Când mă gândesc la suferința multor copii și oameni ce s-au îndepărtat unul de altul, nu pot să stau cu „mâna în sân” și să nu caut o rezolvare.
Din păcate sunt tot mai dese situațiile în care doi proaspăt însurăței, la nici trei-cinci ani de la căsătorie, își dau seama că nu se mai iubesc, ba mai mult, își spun că nu s-au iubit niciodată. Nimic mai fals. Pentru că nu puteau ajunge să se căsătorească dacă nu simțeau ceva autentic unul pentru altul. E drept că sunt și cazuri izolate când dorința de căsătorie este cauzată de bunuri materiale, ieșirea dintr-o situație sau dorința de a urca pe scara socială, dar acestea sunt rare. Însă de ce se ajunge mereu la dorința de despărțire? Poate rutina? Poate o altă persoană pe care o găsește unul dintre parteneri mai „colorată”? Poate saturația? Pot fi destule motive, însă căstătoria, ca instituție de sine stătătoare, este perpetuă (cel puțin din punct de vedere religios) așa că nimic nu ar trebui să-i zguduie temeliile în așa hal încât să se dărmâme. Ba mai mult, cei doi își jură veșnic iubire și ajutor la bine și la rău.
Avem deseori impresia că doar la bine vrem să fim implicați, când toate ne sunt „roz”, dar este fals și egost acest gând, fiindcă dificultățile apar tocmai pentru a consolida o relație. Și în acest proces iertarea are un cuvânt greu de spus. Noi trebuie să uităm trecutul pentru pacea prezentului și binele viitorului.
Însă mulți nu trec acest test al iertării și împăcării așa că iau decizia tranșantă de a se despărți. Fără a se gândi la ceea ce ar putea urma, la rănile cauzate, la copiii ce vor suferi lipsa celuilalt părinte.
În acest caz se apelează la un avocat, judecător etc., pentru ca matrimoniul lor să fie rupt. Eu în schimb aș spune că ambii ar trebui să se gândească mai mult la ceea ce vor să facă, să discute cu un consilir matrimonial și eventual, în cele din urmă, dacă situația nu se schimbă, să apeleze la un mediator.
Acesta are rolul de a găsi punctele forte ale relației celor doi și să încerce prin toate metodele posibile să-i ajute să se împace, dacă acest lucru nu este posibil, atunci măcar despărțirea lor să se facă în pace, fără multe daune morale și financiare care ar putea avea repercursiuni mult timp pentru ambi.
Uneori, poate, este înțelept să fii mai umil și să-l lași pe celălalt să vadă că nu este bine să „dai pasărea din mână pentru pasărea de pe gard”...
Despre mediere, vezi și articolul următor: http://chinezu.eu/2014/02/04/medierea-ce-este-cum-functioneaza-si-pe-cine-ajuta/
