Dragostea romantică și cocaina pot provoca dependență prin activarea aceleiași regiuni cerebrale, responsabile de senzația de recompensă. Însă un recent studiu de la Yale
a demonstrat că dragostea neegoistă — aceea care dorește profund
binele și fericirea celorlalți — poate opri cu totul centrul cerebral al
recompensei.
Studiul, care a fost publicat în jurnalul Brain and Behavior,
a încercat să traseze niște granițe între iubirea romantică și iubirea
dezinteresată, iar cercetătorii spun că au reușit acest lucru analizând
scanări ale creierilor unor persoane care practicau de multă vreme
meditația budistă. Cu ajutor imagisticii prin rezonanță magnetică
funcțională (fMRI), oamenii de știință au putut vedea că atunci când
subiecții priveau o fotografie cu persoana iubită sau o imagine cu
cocaină, creierul lor se activa în zona centrilor de recompensă. În
schimb, atunci când subiecții erau invitați să repete în gând „fie ca
toate ființele să fie fericite", acei centri se dezactivau.
„Atunci
când dorim cu adevărat și fără egoism binele celuilalt nu simțim aceeși
euforie și acelaşi entuziasm ca atunci când, să spunem, primim un mesaj
de la cineva de care suntem interesați în mod romantic, pentru că nu e
vorba deloc despre noi", explică Judson Brewer, profesor adjunct în cadrul catedrei de Psihiatrie de la Universitatea Yale.
E
greu de spus în ce măsură reacția meditatorilor se poate aplica prin
generalizare altor oameni și dificil este și de stabilit concret dacă
ceea ce dezactiva centrii de recompensă era conținutul frazei respective
sau reacția la rutina repetării acelorași cuvinte. Însă pentru mulți
este intuitiv că dragostea neegoistă generează alte răspunsuri în noi
decât dragostea romantică. Se impune însă o precizare aici: și dragostea
romantică poate fi neegoistă (o condiție ar fi să fie separată de infatuare).
Un mesaj contracultural: „Trebuie să muncești”
Pe
asta mizează și profesorii de la Universitatea Northwestern care
gestionează, de 14 ani, cursul Marriage 101 (Introducere în căsătorie)
și a căror reputație de profesionalism este atât de extinsă, încât au
fost nevoiți să limiteze numărul participanților la curs la 100. The Atlantic
a făcut o evaluare a acestui curs, aducând în față principiile pe care
acesta le promovează pentru construirea unei relații de iubire care este
sănătoasă și care poate împlini.
Jurnaliștii spun că,
deși poate părea trivial ca o facultate să ofere un curs de acest fel,
materia nu este nicidecum una tratată ca în articolele din revistele
glossy. Și nici ca în alte universități, unde accentul cade pe istoria
instituției căsătoriei, observând tendințele majore la nivelul
societății. Ila Marriage 101, subiectele abordate sunt concentrate pe
explorarea experiențială a sinelui, pe practică. Scopul cursului este să
demonstreze că o căsnicie reușită nu este aceea în care doi oameni
perfecți, care sunt suflete-pereche, se înțeleg de minune, ci aceea în
care oameni care își cunosc valorile, atuurile și slăbiciunile, comunică
eficient cu un altul care le este compatibil și construiesc împreună.
„Baza
cursului nostru este corectarea unei preconcepții: că pentru o căsnicie
funcțională trebuie doar să găsești persoana potrivită," spun
profesorii. „Chestia e că tu (nu celălalt, n.r.) trebuie să fii persoana
potrivită. (...) Mesajul nostru este contracultural: ne concentrăm pe a
afla dacă tu ești persoana potrivită." Recomandările profesorilor sunt
aparent neromantice: partenerii trebuie să muncească pentru a se
cunoaște în primul rând pe ei înșiși, să își asume responsabilitatea
defectelor și a vulnerabilităților lor și să învețe să lucreze eficient
cu ele.
Comunicarea nu este suficientă
Nici
cele mai bune abilități de comunicare nu vor ajuta un cuplu care vede
lumea complet diferit, spun profesorii. „Pentru ca oamenii să fie
fericiți în căsnicia lor, ei trebuie să fie capabili să înțeleagă nu
doar ce spune partenerul, ci și experiența din spatele cuvintelor. Dacă
nu pot face acesta, dacă nu își pot înțelege empatic partenerul, nici
cea mai bună comunicare din lume nu va fi de ajutor", scria Sam R.
Hamburg, într-unul dintre textele folosite la curs.
Instructorii
spun că recomandările lor par neromantice, însă sunt eficiente. Și
privind la ce consideră societatea azi ca fiind romantic, răsuflăm
ușurați că e așa. În The Society Pages,
dr. Lisa Wade, profesor la Occidental College, notează că azi dragostea
pare a fi apanajul exclusiv al femeii, în timp ce de la bărbați se
așteaptă să fie dezgustați de lucrurile „feminine" și concentrați
exclusiv pe sex. În condițiile acestea, un curs cu recomandări
„neromantice" poate părea exact ceea ce a recomandat doctorul.
