionistul respectiv trebuie să aleagă în
ce calitate preia conflictul: ori mediator până la capăt, ori avocat
până la capăt (art 36, legea 192/2006). Există o serie de profesii care
sunt incompatibile cu cea de mediator, conform propriilor legi de
organizare. De pildă, judecătorii și procurorii în funcție sunt
incompatibili cu orice alte funcţii publice sau private, incluzând
astfel și medierea.
Pentru o mai bună înţelegere a diferenţelor dintre un avocat şi un mediator, Iulia-Cristina Uţă explică: „Prin
definiţie, mediatorul este specialist în comunicare, avocatul în
ştiinţe juridice. Avocatul reprezintă interesele clientului care l-a
angajat, mediatorul este angajat de ambele părţi şi depune toate
eforturile pentru ca interesele ambelor părţi să fie satisfăcute prin
acordul de mediere. Avocatul este părtinitor, mediatorul este imparţial.
Avocatul este un luptător pentru client de multe ori în detrimentul
celeilalte părţi. Mediatorul este un pacificator, urmărind soluţia
win-win, prin care ambele părţi trebuie să câştige în urma medierii“.
DECI VREI SĂ FACI O LUME MAI BUNĂ?
